Ca îngerii ce cântă
Tot scade ochiul meu să te mai vadă
Și timpul a înghețat în primăvară
Trăim intens lumina iernilor polară
Cu soarele la asfințit
Și trupul arde golul din clepsidră,
În forme de icoană
Voi zidi zâmbetul tău ca pe o literă infinită
Până ce ochii mei vor adormi
Și în visul dintre nopți te voi petrece,
În primăvara mugurilor copți,
În nopțile aprinse către bolți cerești
Ca îngerii ce cântă
Te vei trezi atunci în nordul veri
Cântat de ploi si de nisipul cald
Clepsidră neoprită de cuvinte
Din negru, coborând spre alb.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.