Eşti aşa cum te vreau

niciodată mai mult
niciodată mai puţin
ca o groapă zidită
în care îmi arunc toată frica
toată neînţelegerea
şi apoi mă odihnesc
ca şi cum duminica
din sufletul tău
nu are sfârşit

eşti aşa cum te vreau
niciodată mai mult
niciodată mai puţin
ca o pădure unde îmi pierd strigătul
din vizuină în vizuină
şi apoi
când închid pleoapele
simt
da simt
copacii cum cresc
cuminţi
în sufletul tău

eşti aşa cum te vreau
şi te vreau
întunericul din sufletul meu
se pierde în văzduh
ca un abur schiţat de un pictor bătrân
e cald
e linişte
în noua mea inimă
cât e ireal
cât e materie
nu ştiu
dar un EL ruşinat
aşteaptă cuvintele mele
să-l poarte pe drumul de sare

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întunericul din sufletul meu

se risipeşte târziu precum ceaţa la orele amiezii
e cald
miroase a linişte
imposibilul doarme în mintea mea
timpul nu mai are strălucirea galopului
cât e ireal
cât e materie
nu ştiu
nici o palpare nu mă face să tresar
e rotunjirea fiinţei
de care vorbeau înţelepţii lumii

adevărul e că mă săturasem să car în spate
unelte nefolositoare
să mă opresc la jumătatea drumului
şi să sap până în adâncul fiinţei
după un EL ce mă tot lovea

întunericul din sufletul meu
se pierde în văzduh
ca un abur schiţat de un pictor bătrân
e cald
e linişte
în noua mea inimă
cât e ireal
cât e materie
nu ştiu
dar un EL ruşinat
aşteaptă cuvintele mele
să-l poarte pe drumul de sare

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi

Vreau să cant, să uit că exişti; să îmi imaginez că eşti un coşmar care mă urmăreşte în vis.
Vreau să cânt, să pleci pentru totdeauna din sufletul pe care tu l-ai distrus.
Vreau să cânt când îmi vine să plâng, să cânt atunci când în mine fluturi sunt, şi să îmi amintesc cat de mult te iubesc sau ce mult te-am iubit.
Vreau să cânt pentru că ştiu că nu te-am pierdut, şi să plâng, că defapt niciodată nu te-am avut!

poezie de Rareş-Mircea Jiga (2015)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte-mă cu drag

Aşa e de bine
când mă gândesc la tine.
Am un foc în inima mea
că aşa amară e dragostea.
Să iubeşti e tare greu
şi uneori amar e sufletul meu,
dar tu eşti ce mi-am dorit,
chiar e bine să fii iubit.
Am trăit clipe ce nu le voi uita
şi niciodată nu voi regreta.
Vreau să mă ascunzi în sufletul tău
şi să mă alinţi când mi-e greu.
Iartă-mă atunci când mai greşesc,
dar niciodată nu vreau să te rănesc.
Să mă priveşti când te privesc,
cu vorbe dulci îţi spun că te iubesc.

poezie de Eugenia Calancea (24 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si mai vreau sufletul

Vreau inima ta, iubito,
să ajungă floare, dor,
s-o ştiu cununată
cu parfumul lor.

Vreau fiinţa ta, iubito,
să fie o stea,
să lumineze cărările
din viata mea.

Si mai vreau sufletul, iubito,
să-şi rostuiască izvorul
unde cântecul albastru
vindecă dorul.

Apoi să mă transfer
în sângele tău
şi aproape de tine să fiu
cât mai simplu
şi cât mai târziu...

poezie de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti copilărie?

Copilărie, unde eşti?
Mi-e tare dor de tine.
Vreau să te îmbrăţişez,
vreau să mă joc cu tine,
vreau să alerg...
Cu tine,
întotdeauna mă simt bine.
Au trecut mulţi ani de când m-ai părăsit.
Vreau să fim iar împreună.
Ştiu. Sunt un visător.
Alături de tine am fost fericit.
Întotdeauna eu te-am iubit.
Tu, copilărie, eşti mai frumoasă decât frumuseţea.
În tine m-aş întoarce chiar şi din rai.
Ştiu. E prea mult spus
şi tot prea mult,
de când te-ai dus.
Rămas bun, copilărie!

