Scenariu nocturn

bântui în noapte ca Fata Morgana
pe firul Ariadnei să ies din labirint
spun o rugăciune şi sărut icoana
Maicii Dumnezeie - lumină pe pământ.

aş vrea să evadez din plictiseală
minuni să se întâmple şi în viaţa mea
să-mi îmbrac poezia în haine de gală
să curm din temelie bătrâneţea grea.

minunea glasului de rază mă trezeşte
să las zorii să-mi pătrundă în sânge
cu bucuria că soarele iar asfinteste
şi întunericul din mine se va stinge.

să fiu precum un prunc la sânul vieţii
din stele de safir să fac colecţii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem liturgic

îmi exprim trăirea în poem liturgic
nobilul soare mă mângâie pe tâmple
de săptămâni aştept extazul demiurgic
în viaţa mea minuni să se întâmple.

umblu desculţă strâng rouă pe picioare
mireasma ierbii să-mi pătrundă în sânge
izvoarele credinţei îmi umplu ulcioare
un fel de agheasmă ce flăcări le stinge.

în mijlocul naturii mă simt în altar
soarele îmi ascultă confesiunea
undeva pe-o stea am un avatar
îmi îndeplineşte destinul, misiunea.

speranţa din mine are trupul vânjos
topeşte în raze sentimentul grunjos.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În chip de imortelă

sunt ca o floare strivită într-o carte
între pământ şi cer mă ofilesc
cum să las trecutul meu de-o parte?
amintiri arzătoare mă năpădesc.

buzele mele sunt petale crestate
timpul mi-e potrivnic bătrâneţea grea
cu mâinile la piept încrucişate
mă rog să fie lină viaţa mea.

mă îmbrac în violet că o brânduşă
a venit primăvara în sufletul meu
vreau să îmi strecoare pe sub uşă
vestea că am să dăinuiesc mereu.

precum o imortelă în cartea vieţii
să-mi dezlege tainele filosofii, poeţii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire extremă

ştiu că viaţa mea e dar primordial
triumful iubirii este expresie supremă
ştiu că port în suflet freamăt cordial
şi-n inimă pulsează fericirea extremă.

visez viitorul în forma ideală
bătrâneţea să nu tulbure izvoare
să îmbrac poezia în haine de gală
în raze solare să topesc zăvoare.

splendori de viaţă le strâng într-un cult
cu viziuni adânci dintr-o credinţă sfântă
de orice obstacol să trec ca să exult
printre aştri prieteni care mă alintă.

extazuri fermecate le străbat în tumult
cu un cor de îngeri inima mea cântă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis cu ochii deschişi

visul din miezul zilei o minune albastră
trăit cu ochi deschişi care privesc spre cer
mănunchi de raze îmi bate la fereastră
muzici îngereşti mă ajută să sper.

universul meu răsună ca o harpă
mâini diafane pun timpul în mişcare
freamăt de viaţă într-o nouă etapă
romantismul meu se umple de culoare.

am aşteptări să se-ntâmple minuni
să-mi curme amarul bătrâneţea grea
soarele meu apune peste rugăciuni
lăsându-mi în suflet dulce liniştea.

lumini îmi pun pe tâmple diafane cununi
să-mi înfrumuseţeze pururi dragostea.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune albastră

scoboară-te Doamne cu soarele în mine
să ardă din adâncuri păcatul metafizic
descătuşează-mă de teamă şi suspine
transfigurează-n rază dorul fizic.

să nu mă laşi pe drumuri de-ntuneric
steaua iubirii să-mi stea mereu în cale
reflexele de Paradis să crească numeric
să nu ştiu de tristeţi de clipe abisale.

învaţă-mă să am doar revelaţii divine
lumini îngereşti să-mi vibreze în trup
să trăiesc la nesfârşit fericiri senine
fagurii dulci ai timpului să fie-n stup.

înalţ spre tine Doamne albastră rugăciune
un loc în univers poetic mereu să-l ocup.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata Morgana...

Mă închid în carapace şi-aştept să vină zorii
Şi-mi trec pe dinainte crâmpeie iluzorii...
Eram Fata Morgana, tu încă nu m-ai prins,
Şi alergam prin lanuri între real şi vis...

Se deschideau prin grâne maci roşii înfloriţi,
Noi culegeam petale ca doi îndrăgostiţi...
Ai vrut să-mi dai buchetul cu roşu sângeriu
Eu m-am trezit din vise!... E toamnă şi-i târziu!...

