Între ziuă şi noapte

Se stinge soarele
În nostalgia înserării,
Şi sufletu-mi dispare
Pe-aripi de vânt hoinar.
Simt muzici în surdină
De harpe şi uitare,
Nu vreau să vină noaptea.
Să te visez mai rar.
Contur neterminat al nostalgiei
De trupuri dezvelite de iubiri,
Tandreţe limitată
De zorii ce-or să vină,
Suspinele cascadă
Le şterg din amintiri.
Trec poarta de lumină,
În zori de zi e soare.
Găsesc ocean de zâmbet
În universul meu.
Tăceri lămuritoare,
Clipe ce nu-s fugare
Şi înţeleg povestea...
În mine eşti mereu...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau

Nu vreau nici toamnă, nici tristeţe,
Nici lacrima să-ngrop pe-o foaie,
Vreau soarele din miezul zilei,
Vreau auriul după ploaie.

Nu vreau nici amintiri plecate,
Nici drumuri neîntoarse-n zori,
Vreau cerul ce mă albăstreşte,
Vreau stelele ce-mi dau fiori.

Nu vreau să vii când toamna doare...
În vara ta n-am existat,
Înşelătoare zi de vară
Apusul azi l-a întristat.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de flori

Mi-ai lăsat parfumul florilor de ieri.
Ai mai trecut şi azi prin viaţa mea.
E primăvară iar... De aş visa,
Buchet întreg ţi-aş dărui şi... umbra ta...

Uşor, încet, cu flori pe tâmpla grea,
Dans de iubire împrăştiam în urmă-ţi
Şi cu parfum legam o veche stea,
Ce lumina în nopţi adânci, de veghe.

Un pumn de praf acoperind din drumuri
Lăsând contur neterminat iubirii,
De l-ai suflat din trunchiul unei stele,
Suspinele cascadă, scriu istorii.

Nimic mai mult, ce pot acum să fac,
Acelaşi gând spre flori şi-al lor parfum
S-acopere din visele ce ne atrag,
Să-ntoarcă roata vremii fumegând.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spini

Am ochii mari, deschişi între cuvinte,
Gesturile scriu albele tăceri,
Te-am lăsat mereu să-mi pleci din minte,
Fără urme multe de plăceri.

Un pod de gânduri mintea o-nfioară
Şi-aroma clipelor o simt intens,
Din multele vise de-odinioară,
Ce tind la renunţare, într-un sens.

Dezordonate aripi răzbat în zori,
Bezmetic timp, se scurge măsurat,
Promisiuni făcute pe cărări
Îşi şterg din adevărul comprimat.

Imagini scrise cu mâinile goale
Se şterg de ploaia stată dintr-o dat',
Mă-ntreb ce-a mai rămas dintre petale
Acelui trandafir, care-a brăzdat.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu încerci

Să nu încerci nicicând să pleci,
Să-mi laşi mii nopţi să fie reci,
Să mă vrăjească, numai luna,
Să nu-mi găsesc somnul şi tihna.

Să nu încerci nicicând să pleci,
Să te încurci între poteci,
Rămâi cu mine totdeauna,
Şi-n soare vom topi furtuna

Să nu încerci nicicând să pleci,
Să fim doi ninşi cu lacrimi seci,
Să fii-ntristat şi chiar pierdut,
Iar eu iubind mereu tăcut

Să nu încerci nicicând să pleci,
Căci primăvara mea, tu eşti,
Şi simt în mine cum lăstari,
Fac flori de dor şi-ţi dau în dar

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima zi... de toamnă... din gând

Aş scrie fără de cuvinte
Căci ele mă dor
şi sufletu-mi moare
şi tomna mă-ngroapă
în frunzele tâmpe
şi lacrimi şiroaie
îmi curg pe pămant.
De-a dorului dor
m-aş duce să mor
să uit de vânt rece
şi geruri ce-mi vin
prin gânduri de frig
mă-ncing dintr-o dat
căci tu eşti plecat
şi vorba se-nşiră
pe fir de uitare.
Nu-i oare păcat?

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti umbra mea...