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul

Am stat în gerul arzător al iernii pe
piscul cel mai înalt şi m-am confesat
din nou munţilor pentru a mă elibera
de tristeţi. Tocmai cădeam de pe pământ

în bolta cerească, când i-am spus demonului,
"Nu vreau nimic mai mult şi niciodată
din nou." Am atârnat cuvintele în acea
linişte concretă şi expresivă. Am atârnat

liniştea în aer. Am înţeles sensul ei în
sine, precum şi sensul ei contrar. Cuvintele
şi liniştea erau precum găurile negre şi
stelele. În acea ardere spirituală

provocată de ger, mi-am găsit visele
insomniace ale destinului, precum şi
visele mele lucide aparţinând unui fatal
destin deturnat. Datorită Ţie, ele au putut

deveni gânduri amorţite şi vice-versa,
într-o modalitate mult mai precisă decât
cea a cântecelor lirice, care se puteau
descompune în sunete muzicale spre a

fi recompuse din nou. În acest realism
magic, strigătul meu tăcut a devenit ecou,
şi apoi, în mod definitiv, tăcere asurzitoare.
Era destul de evident faptul că demonul

făcea alpinism în jos. Am auzit doar un ecou,
"Nu vreau nimic mai mult şi niciodată din nou."

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti cel mai mare dar

În stele, în noapte tu eşti partea bună,
Mă bucur, cănd nu e furtună.
Eşti ceva bun pentru sufletul meu,
Eşti gândul în iarnă ce nu mă lasă la greu.
Eşti liniştea ce-mi dă aripi în patima nebună,
Albastrul nesfârşit într-un amurg din strună.
Eşti etenul răsărit, când viaţa m-a înfrânt
Şi mă minunez de-am început să cânt.
Tu cu felul tău, eu vreau să-ţi mulţumesc
Şi nu te las să pleci, simt că din nou trăiesc.
Simt din nou bucuria şi o simt din plin,
Că din ninsoare şi vânt eu văd doar senin.
Văd aşa cum eşti, ca cel mai mare dar
Şi vreau să nu fie viaţa în zadar.

poezie de Eugenia Calancea (4 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământ

Ce ştii tu?...
Eu ştiu...
Că ai pe frunte
Sărutul meu de seară
Şi-n păr
O urmă veche
A degetelor reci
Ce vor îmbrăţişare...

Ce ştii tu?
Eu ştiu...
Că sufletul ţi-e cald
Când se deschide-n tremur
Că zâmbetu-i timid
Şi vorbele se-adună,
Greu,
Să spulbere tăcerea
Ce curge a absenţă...

Ce ştii tu?...
Eu ştiu...
Că vrei să nu vrei astăzi,
Că spui ca să nu spui,
Că simţi cum trece timpul
În suflet şi
Râzi rece,
Când clipele se pierd...

Ce ştii tu?...
Eu ştiu...
Că tu-mi eşti plus din minus
Că dorul mi-e duşman
Că ploaia mi te fură
În vis şi
Somn absent,
Că vreau să vreau
Şi simt cum simt,
Din suflet cum se scurge
Ce sunt:
Pâmânt, umbre, pământ...

