Lorin Cimponeriu așteptând primăvara
Ce soare răsărind prin umbrele mișcări!
Ce iarnă fumegând și nu mai sunt povești
Ninge în duh! E tot mai ger
Abia de te zăresc din depărtări
Albastră e petala și câmpul e mai trist
Pe versuri de păpădii creștine și cozonaci de post
Și inima o poartă în zgomot de albine
Deschide zodiacul speranțelor de post
E paștele și iarna prin pomii mugurind
O pasăre de lut își cântă doina
Ca o jale mă cuprinde un glonte al așteptării
Prin inimă pătrunde,
Un melc de catifea
Egreta de lumină-i inima ta.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Așteptând primăvara
Ce soare răsărind prin umbrele mișcări
Ce iarnă fumegând și nu mai sunt povești
Ninge în duh
E tot mai ger
Abia de te zăresc din depărtări
Albastră e petala și câmpul e mai trist
Pe versuri de păpădii creștine și cozonaci de post și inima o Poartă în zgomot de albine
Deschide zodiacul speranțelor de post
E paștele și iarna prin pomii mugurind
O pasăre de lut își cântă doina
Ca o jale mă cuprinde un glonte al așteptării
Prin inimă pătrunde,
Un melc de catifea
Egreta de lumină-i inima ta.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna și curcubeul
Ninge, trec cu palmele pe coapsele tale,
Cioplite din albul unei statui
Zăpada iubirii îmi curge prin sânge ca roșul
Culorii din zâmbet acum și atunci
Iarna zidește în mine lumina și visul ninge
Întinde-ți brațele să alungăm uitarea
Iarnă, nu există iarnă perfectă
Ninsoarea e foc atins de lumină
Pomul sădit al inimii mele ți-l dărui ție
Curcubeu din aura mea
Ninge! Se nasc culori alb și negru ca timpul ceasului oprit
Când întind brațele către tine până la adâncul cuvintelor.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai ninge...
Mai ninge, iubite, pe mine,
mai ninge în sufletul meu,
omătul e pur ca lumina,
iar dorul de tine e greu!
Mai ninge, iubite, cu stele,
cu sănii, cu daruri, cu flori,
în pomul de iarnă, iubite,
mai ninge cu albe chemări!
Aud nesfărșitele-ți șoapte
prin fulgii de nea colindând,
mai ninge, iubite, pe noi,
mai ninge pe gândul flămând!
Pe umerii iernii, cuvântul
mai ninge cu dragostea ta,
mai ninge, iubite: în versuri
te caut în inima mea!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din În Albastru (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.
O inimă pe jumătate - replică la poemul "Sufletul" de Lorin Cimponeriu
Câteodată ești genial
Stai și ascunzi informații frumoase
Respiri versuri pe nări
Și nu deschizi lumina niciodată
Stai departe, vorbești mult
Oare eu te voi mai asculta?
Prefer să stau în liniștea mea
Prin care inima nu va mai cerceta.
Prefer o viața fără fond
Un colț de rai și un confort
Prefer un trai mai bun și poate
O inima pe jumătate.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se descompune universu-n soare
Oh, ce zăpadă și ce iarnă
Și Moș Crăciun e un copil
Prin uliță se vede o gară
În care trenuri trec și vin
În mersul lor lucește iarna
În multe zări adiacente
Zăpada-i lapte și iertare, murind în iarnă
Te ridici spre trandafiri din visare
Atunci, acum și aici
Se descompune universu-n soare
Ne strecurăm adânc spre infinit.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poartă albastră
N-am ajuns să cunosc iubirea.
Nici nu cred că există...
Ce ești tu, poartă albastră?
Și cât de ninse sunt tâmplele mele,
Acum e miezul nopții
Sunt clipele ce ard,
Dar nu se mai ridică la lumină.
Rămân ancorate, într-un stindard,
Care-și apleacă pânza.
Vei înțelege cum, peste ani lumina va pătrunde
Ca o singurătate dintr-un cireș înflorit
Nu vei vedea că ninge
Și se ascund ochii tăi în ochii mei,
În umbra de oglindă
Și atunci ca niciodată
Într-un poem te voi zidi,
Mă vei zidi, îmbrăcând-ți trupul în flori de vișin.
Ca pentru totdeauna să știi că te-am iubit.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E iarnă, iubito!
E iarnă, iubito!
E iarnă, iubito, prin mine
Va ninge cu fulgii de fier,
Va bate și vântul când vine
Te strig din zăpezi, efemer....