Eşti umbra mea ce mă-nsoţeşti
Cu-aceeaşi ochi desculţi de vină
Urmându-mi paşii în surdină
Topeşti arzând şi mă priveşti.

Asculţi galopu-ngemănării
A două fluvii de lumină
Ce zbat în albul de hermină
Ca valul înspumat al mării.

Eşti umbra mea ce-mi dai putere
Să şterg de-nnourare gândul,
Iar de va fi să-mi vină rândul
Ţi-oi unge rănile cu miere.

Eşti umbra mea din fragezi clipe
Când ploaia-n braţe calm ne ţine
Şi tandru-n picurii-ciorchine
Fiori încep să se-nfiripe.

Întinzi de corzi vioara vieţii
Vâslind la ţărmuri de poveste,
‘Nălţând iubirea, sus, pe creste
Şi soare-aduci în schimbul ceţii.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei mele Lesbia

Să ne-oferim, Lesbia, iubirii-amândoi,
Deşi-înţelepţii zilei nu sunt de-acord cu noi.
Nu-i condamna. Stelele nopţii se sting spre-apus
Pentru-a se-aprinde iarăşi în est, acolo sus.
Dar când se va stinge plăpânda-ne lumină,
Vom adormi pe veci în noaptea ce-o sa vină.
De-am trăi cu toţi în dragoste anume,
Nici săbii şi nici lanţuri n-ar mai fi pe lume;
Nici tobe şi trompete să ne-ncurce somnul,
Lăsând în pace-n pat pe doamna şi pe domnul.
Dar proşti sunt mulţi, stingând mereu a lor lumină –
Ei merg cerşind dureri spre noaptea ce-o să vină.
Când moartea va sosi şi-mi va curma festinul,
Prieteni lângă dric să nu-mi plângă destinul.
Vreau doar bogaţii în iubiri să-mi fie-aproape
Şi în parfumul care-am fost să mă îngroape.
Iar tu, Lesbia, să-mi stingi ultima lumină,
Spre-a intra regeşte în noaptea ce-o să vină.

poezie de Thomas Campion, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iată, seara lin soseşte,
Pun ghetuţe lângă uşă
Şi-aştept Bunul Moş să vină...
S-o gândi la nuieluşă?
Vreau să-nghesuie-n ghetuţe,
Pentru voi şi pentru mine,
Bucurii pentru tot anul,
Sănătate, numai bine.
Poate vreţi cadouri multe,
Eu vreau numai bunătate
Şi... moşneagul numai vine...
Vi le dăruiesc, eu, toate!

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti umbra mea...

Eşti umbra mea ce mă-nsoţeşti
Cu-aceeaşi ochi desculţi de vină
Urmându-mi paşii în surdină
Topeşti arzând şi mă priveşti.

Asculţi galopu-ngemănării
A două fluvii de lumină
Ce zbat în albul de hermină
Ca valul înspumat al mării.

Eşti umbra mea ce-mi dai putere
Să şterg de-nnourare gândul,
Iar de va fi să-mi vină rândul
Ţi-oi unge rănile cu miere.

Întinzi de corzi vioara vieţii
Vâslind la ţărmuri de poveste
Unde iubirea-n faguri este
Şi-unde sfârşesc florarii ceţii.

Eşti umbra mea din fragezi clipe
Când ploaia-n braţe ne ţinea
Şi tandru-n picuri ne zâmbea
Ştiind ce-avea să se-nfiripe.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna mea

Se înserează mai devreme
Şi noaptea s-a lungit cu-n ceas,
Acum am timp să scriu poeme
Mai lungi c-o strofă şi un pas.

Am timp mai mult să stau cu luna,
Mai lung îmi este timpul treaz,
Ziua adorm întotdeauna
Să îi fac soarelui necaz.

Mi-am inversat sărmana viaţă,
Lunatecă am devenit,
Aştept doar noaptea înstelată
Să-mi lămurească ce-am trăit.

