Coame de cai

Hieroglife vechi în cetate
coame de caii
coloane întortocheate
drumul e îngust
sterile ziduri
de piatră
glorie uitată
înţelepciunea lor
mă întristează.

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

casă de toleranţă

Casa de toleranţă

Din vechi, a viciului cetate,
Cu ziduri 'nalte şi tăcute,
Ce-ascunde-n ea femei pierdute,
Motiv să fie căutate.

definiţie epigramatică de Mihaela Kerestely din Armele lui Cupidon, culegere de epigrame (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt

Voi pleca
spre strigătul
misterul
din labirint
vreau
să găsesc
fiara legată
de firul vieţii
strigând
stinge lumina
ce nu ne-a încălzit

niciodată.....

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul către glorie

Am scris, pe vremuri, poezii şi drame,
Dar nimeni n-a ştiut, până-ntr-o zi,
În care am semnat trei epigrame
Şi-am apărut în opt antologii.

epigramă de Lucian Mănăilescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme pentru vânători

Vulturul alb şi-a vopsit penele
în culoarea ursului polar
desenând urme pe zăpadă
marca locul
unde vor ateriza vânătorii.....

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetate...

ziduri spre cer
turn în piatră
cubică încăpere
tăcere
pat alb în mijloc
străjeri ce păzesc
comoară ce în purpură
în zori şi raze de soare
chipul luminează alb
mână ce stă nemişcată
o venă albastră
un tresărit, un zâmbet
încetişor mă aplec
te sărut
bobiţa de rouă
aplecată şi ea
din colţ de geană
captează lumina în ea
devenind perlă
de primăvară
tu tresari, mă priveşti
este primăvară
eu îţi şoptesc
şi flori în iubire
îţi dăruiesc
în turnul de piatră

poezie de Viorel Muha (februarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abisul din val

Eram obosiţi
cînd am întins mîna
să cuprindem lumina
ce se îndepărta
din trupurile noastre antice
nu ne ajungeau degetele
să scriem pe nisip un castel
apoi... abisul din val
îl va lua cu el...

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii înhămaţi

Vocea ta....
vocea mea...
vocea de lumină
răsărit sângeriu
la carul vieţii
înhamă norii obosiţi
dimineaţa
la primul început.

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea de piatră

Sufletul
mi s-a transformat
încetul cu încetul
într-o cetate cenuşie
de piatră
pe-ale cărei creneluri
hiene imaginare
sfâşie leşurile
iluziilor moarte
în lupta
cu ipocrizia
şi n-am vrut
să fie aşa
dar s-a întâmplat
nu ştiu cum
nu ştiu de ce
şi-acum nu mai găsesc
ieşirea
din propria-mi cetate
spre calea
la capătul căreia
se află Dumnezeu.

poezie de Ioan Gelu Crişan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întuneric

Am văzut
rana neagră
prin care cerul
varsă întunericul
peste trupul tău...
peste trupul meu...
verde
mai tare
ca rădăcina vieţii
pe roata ruginită
a umanităţii.

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea ploii

Pelerina norilor
acoperă ploaia ce cade
peste casele părăsite
mângâie picioarele goale
ale ierbii uscate
atunci... vei auzi
sărutul ucigaş
din mormântul strămoşilor
şi piatra... şi ploaia...
va înceta să vorbească.

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caii se trag în lumină

orbi
coamele grele
cară hoituri
pe drumul îngust

moartea plimbă somnul
din casă în casă
un cântec de leagăn

mă prinde mama
căţărată
în podul cu amintiri

praful intră adânc
sub unghiile lungi
vopsite
cu negru

pe uşa din spate
intră
tata
cu miros de alccol

mă ia de mână
orbeşte
şi calul nechează
în ploaie

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârf de munte

Lumina curge
peste privirele
tale... ale mele...
căzute
flacăra verde
ne cheamă
să ne cufundăm
în iarba
ce aşteaptă în rugă
vorbele frunzelor
şi fuga vântului
în tăcerea lor
se prăbuşeşte
un fluture
vârf de munte...