Şi mă închid din nou, din nou, în carapace,
Dar gândurile muşcă!... Hienele vorace!....
De ce e toamnă oare... şi macii s-au trecut?!
De ce-s Fata Morgana şi-alerg spre asfinţit?!...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea credinţei

am închis cu lacăt lada cu regrete
provoacă suferinţă şi disperare
alungă din suflet stolul de egrete
mă ţine departe de a vieţii izvoare.

am vârsta la care nutresc victorii
nici un obstacol nu a să mă oprească
să cuceresc iar valea cu prigorii
să nu las vulturii să le gonească.

minunea glasului de orgă mă seduce
se întâmplă sub cupolă-n catedrală
credinţa mea la Dumnezeu mă duce
mă face împlinită în formă ancestrală.

muzica şi poezia eterne-s ca universul
cu lumină îngerească împodobesc versul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezonanţe mitologice

pe firul Ariadnei caut drumul Agorei
piaţa cu vise cu hrană pentru suflet
de m-ar ninge minuni din cutia Pandorei
n-aş mai întâlni obstacole prin umblet.

mă bântuie în noapte fantome din Olimp
zei flamânzi de trupul meu dulceag
versuri în lumină scriu în lucid timp
seminţe de gânduri răspîndesc pe meleag.

îi fac o reverenţă măreţului Apollo
eternitatea lui este solemnă
pe scară de raze urc până acolo
de iubirea solară vreau să fiu demnă.

ard ca focul sacru de la Prometeu
flăcări de dorinţe port sub decolteu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ICOANA IN LUMINA...

Icoană făcătoare de minuni
Ia-mă în a ta oblăduire,
Sub a ta cupolă să aduni
Ce e mai frumos într-o iubire.

Lumină, tu să fi cu mine,
Să-mi arăţi o cale-n viitor,
Astfel, în inimă cu tine,
S-ar putea să fiu nemuritor.

Acelaşi lucru îl doresc şi eu,
Să fi tu veşnică, divină,
Te însoţească gândul meu,
Cu o aureolă de lumină.

Sunt credincios ca orişicare
Cei care călătorim prin lume,
Dar uit de totul şi-n uitare
Mă cufund adeseori în rugăciune.

Aş pleca cu tine-n lume
Zice un cântec ţigănesc,
Dar aş vrea să ştiu anume
Unde oare mă opresc?

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus de soare

E ultima zi, e ultima noapte
Când mai stai lângă mine.
Apoi cu dulce şoapte
Ai să-mi spui: Iubitul meu, rămâi cu bine!
E ultima zi, e ultima noaptea
Când îţi spun că te iubesc.
Aş vrea să opresc timpul
Dar, din păcate nu reuşesc.
E ultima zi, e ultima noapte
Când îţi sărut obrazul moale.
Că tu pleci departe, Zeiţa mea cu chip de floare.
E ultima zi, e ultima noapte
Când se mai leagănă frunza pe ram.
Şi eu visez mai departe, că alături te mai am.
Iată a trecut această zi şi această noapte
Şi tu te-ai dus, afară o ploaie rece cade
Şi soarele meu a apus.

poezie de Vladimir Potlog (27 septembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă pentru mai târziu

lăsaţi-mi poezia ruptă din iubire
să şoptească la izvoarele speranţei
flăcări de emoţii şi de fericire
doruri argintate din oglindă creanţei.

nu cer nimănui poeziei trofee
lăsaţi-mi versul să atingă stele
să cerşească lumină din Calea Lactee
iertarea pentru toate păcatele mele.

cu poezia am trecut mai uşor
prin viaţa plină de asperităţi
cu versul în sânge pot să şi mor
căci mi-am lăsat amprente în cetăţi.

lăsăţi-mi poezia torent neânvins
am strîns în ea lumină din necuprins.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diadema inimii

iubirea dăinuie între cer şi pământ
poartă pe tâmple o cunună regală
între unu şi doi e magic jurământ
crini o îmbracă în straie de gală.

în clepsidre se scurg săruturi suave
cuvinte s-mpletesc cu lumina stelară
în iubire nu sunt graniţe şi enclave
circulă pretutindeni cu ritmuri de chitară.

iubirea este panaceu universal
vindecă inima de palpitaţii grave
dizolvă amarul din aer provensal
este minunea timpului ce stinge lave.

dulce povară şi totuşi ce grea
sensibilizează cerul cu sangvină stea.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascunsă în noapte

luna e vrăjită albă ca o mireasă
perechea ei e soarele fermecător
în universul dragostei o să-mi fac o casă
cu bărbatul vieţii trăiesc sublim amor.

toate naturile se-ntâlnesc în pereche
iubirea curge vesel ca izvorul în munţi
timpul cântă în mine o romanţă străveche
peste solitudini Eros crează punţi.

la răspântii de veac spre un vis mă îndrept
speranţa veşniciei o culeg dintre stele
vreau spre cerul magic drumul să fie drept
păstrez în levănţică sentimentele mele.

păstrez credinţa ca un om înţelept
în noapte ascund bine suferinţele grele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o traiectorie salubră

nu e noapte fără vis nu e zi fără cântec
am strâns în palme stele pe linia vieţii
înfirip fericirea, deznădejdea o spintec
în muzica zorilor la poarta dimineţii.

charele din trup se transfigurează
într-un curcubeu ca un arc peste timp
au ars întunericul în baie de rază
absolutul conştiinţei vine din Olimp.

nu am teamă de vre-o stare sumbră
soarele din piept şi în bezne veghează
luminile dizolvă gândurile din umbră
vindecă şi rana care sângerează.