Ce linişte îmi dă doar noaptea
Şi ce-amintiri caut în ea,
Nu vreau să vină dimineaţa
Pe care-o sorb cu o cafea.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua rea nu vreau să vină

Alerg cu aripile-n vânt
Şi văd de sus totul pe pământ.
Văd lumea plină de trăire
Ce-aleargă mult în neştire.
Spun asta cu gând înflăcărat,
Dar nu pot să schimb cerul înstelat.
Văd de sus o prăpastie pustie,
Nu vreau ca drumul oamenii sa-l ştie,
Noi ştim de soare şi de ploaie rece,
Dar şi de timpul care trece.
Vreau şi eu să înţeleg
Ce se întâmplă cu pământul întreg,
Nu vreau pustiu el să rămână,
Şi ziua rea nu vreau să vină.
Putem s-alergăm spre-o-nsorită cale,
Iar sufletul să nu cânte-a jale.
Viaţa bună oamenii să guste
Şi toate cărările să fie robuste.

poezie de Eugenia Calancea (8 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarăşi toamnă peste toamna mea

Simt o picătură, m-a lovit pe frunte,
O simt atât de rece şi de grea,
Urmează alta, alta şi mai multe,
E iarăşi toamnă peste toamna mea.

Şi aş fi vrut s-o rog să nu mai vină
Şi aş fi vrut prin verde să mai stau,
Să mai amân ce ploaia îmi adună,
Înlăcrimate clipe şi eu nu le vreau.

E iarăşi toamnă şi o văd pe frunze,
Copaci-şi scutură poveşti de ieri,
Mi-e frig şi simt că toate sunt lăuze,
Puţine flori rămase se-ascund în seri.

Simt picături, urmează dese, multe,
E toamnă iarăşi peste toamna mea,
Trecute primăveri de-acum sunt amintite
De albe nopţi, căzându-mi azi o stea.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e ploaie

Mi-e ploaie toată poezia,
În vers mă picuri cu-nţelesuri
Şi-mi verşi un pic din nostalgia
Tot timpului pierdut în mersuri.

Mă picuri ore-ntregi cu vorbe,
Din doi în doi iar numeri ploaia,
Împerechind doar slove ude
Sperând să ştergi din gând văpaia.

Îmi picuri şoapte peste noapte
Şi visele-mi pudrezi cu ploaie,
Să-nmoi din dorul către mine
Spre dimineţi scăldate-n soare.

Îmi picuri toamna să se ducă
Pe-alei de frunze-npăturite,
De ţi-ar plăcea dulcea culoare,
În galben, versuri aurite.

Şi poezia mi-e o ploaie
Şi dragostea de picuri plină,
E tot o apă curgătoare
Şi numai toamna e de vină.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă mă visez cu tine

Încă mă visez prin crânguri
Alergând după un vânt,
Simt sub paşi pietre în rânduri
Cum înţeapă din pământ.

Încă te visez strângându-mi
Mâna care fremătând
Tremură, prea mult plăcându-i
Să-ţi strâng clipele din gând.

Încă dorm cu dor de tine,
Mă trezesc cu ochii tăi,
Dimineţile sunt pline
Doar de mine prin odăi.

Încă sorb cafea amară,
Zahăr nu-i mai pun de mult
De când ai plecat în seară,
Timpul scurs îl tot frământ.

Încă mă visez cu tine,
Voi visa până-o să mor
Cum străbaţi bietele-mi rime,
Cum mi-e dor, cum te ador.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum, când încă zorii nu-s...

Vreau să vă fac mărturisire, acum când zorii încă nu-s că eu nu sunt decât iubire şi o primesc (ştiţi voi) de Sus.
De-i întuneric sau lumină, coboară-n mine dar divin, eu mai mărturisesc o vină şi beau o lacrimă de vin...
De cade frunza ruginie, sau mugurii-nfloresc pe ram, eu pun iubire-n poezie, că numai poezie am...
O pun şi în singurătate, să nu îi fie prea urât şi-n liniştea de peste noapte în care vise-am zăvorât...
Împart din ea la fiecare şi de cumva împart prea mult, e ca un leac de vindecare, pentru durerea ce-o ascult
În scâncete de neiubire la porţi închise unde bat atâtea suflete-n neştire într-un amurg întârziat...
Acum, când încă zorii nu-s, eu mă perind printre cuvinte, s-adun iubiri ce au apus şi să-mi aduc de ele-aminte...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori

uneori cobor pe trepte de mine
săpate în trunchiul sufletului meu
uneori caut cu greu cuvinte
ca să pot pansa ce răni am eu

uneori mă simt o carte veche
cu file galbene încruntate
mă dor cuvintele ce le duc mereu
căci nu sunt nici atunci
nici acum... departe

uneori poate sunt lumină... sunet... învăţare
cu clipe de suflet ce trec pe lângă ale mele amintiri
văzduhul pomul cerul aripa de soare
trec toate încolonate şi eu aştept mereu

străin cu mine prin tine am ajuns uneori
şi acum cobor cu capul în sus spre mine
iar treptele nu se mai termină-n jos
în spate rămânând doar o vagă amintire

poezie de Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovaţii fără vină

Sunt curat la trup, curat la suflet,
Vreau să înţeleg şi să iubesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Important e cât şi cum gândesc.

Simt în trup pletoşii de altădată,
Firea mea e saltul omenesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Important e cât şi cum gândesc.

Lume, lume, soro lume,
De ce eşti prea rea de gură?
De ce ne priveşti cu ură?
Vinovaţii fără vină
Cer să se facă lumină.

Vreau să-înalţ castele de gândire,
Vreau să fiu lăsat să simt cum cresc,
Nu contează cât de lung am părul,
Mai presus e cât şi cum gândesc.

Nu e loc de noi în lumea voastră,
Nu-s din noi acei ce ne muncesc,
Şi ţin cont de cât de lung am părul,
Nu de cum şi cât de mult gândesc.

Hei, voi neatenţi la soarta noastră,
Hei, voi ce ne credeţi pui de drac,
Gândurile voastre sunt şi ale noastre,
Gusturile însă nu ne plac.

Hei, voi care-aţi fost odată tineri,
Hei, voi care ştiţi ce-i omenesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Mai presus e cât şi cum gândesc.

cântec interpretat de Florian Pittiş, versuri de Dorin Liviu Zaharia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă tem

Uneori, e numai soare-n mine.
Din când în când,
Mă transform basm
în viaţa mea,
Alteori n-am aripile
întise spre iubire,
Mă doare sufletul şi
ziua este grea.
Sunt nopţi când chipu-ţi
stăruie în ochii mei,
Iubirea mea
plânge tăcuta şi neagră.
Ce mult îmi lipseşti şi
oriunde vei fi
Dureros te doresc
până noaptea-i albastră.
Fărâme de suflet şi
cioburi de soare,
Le strâng la apus,
când ziua dispare
Şterg şoapte, lacrimi şi
versuri de dor.
Păstrez ce-a rămas în inimă.
Mă tem.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destăinuire

Să nu te miri, nu-s cea de ieri
Din noaptea lungă de tăceri
Eu m-am desprins, nu vreau să mint
Uitat-am chipul tău vrăjit

Un soare-n lac s-a scufundat
Si luna-n noapte l-a urmat
Un cer albastru infinit
De mine s-a indrăgostit

Ce vis frumos, azi lumea toată
E primavara-ntruchipată
Iar ţurţurii de gheaţă reci
I-am risipit pe vechi poteci

In amintiri nu imi mai eşti
Te-am scos din file de poveşti
Pluteşti pe val purtat de vânt
Nu-mi eşti iubire, nu-mi eşti gând.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lacrimă din întâmplare

Ţi-am scris demult
într-o scrisoare
ce mult iubirea ta
mă doare
simţeam că totu-n jur
dispare
în mine se usca
floare de floare...
trecut-au luni
fără de soare
când nu vedeam
lumina-n zare
iar azi privind în urmă
mi se pare
ca preţul ce-am plătit
a fost prea mare
zile pierdute,
lacrimi amare,
pierdutele clipe
de sărbătoare
si viaţa mea era
doar clipe de-tristare,
iar dacă azi
când iar e soare
mi-e dor de tine
într-o clipă de uitare,
de scap o lacrimă
din întâmplare
să nu crezi că mai simt
acea iubire mare
e doar o amintire
de-un zâmbet trist
o-mbrăţisare
că azi când te-am zărit
în gara mare
în ochii tăi
a răsărit o floare

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!