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustiul destrămat

Cuvinte
lunecă încet
pe nisipul deşertului
n-au fost niciodată
ale mele
te-am căutat
în străluciri de stele
mă dezbracă pustiul destrămat
uşor... uşor... roşul visului cheamă.

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pana la urma

Ziua,
fântâna îmi citeşte privirea.
Triste clipe
se adună
în jurul straturilor de piatră.
Furate bucăţi
rotund aşezate în trupul ei...
Ziduri.
Ziduri de piatră
ucisă, înviată de limpede apă
şi... eu.
Eu?
Un stei special
amenajat cu braţe
cerşind picături de viaţă,
uniform destrămate
în conice vase de lut.
Aspre lumini
varsă cerul
în conturul de piatră.
Şi piatră
rămâne cuvântul
în buza secundei.
Acelaşi sens.
Mereu acelaşi sens
jucat,
pe acoperişul de tablă
încins de apus.
Acelaşi joc.
Darabana minciunilor
dansând ritmul
învechitelor temeri...
O singurătate, a doua singurătate
şi poate,
regăsire...

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veneţia

S-a stins viaţa falnicei Veneţii,
N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri;
Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,
Pătrunde luna, înălbind păreţii.

Okeanos plânge pe canaluri...
El numa-n veci e-n floarea tinereţii,
Miresei dulci i-ar da suflarea vieţii,
Izbeşte-n ziduri vechi, sunând din valuri.

Ca-n ţintirim tăcere e-n cetate.
Preot rămas din a vechimii zile,
San Mare sinistru miezul nopţii bate.

Cu glas adânc, cu graiul de Sibile,
Rosteşte lin în clipe cadenţate:
"Nu-nvie morţii - e-n zadar, copile!"

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea ce plânge

Şi piatra...
tulburată de urletul brazilor
în timp ce stâncile oarbe
opresc valurile norilor
în murmurul zorilor
unde străpunge polul
vârfurile gheţarilor
orizontul alb...
ce văd e numai veşnicia
ce respiră
şi plânge... plânge.... plânge tăcerea....

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţeleptul nu se întristează că nu e cunoscut de oameni, el se întristează că nu cunoaşte oamenii.

proverbe chinezeşti
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ori-care cap îngust

Ori-care cap îngust un geniu pară-şi,
Cu versuri, goale de cuprins, să placă,
Şi, cum doreşte, sgomot mare facă,
Cununi de laur de la plebe ceară–şi.

Ci muza mea cu sine se împacă.
Eu am un singur, dar iubit tovarăş,
Şi lui închin a mele şiruri iarăşi,
Cântarea mea de glorie săracă.

Când dulcii–i ochi pe linii or s-alerge.
Şi cumpănind în iambi turnata limbă,
Ici se va pune, dincolo va şterge.

Atuncea ea în lumea mea se plimbă,
Cu-a gândurilor mele navă merge,
Şi al ei suflet pe-al meu şi-l schimbă.

sonet de Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Las-o să fie uitată

Las-o să fie uitată, aşa cum o floare poate fi uitată,
Uitată ca focul care-a fost cândva aur cântând şi dansând,
Uitată pentru totdeauna-n mareele eternităţii;
Timpul este-un prieten bun, el ne va face bătrâni în curând.

Dacă întrebă cineva, spune că-a fost uitată
De multă vreme în vâltoarea anilor, în flămândul lor tumult,
Ca o floare, ca un foc, ca urma spulberată-a unor paşi
Într-o zăpadă şi ea uitată, de demult.

poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Piatră de râu m-am făcut
Alunecă gândul păşind
Învolburat e râul prin mine vuind
Caii amurgului se adapă sub sălcii
Puntea se leagănă
Mai jos de orizont
Şi timpul trece
Ţinându-se de frânghii
Piatră de râu m-am făcut
Netedă lespede peste răspunsuri
Caii nechează şi fug
Luciu-mi absoarbe raze de lună apoi
Malurile vin şi ele la vale
Purtând rădăcini
Peste puntea ruptă
Alunecă visul

poezie de Mihaela Poduţ Ienuţaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!