mă avânt mereu pe-o traiectorie salubră
spre veşnicia sfinţilor ce mă formează.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea vieţii

Un mic boboc a mai crescut
Şi azi frumos a înflorit,
După un prim an ce a trecut
De când pe lume a răsărit.
Azi prima floare-ţi înfloreşte
Din marele buchet al vieţii,
Care pe an ce trece va creşte
Şi numărul de flori şi-l măreşte.
Chiar primăvara ai răsărit,
Când şi natura se trezeşte
Şi viaţa din nou şi-o porneşte
După iarna cea lungă, grea,
Cu zăpadă, frig, vreme rea,
Care pe loc o amorţeşte,
Dar primăvara o goneşte;
Şi natura toată se-nveseleşte,
Căci Soarele iar o-ncălzeşte.
Tu, floare scumpă a vieţii mele,
Ai răsărit parcă dintre stele,
Cu mult dor am să te ocrotesc
Şi cu drag am să te-ngrijesc.
Cu dragoste te-am îngrijit
Şi cu iubire te-am ocrotit
Şi ai parcurs un an acum
Din lungul vieţii tale drum;
Ai răsărit din viaţa mea,
Ţie ţi-am dat ceva din ea,
Ai apărut în zorii vieţii,
Care sunt anii tinereţii.

poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De m-aş uita

Vreau să te uit şi să mă uit
Aş vrea să dorm fără să ştiu
Aş vrea ca cerul plumburiu
Să-l spargă soarele topit

Aş vrea ca luna strălucind
Să se ascundă după nori
Să fie negrul până-n zori
Cu întunericul tăcând

Să dorm aş vrea şi să nu dorm
Să-mi fii în gând, să-mi fii în vis
Să nu-mi mai fii de nepermis
Să pot să-ţi spun ceva în somn

Să pot să-ţi spun ceva verbal
Să pot să-ţi dau un câmp de flori
Albastre, roşii, mii culori
Dar să nu-ţi par a fi banal

Vreau să te uit şi să mă uit
În noaptea mea să mă cufund
Să nu mai ştiu cât de profund
Îmi eşti în gândul chinuit

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia care oftează

tristeţea de toamnă iar mă împresoară
cerul deasupra parcă este de plumb
clipele sunt grele ca pietrele de moară
izvorul meu susură lângă lan de porumb

o lumânare mi se aprinde-n piept
sufletul meu îngenunchiază iar
chem prin rugăciune astrul înţelept
să mă umple de lumină şi de har

pe marea speranţei navighez haotic
fără să ştiu pe unde ancora s-o cobor
aproape de laguna cu verdele exotic
să-mi fie cald şi iarna frigul să-l dobor

e noapte în suflet simfonia oftează
pe harpa cerului atârnată de rază

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret abstract

e-o moară în mine ce nu se mai opreşte
grâul din gânduri îl macină fin
o pâine de lumină în minte sporeşte
în Sâmbăta morţilor o-mpart la festin.

e-o peşteră în mine ca o mină de aur
chiar şi din regrete răsar ampli filoni
din poezia nopţilor scot frunze de laur
să-mi fac o cunună demnă de eoni.

un magic izvor ţâşneşte din mine
pe munţi de simţire formează o cascadă
sufletul se scaldă în valuri cristaline
şi-n ceasuri de taină murmură o baladă.

purifică păcate să nu-mi fie ruşine
cu goliciunea mea pe-a vieţii esplanadă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lirism verde

vreau precum un brad să cunosc nemurirea
să bucur muntele cu freamătul meu
prin rădăcini şi trunchi să curgă iubirea
izvorul să-mi cânte o doină mereu.

ninsori să mă îmbrace în straie de gală
privighetori să poposească pe ramurile mele
să transmit prin lume poveşti cu migală
despre traiul meu sub boltă de stele.

să ating cu vârful norii plini de ploaie
că să mă scald când soarele mă moleşeşte
mereu îndrăgostit de lumina bălaie
să cunosc fericirea să trăiesc regeşte.

să nu ştiu ce e grija şi spaima de topor
pacea, armonia verde să trimit în popor.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Un fulg de nea aş vrea,
În palma ta să fiu
Să nu fi fost nimic,
Din tot ceea ce ştiu.
Şi tot ce a fost urât
Sau neadevărat,
Aş vrea să cred e
Un vis ce l-am visat.
Aş vrea să fiu o clipă,
Aş vrea să fiu un gând,
Aş vrea să fiu un zâmbet
Pe faţa ta râzâd.
Aş vrea să fiu o floare,
La pieptu-ţi să mă ţii
Să-mi spui cuvinte calde
Şi-ncet să mă mângâi.
Aş vrea să fiu o rază,
Pe chipul tău senin
În zori, de dimineaţă
Să te mângâi puţin.
Aş vrea să-ţi fiu şi luna,
Şi soarele aş vrea
Puţin din toate cele
Dacă şi tu ai vrea...

poezie de Mariana Simionescu (11 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!