E târziu, a nins peste tot,
Orașul pustiu e și frânt,
Gerul își dă în clocot
Și-și face în mine avânt...
Te zăresc albă ca zarea...
Hibernală în gânduri și iar,
Pașii tăi aud departarea
Și vin către mine, dispar...
E noapte și ninge și ninge
Prin mine, prin tine-amândoi
Stingem lumina ce plânge
Și arde și arde în noi...
poezie de Sergiu Boian (noiembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semnul din locul inimii
Mi-a plecat inima
prin iarna travestită-n toamne
cu livezi de nori hoinari
și mi-a lăsat un semn
în locu-i
E curtea dorului...
Umblă prin ea un destin
înconjurat de viorile așteptării
de serile în care eram
rază de lună
la geamul dinspre lumi
de amiezele uitate
în carele cu fân cosit
.............................
Mi-a plecat inima
prin spații închinate păcatului
todeauna va fi altundeva
în alt semn
unde macii dansează prin zăpezi...
poezie de Valentina Ștefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
De ce plecăm prea târziu
din aceste depărtări
deschide fereastra
aerul s-a stricat
parcă miroase a iarnă topită
într-un fum vechi de candelabru
descopăr o pasăre si e rănită lânga mine
doar vântul îmi spune ceva
e târziu, vremea ploilor de vară a trecut
vioara s-a rupt de corzile sferei
lumina dansează într-un greiere
parcă ar fi la ora trezirii de dimineață
nu-mi sta degeaba
apa si focul s-au risipit în inima mea
fecioarele au trup de statui
e o lume banală
numai capul pus pe tipsie rezistă la trăsnet
asta-i tot în jocul cuvintelor nu mai e nimeni
toți au fugit prea devreme
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul dimineții
Dimineață!
Culorile soarelui răsărind
Ca un șoim ce caută lumina
Unul se unește cu doi,
Umbra cu liniștea frunzelor de trifoi
Urcă spre cer fluturi cu dreptul la zbor și odihnă
Pusta mustește de stele ulcioarele
Câmpul despică liniștea
Își trece razele prin oglinzi
Duminica, ochii păsării sunt aprinși
Poteci de lup alb neumblate tot latră la moarte, în noapte
Luciul apei sclipește pe spatele unui pește
Se citește aurora ce tot dansează,
Amestecând vraja și serpii în poartă
Așteaptă vântul să construiască cântecul mierlei.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Te-am iubit foarte mult
și focul iubirii arde în fiecare zi
flacăra lui nu are decât viitor
un jar al trecutului prezent
în inima printre statuile amicale
s-a așezat liniștea
versul respira prin pereții vechi ai clădirilor
istoria se oprește se rescrie
rătăcesc cu gândul la tine
porumbei îmi poartă un pic de noroc
liniștea asteptării pulsează din inimă
sângele cald către tine cuvânt ales
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cioc, cioc, înserarea iată că a venit din toate umbrele, a început să-și sărute genunchii
am închis ochi și am privit ce aproape-i lumina
ce zgomot e in ape
mama plînge din vremi de osîndă
se nasc păsările focului antic
construim castele din nisip pe țărm
sade pestele ucis și romantic ca o tornada inima ta vine spre mine
lumina îmi îngheață în palme oprind timpii iubirii
m-ai alerg sa te văd dar ce întuneric sferic că o rază neagra
se joaca cu degetul pe nisip cum șarpele adoarme prin iarba.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem sincerității
Nu pot să te uit!
în inima mea doar vânt
și tu esti departe
Poate că plouă sau ninge în calendar, șoaptele tale sunt vii, nu sunt moarte
la noapte în tren va ciopli călătorul în mâinile tale
un zid prin care zborul dragostei mele își va ciopli un copil
copilul de aur, visând la stele în căutarea ochilor tăi
nu pot să te uit!