poezie de Gabriela Chişcari (9 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jen: Dawson, îmi placi.
Dawson: Da, dar nu e de ajuns să mă placi. Vreau să mă doreşti.
Jen: Eşti ca un Dumnezeu pentru mine Dawson, şi nici măcar nu cred în Dumnezeu. Şcoala asta nu m-a primit cu braţele deschise. Toţi par să mă urască şi nu ştiu de ce. Poate din cauză că sunt din New York sau pentru că sunt diferită. Viaţa mea aici pare o lungă detenţie din care nu pot scăpa, dar apoi mă gândesc la tine. Şi la cum am întâlnit un băiat atât de romantic şi atât de grijuliu şi care îmi place şi pe care îl doresc atât de mult. Dawson, tu eşti motivul pentru care reuşesc să trec peste zilele urâte. Şi de crezi că vreau să fii un mare armăsar musculos, atunci eşti nebun.
Dawson: Înţeleg că nu vrei să ne grăbim, chiar înţeleg. Şi nu vreau să te grăbesc. Nu vreau să fiu acel tip de băiat. Dar sunt şi eu om cu hormoni. Şi aş minţi dacă aş spune că nu m-am gândit niciodată să fac dragoste cu tine. Îmi trece prin minte de sute de ori pe zi.
Jen: Doar o sută? O nimica toată.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de noi...

Ca niciodată azi mi-e dor de tine,
Şi-atât de mult aş vrea să îţi vorbesc,
Iar zâmbetu-ţi candid să-l ţin pentru mine,
Ca-n zilele ce vor veni... să pot să trăiesc.
Ca niciodată azi am vrut să-ţi scriu,
Dar cuvintele în neant au dispărut,
Chinul inimii am crezut că pot să-l descriu,
Dar e prea dureros, iar tocul mi-e mut.
Ca niciodată azi am vrut să-ţi şoptesc
Vorbe dulci, să râd cu lacrimi de fericire,
Chiar şi ochii frumoşi voiam să ţi privesc,
Să simţi că am nevoie de tine, de-a ta iubire.
Ca niciodată azi mi-am dorit să te-mbrăţişez,
Să te ating, să-mi poţi simţi inima cum bate,
Dar nu eşti lângă mine, iar eu mă dezintegrez,
Nici gândul nu te ajunge, eşti mult prea departe.
Ca niciodată azi inima-mi tristă mi-a plâns,
Lacrimi de argint pe obraz curgând puhoi,
Chiar şi sufletul de tristeţe mi-a fost învins
Şi mi-e atât de dor de tine, mi-e dor de noi...

poezie de Daciana Lazăr (22 ianuarie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banal

Mă plimb pe străzi, totul pare pustiu,
Nu ştiu de străina sunt ori vreau sa fiu
De tot ce se vede in jurul meu,
De orice zâmbet trist, cenuşiu si greu.

Într-o lume aparte mă găsesc,
La orice pas îmi pare ca te zăresc,
Timpul nu are coordonate,
Vreau sa-ti spun gândurile mele toate.

Privesc zarea si vreau sa o ating,
Amintiri se topesc;mi-e greu sa nu plâng,
Fulgii de nea in văzduh dansează,
Sufletul, din nou, in taina visează.

O linişte grea este viaţa mea,
Banală îmi pare acum tăcerea,
Zâmbetul pierdut răsare mereu,
Te mai port si acum in sufletul meu.

Aici sau acolo, tu unde eşti?
Din lumea ta sper, totuşi, sa mă priveşti;
Calea este simplă, monotonă,
Niciun vis, niciun gând nu mai aduna.

poezie de Andreea Ion din revista scolara (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Of, inimă!

Of, inimă de lut şi cer
Şi de zvâcniri celeste,
Nu vreau să ştiu de o să pier,
Nu vreau să-mi dai de veste.

Te simt de zeci de ani bătând
Neobosită parcă,
Nu ai dormit de-atâta timp
Şi nu te-ai plâns vreodată.

Of, inimă de lut şi cer,
Din carnea mea de mamă,
În dragostea plecată ieri
Noi am trăit o dramă.

Dar astăzi te-ai îndrăgostit
La fel ca prima dată
Şi-ai tresărit din nou un timp,
De fericire toată.

Şi-acum zâmbeşti şi acum râzi,
Te simt bătând nebună,
De parca-ai vrea să-mi ieşi din piept,
Te simt şi nu-i de glumă.

