Piatră...
Se pune piatră pe piatră și se face ziuă
Inima-i tot mai adâncă și se face ziuă
Târziu ochiul din mine se clatină ca platoșa zeilor
Stăm pe prispă afară așteptând,
Păsări zboară prin marea de foc
Eu mă acopăr cu mâinile tale
Tu cu privirea mea de foc
Departe luna și soarele au devenit pământ
Eu te privesc în ochi și tot mai departe
Devii cifra cinci a inimii mele,
Aprinsă ca o dimineață de toamnă.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lorin Cimponeriu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.