Strigăt

Voi pleca
spre strigătul
misterul
din labirint
vreau
să găsesc
fiara legată
de firul vieţii
strigând
stinge lumina
ce nu ne-a încălzit

niciodată.....

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abisul din val

Eram obosiţi
cînd am întins mîna
să cuprindem lumina
ce se îndepărta
din trupurile noastre antice
nu ne ajungeau degetele
să scriem pe nisip un castel
apoi... abisul din val
îl va lua cu el...

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii înhămaţi

Vocea ta....
vocea mea...
vocea de lumină
răsărit sângeriu
la carul vieţii
înhamă norii obosiţi
dimineaţa
la primul început.

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întuneric

Am văzut
rana neagră
prin care cerul
varsă întunericul
peste trupul tău...
peste trupul meu...
verde
mai tare
ca rădăcina vieţii
pe roata ruginită
a umanităţii.

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârf de munte

Lumina curge
peste privirele
tale... ale mele...
căzute
flacăra verde
ne cheamă
să ne cufundăm
în iarba
ce aşteaptă în rugă
vorbele frunzelor
şi fuga vântului
în tăcerea lor
se prăbuşeşte
un fluture
vârf de munte...

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ne-a dat cuvântul

Dumnezeu ne-a dat cuvântul,
Dar noi de mult nu mai vorbim.
El ne-a dat şi gândul,
Dar noi de mult nu mai gândim.

Dumnezeu ne-a arătat lumina.
Dar noi am abuzat de ea.
Şi ea sărmana de frica noastră
S-a ascuns în umbra sa.

Dumnezeu ne-a făcut şi cerul,
Cu bolta lui alb-albastră
Dar noi nu i-am înţeles misterul
Şi l-am închis ca pe o fereastră.

Dumnezeu ne-a dat pământul.
Să ne naştem şi să rodim,
Dar noi am uitat un lucru simplu.
Pământul să-l iubim.

Dumnezeu ne-a dat de toate
Şi putere ne-a mai dat.
Dar noi ne temem de moarte,
Dar nu ne temem de păcat.

poezie de Vladimir Potlog (31 martie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustiul destrămat

Cuvinte
lunecă încet
pe nisipul deşertului
n-au fost niciodată
ale mele
te-am căutat
în străluciri de stele
mă dezbracă pustiul destrămat
uşor... uşor... roşul visului cheamă.

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când lumina se stinge

E mult mai mult întuneric atunci când lumina se stinge
decât ar fi fost dacă ea n-ar fi strălucit niciodată.

poezie de John Steinbeck, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îngerul spune
că lumina lui
este legată de mine
cum aripa de ochi
se leagă
ochiul de oul teluric
dezleagă blesteme

într-un acces de criză
înger al meu
vreau să-mi promiţi
că n-ai să mori niciodată

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

fotografiile,
de cele mai multe ori,
tac.

ale noastre însă
sunt discuţii lungi
ca nişte fluvii de ariadnă
pe care ne întoarcem spre noi
îmbarcaţi în corăbii enorme de ceasuri.

în cât ecou
se iubeşte strigătul meu
lovit de strigătul tău,
şi caii sălbatici prinşi
în superba alergare a sângelui,
şi acel nicăieri în altă parte
care ne acoperă.

ochii noştri fac dragoste,
toate fotografiile
ni se termină într-un singur cuvânt -
TU.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scenariu nocturn

bântui în noapte ca Fata Morgana
pe firul Ariadnei să ies din labirint
spun o rugăciune şi sărut icoana
Maicii Dumnezeie - lumină pe pământ.

aş vrea să evadez din plictiseală
minuni să se întâmple şi în viaţa mea
să-mi îmbrac poezia în haine de gală
să curm din temelie bătrâneţea grea.

minunea glasului de rază mă trezeşte
să las zorii să-mi pătrundă în sânge
cu bucuria că soarele iar asfinteste
şi întunericul din mine se va stinge.

să fiu precum un prunc la sânul vieţii
din stele de safir să fac colecţii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coame de cai

Hieroglife vechi în cetate
coame de caii
coloane întortocheate
drumul e îngust
sterile ziduri
de piatră
glorie uitată
înţelepciunea lor
mă întristează.

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda oarbă

Firul de sânge care îmi iese din buzunar
firul de lână care îmi iese din ochi
firul de tutun care îmi iese din urechi
firul de flăcări care îmi iese din nări

Tu poţi crede că urechile mele fumează
dar oamenii au rămas ţintuiţi în mijlocul străzii
pentru că în noaptea asta se vor vopsi în negru toate statuile
şi va fi insomnia mea aceea pe care o vei cunoaşte
o insomnie oarecare de cretă şi de argilă
o insomnie ca o sobă sau ca o uşă
sau mai bine ca golul unei uşi
şi în dosul acestei uşi vreau să vorbim despre memorie

vreau să mă miroşi ca pe-o fereastră
vreau să mă auzi ca pe un arbore
vreau să mă pipăi ca pe o scară
vreau să mă vezi ca pe un turn

poezie de Gellu Naum din Culoarul somnului (1944)
Adăugat de Adelina V
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme pentru vânători

Vulturul alb şi-a vopsit penele
în culoarea ursului polar
desenând urme pe zăpadă
marca locul
unde vor ateriza vânătorii.....