Of, inimă de lut şi cer,
Eşti tot aşa credulă
Şi ai uitat câte iubiri
Le-am plâns sub clar de lună.

Nu te urăsc niciun moment,
Îmi eşti atât de dragă,
Of, inimă de lut şi cer,
Cine să te-nţeleagă.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Azi vreau să ştii că ştiu
că vrei să-mi spui că e mult prea târziu!
Nu mă întorc din drum, că-i timpul scurt
şi am să fac din el un ultim scut.

Azi vreau să simţi că simt
şi să nu crezi că vreau cumva să mint!
Nu dau la schimb mugurii vii din ram
pe florile de gheaţă de pe geam.

Azi vreau s-auzi c-aud
o muzică a sufletului nud,
ce-a pierdut armonia de-nceput
cu fiecare zi care-a durut.

Azi vreau să plângi că plâng
peste bucăţi de suflet ce se frâng
în jarul despuiat de-un jurământ
făcut în somn de-o inimă arzând.

Azi vreau să vezi că văd
nălucile ce-aduc în om prăpăd,
când casa-i, primitoare şi curată,
e pustiită şi-apoi dărâmată.

Azi vreau să râzi că râd
când munţii se sfărâmă rând pe rând,
în goana dup-un diamant pierdut,
acoperit de bolovani de lut.

Azi vreau să ierţi că iert
şi niciodată n-am să te mai cert!
Am să păstrez din vis un curcubeu,
în care ne vom întâlni mereu...

Aş vrea să ştiu că ştii,
Aş vrea să simt că simţi,
Aş vrea s-aud c-auzi,
Aş vrea să plâng că plângi,
Aş vrea să văd că vezi,
Aş vrea să râd că râzi,
Aş vrea să iert că ierţi
Aş vrea... să uit... că uiţi...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un doctor genialb

A nins puţin a linişte şi-a pace
Şi-a vindecare şi-a puţin confort,
Nu mă mai simt de parc-aş fi pe ace
Şi nu mai spun că nu mă mai suport.

Continuă să ningă, deci voi fi
De-a-ntregul vindecat de disperare,
Mă tem că niciodată nu voi şti
Să-i mulţumesc acestui doctor, care,

Când sufletul mi-e negru şi cedează,
El vine alb şi mi-l resuscitează.

poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să zbor din nou spre soare

Mă uit pe cer şi văd viaţa ca pe-o alinare,
Aş vrea să zbor din nou spre soare,
Dar nu vreau să las suflete dragi pe pamant,
Că dorul vine ca o adiere de vânt.
Tu eşti o fiinţă dulce, blândă, frumoasă,
Pentru tine nu plec nici macar de la masă.
Uneori inima mea se zbate tare în piept,
Şi simt că sufletul meu ajunge în deşert,
Atunci văd la tine noi sentimente
Şi ca niciodată îmi faci complimente,
Dar gândul meu e din nou la tine soare,
Vreau să fac un zbor când iar mă doare.

poezie de Eugenia Calancea (19 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare de spirit

Plânge cerul de durere,
Peisajul nu creează nicio plăcere
Totuşi eu văd viaţă în culori
Simt cum plutesc până la nori.

Inimii îi e sete de iubire
O picătură ar fi de ajuns că s-o aline
Dar eu o mint că totul va fii bine.

Când o să mor
Vreau să-mi plângeţi de dor
Nu vreau lacrimi false să vărsaţi
Prefer un zâmbet, dar să nu mă uitaţi
Trupul îmi va fi în groapă
Sufletul va pluti veşnic, că pe apă.

Fac ce simt şi simt ce fac
Poate de aceea mulţi nu mă plac
Am doar o viaţă de trăit
Îmi place să iubesc şi să fiu iubit.