ai crescut în trupul meu ca un copac, cu aripi de flăcări
și cât ai fi de departe, blestemul iubirii mă naște în altă piatră
găsesc cuvintele și ți le șoptesc la noapte
în inima mea luna ochilor tăi va sclipi copilul din mine, se va închina în mâinile tale alb-azurii.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Fulgii acestei ierni să te bucure
Lla mulți ani fericiți soarele să iți fie dimineață
inima un fluture ochii o pasăre zburând lacrima un zâmbet
O mare de inimi să te îmbrățișeze copilasi cu zimbetul lor și când te trezești să fii fericită
inundată de iubire si de soare
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plopii au o dragoste eternă
Merge, merge și se întunecă privirea șoimului,
În absolut abisală
Intră iarba la sfârșitul de început
Doar castani se mai nasc în zăpezi de semizei
Umbrele și lumina țin în aer porumbei
Nordul, sudul se acuză de livezi cu pești și vii
Brațele îmi sunt ancorate
În oglinzi cu păpădii
Fulgul poartă o pecete
Semnele sunt tot mai clare
Romantismul nebuniei
Ca cenușa-n calendare
Stau târziu în umbră
Plopi mirosind a busuioc
Spiritul ce în lumi veghează
În contemporanul joc
E stăpân peste făptură
Și iubit de Dumnezeu
Iarna trece ca și nunta
Eu tot trezesc acele cețuri
Doar plutind în emisferă a uitat că iarna
Plopii au o dragoste eternă.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o zeiță în templul solar
Vântul scapără stelele în lac
Ochii tăi îmi aprind inima ca pe un șoim
Mâna ta mă mângăie ca o zeiță în templu solar,
Apusu-i răsărit înconjurat de ape limpezi
Nu înțeleg vântul în dimineața asta,
Dar ție îți înțeleg adierea inimii tale
Bate cu pulsul sângelui meu, odată ca două cristale
Eu sunt curat în poemul acesta, ca fluturii atinși de lumină
Mâinile mi se spală în lumină ca două sinteze
Port și acum macul aprins și inima ta lângă inima mea
Depărtarea e o pasăre ce zboară și ninge spre ochii tăi,
Ce sclipesc undeva când te ascunzi printre stele.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de iarnă
Când ninge și-nserarea e ca o nuntă veche,
Când se aude-n uliți clinchet de zurgălăi,
Mă simt atât de singur că tu nu-mi ești pereche,
Și-n munte ard vechi focuri și plâng în ochii tăi.
Din mii și mii de versuri ce mi-au trecut prin minte,
Prin inima ce arde-a gândului rostire,
Nu te-ntrupezi din cântec - aducere aminte,
Și nu te țese vremea prin nevăzute fire?!
Te-aș rezidi în mine de unde-ai fost desprinsă
Ș am reface raiul din început de lume,
Ar rătăci prin cosmos privirea mea aprinsă -
De m-aș trezi cu tine, să-ți dau al vieții nume.
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani!
Fulgii acestei ierni să te bucure
La mulți ani fericiți!
Soarele să îți fie dimineață
Inima un fluture, ochii o pasăre zburând, lacrima un zâmbet
O mare de inimi să te îmbrățișeze
copilași cu zâmbetul lor
Și când te trezești să fii fericită,
Inundată de iubire și de soare
La mulți ani!
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numele inimii mele
Toamnă!
Sunt albi la față mestecănii
Lumina e albă din razele soarelui
Din palme ciugulesc păsările flori din grădinile raiului
Nu știu unde șade egreta în inima ta
Sau a plecat odată cu toamna!
Ce se întâlnește cu valurile inimii mele
Ascult-o, e fereastra ce nu vrea să-ți vorbească!
Ce nu se închide,
E lumina care naște zâmbetul
Toamnă, du-mă lângă ea!
A trecut de miezul nopții
Am lăsat inima să aleagă
Alegând frunzele care cad melancolic
Și pe ea care poartă tot numele inimii mele,
Cu rezonanța luminii așezate ca niște trepte de piatră Nemișcate așteptând, oare ce va zice?
Tot așteptând-o să vină, odată cu toamna aprinsă și ruginie.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătăcit prin mine
Ți-ai rătăcit inima în sufletul meu,
ca un călător pierdut prin labirinturi nepătrunse.
Te simți absent, dar ești acasă,
în adăpostul ființei mele.
Iți sunt călăuză prin gândurile tale,
pe care le simt cu fiecare suflare.
Iți mângâi umbletul prin potecile mele
sărutându-ți umbrele răsfirate prin părul meu.
Ți-ai rătăcit inima în sufletul meu,
ca un drumeț flămând cu traista ușoară.
Iți întind palmele pline de iubire
și-ți hrănesc buzele arse de atâtea lacrimi.
Aseaza-te pe inima mea
și adoarme-ți temerile în ochii mei.
Iți veghez liniștea în toate anotimpurile tale
poezie de Emilia Mariam (12 noiembrie 2004)
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!