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti aşa cum te vreau

niciodată mai mult
niciodată mai puţin
ca o groapă zidită
în care îmi arunc toată frica
toată neînţelegerea
şi apoi mă odihnesc
ca şi cum duminica
din sufletul tău
nu are sfârşit

eşti aşa cum te vreau
niciodată mai mult
niciodată mai puţin
ca o pădure unde îmi pierd strigătul
din vizuină în vizuină
şi apoi
când închid pleoapele
simt
da simt
copacii cum cresc
cuminţi
în sufletul tău

eşti aşa cum te vreau
şi te vreau
întunericul din sufletul meu
se pierde în văzduh
ca un abur schiţat de un pictor bătrân
e cald
e linişte
în noua mea inimă
cât e ireal
cât e materie
nu ştiu
dar un EL ruşinat
aşteaptă cuvintele mele
să-l poarte pe drumul de sare

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea de a spune - Vreau

Fericirea de a spune – Vreau,
Viaţa uneori e gruen sau grau,
Sufletul? Ce suprafaţă are?
Cât un ocean sau cât un bob de sare?
Nimic nu este fără de putinţă,
Când ţi se pare că mai ai voinţă,
De sus se vede un efort, dar de furnică,
Totuşi furnica nu ştie de frică.
Vreau şi te vreau numai pe tine, mia donna,
La Bucureşti sau chiar la Barcelona,
Apoi noi vom pleca-mpreună
Spre altă lume sub aplauzele din lună.

Un telefon şi merg la teatru,
m-aşez, privesc, mă doare ceafa,
oamenii râd din patru-n patru,
sunt trist şi mă gândesc la Sapho.
Sala se zguduie de bucurie, hohot,
Un râs coagulează totul,
Ca apele urlând la Motru,
Râd înţeleptul şi netotul.
Mă scol, în jur sunt morţi deavalma,
Iar fiara îşi aruncă blana.
Noi vom pleca iubito, împreună,
Sub ropote şi raze reci de lună.

poezie de Boruis Marian Mehr (2 octombrie 2011)
Adăugat de Boruis Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o străină în propriile mele gânduri

E tristă calea vieţii şi simt că parcă încă nu îmi aparţin
Prin labirint îmi caut unicul şi tristul drum al vieţii,
Si n-am ştiut ce-mi poate oferi nefericitul meu destin
De-aceea mai caut încă, culoarea de-nceput a dimineţii.

Sunt o străină în propriile mele gânduri ce mă dor
Mi-am rătăcit şi drumul către mine şi totu-i o povară,
Când totul e atât de trist şi ruginiu, şi-atâta mă-nfior
De ne-mpliniri şi triste lacrimi pentru a nuştiu câta oară.

Din labirint găsesc usor un drum ce duce spre uitare
Şi nu mă-aşteaptă nimeni c-o floare pe celălalt tărâm,
Doar fâlfâirea aripilor de cocori pe nesfarşita mare
Facându-mă să cred pentru o clipă că pot aici să mai rămân.

poezie de Florentina Crăciun Fabyola (martie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ziuă şi noapte

Se stinge soarele
În nostalgia înserării,
Şi sufletu-mi dispare
Pe-aripi de vânt hoinar.
Simt muzici în surdină
De harpe şi uitare,
Nu vreau să vină noaptea.
Să te visez mai rar.
Contur neterminat al nostalgiei
De trupuri dezvelite de iubiri,
Tandreţe limitată
De zorii ce-or să vină,
Suspinele cascadă
Le şterg din amintiri.
Trec poarta de lumină,
În zori de zi e soare.
Găsesc ocean de zâmbet
În universul meu.
Tăceri lămuritoare,
Clipe ce nu-s fugare
Şi înţeleg povestea...
În mine eşti mereu...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţele, sunt mici lumini care lumineaza drumul nostru, atunci când viaţa, pentru un motiv oarecare, stinge lumina din jurul nostru.

citat din Corina Abdulahm-Negura
Adăugat de Sorana Lau
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rambo: Eram într-un bar în Saigon şi apare un puşti... Un puşti care ţine în mâini o cutie de lustruit pantofii. Şi spune "Lustruţi, vă rog, lustruiţi!" Eu am spus nu. A continuat să întrebe şi Joey a zis da. Şi eu m-am dus să iau câteva beri, iar cutia era cablată şi el a deschis cutia, împrăştiindu-i-se corpul în toate părţile în urma exploziei. Şi stă acolo, strigând ca naiba. Sunt bucăţi din el pe mine şi le dau la o parte aşa. (Îşi scoate banduliera) Prietenul meu e împrăştiat pe mine... Am sânge pe mine şi încerc să ţin toate bucăţile laolaltă... Şi le pun, dar ale naibii maţe continuă să iasă... Şi nimeni nu mă ajută! Nimeni nu mă ajută! Şi el spune, spune: "Vreau să merg acasă! Vreau sa merg acasă!" Îmi tot strigă numele! "Vreau să merg acasă, Johnny! Vreau să îmi conduc Chevroletul!" Am zis: "De ce? Ale naibii picioare, nu ţi le găsesc! Nu îţi găsesc picioarele!"

replici din filmul artistic Rambo I, după David Morrell
Adăugat de Nicoleta Mitrofan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi oameni sunt surzi la strigătul vieţii, iar alţii aud strigătul şi nu fac nimic, ceea ce este şi mai grav.

citat din Marian Rujoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!