Port un zâmbet fals pe faţă
Sufletul e pierdut în ceaţă
Îmi pun inima pe foaie
Dar cu frică, să nu se îndoaie
Asta e modul meu de a mă elibera
Scriu cu sufletul şi inima!

poezie de Miron Iustin (27 septembrie 2015)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă acum

Tu iubeşte-mă acum,
deşi nu mai este cazul.
Nu mai am aşteptari de la tine,
nu mai vreau nimic
şi chiar dacă tu eşti dispus să oferi,
eu nu mai vreau să accept
pentru că am hotărât
să merg mai departe,
îndemnată de sufletul meu.
Tu iubeşte-mă acum,
doar ca să mă vezi altfel
aşa cum e să-ţi ceară sufletul ceva
şi tu nu-i vei putea oferi niciodată.
Tu iubeşte-mă acum,
doar ca să simţi acea suferinţă,
cum am simţit-o eu ieri.

poezie de Eugenia Calancea (25 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu te compromiţi, să nu faci pentru alţii nici prea mult, nici prea puţin, să nu pari mişcat de nimic, să nu te emoţionezi de nimic, să nu te grăbeşti niciodată, să ştii să te stăpâneşti în orice clipă şi astfel să menţii un echilibru exterior, oricâtă furtună ar fi în sufletul tău. Omul nobil poate în unele momente să nu se supravegheze; cel distins niciodată. Omul distins, cu toată izolarea sa, trebuie să pară mereu legat de ceilalţi, în nicio împrejurare să nu fie ţeapăn, ci pretutindeni în largul său; totdeauna să apară în frunte, dar niciodată să nu se impună el ca atare.

Goethe în Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister
Adăugat de Jenica Ramona Nitu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi s-a făcut linişte

o linişte atât de adâncă
încât dacă întind mâna
sufletul tău o să prindă aripi
dar nu mă mai cred în stare
să mă ridic
din noroiul zilelor
şi să-l aduc înapoi
acolo unde îi este locul
în pieptul meu

şi s-a făcut linişte
verdele doarme pe câmpuri ude
păsările ciugulesc din zarea albastră
macii se înalţă în lumina dimineţilor
doinele mângâie copacii înmuguriţi
iar tu
nu-i aşa
tu îţi continui viaţa
ca şi când nu m-ai fi cunoscut
niciodată

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea!

Azi vreau să ştii că ştiu
c-ai vrea să-mi spui că e mult prea târziu!
Nu mă întorc din drum, că-i timpul scurt
şi am să fac din el ultimul scut.

Azi vreau să simţi că simt
şi că nu crezi că aş putea să mint!
Nu dau la schimb mugurii vii din ram
pe florile de gheaţă de pe geam.

Azi vreau s-auzi c-aud
o muzică a sufletului nud
ce-a pierdut armonia de-nceput
cu fiecare zi care-a durut!

Azi vreau să plângi că plâng
peste bucăţi de suflet ce se frâng
în jarul despuiat de-un jurământ
făcut în somn de-o inimă arzând!

Azi vreau să vezi că văd
nălucile ce-aduc în Om prăpăd,
când casa-i, primitoare şi curată,
e pustiită şi-apoi dărâmată!

Azi vreau s-asculţi c-ascult
de când mă ştiu al inimii tumult,
fără să mă-nspăimânt de dor şi foc,
nevrând să vând IUBIREA pe noroc!

Azi vreau să râzi că râd
când munţii se sfărâmă rând pe rând,
în goana dup-un diamant pierdut,
acoperit de bolovani de lut!

Azi vreau să ierţi că iert
şi niciodată n-am să te mai cert!
Am să păstrez din VIS un curcubeu,
în care ne vom întâlni mereu!...

Aş vrea să ştiu că ştii,
aş vrea să simt că simţi,
aş vrea s-aud c-auzi,
aş vrea să plâng că plângi,
aş vrea să văd că vezi,
aş vrea s-ascult c-asculţi,
aş vrea să râd că râzi,
aş vrea să IERT că IERŢI,
aş vrea... să uit... că uiţi!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!