după un somn alb
efervescente iubiri
explozii de flori
haiku de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Iubiri
Tot felul de iubiri
ca la tarabă
pentru toate gusturile
mirosurile
hai să n-o mai lungesc.
Iubiri de-o clipă
și iubiri de-o viață
dar cine mai știe cât e clipa
sau cât a durat viața?
Iubiri mai lungi
sau mai scurte
de la cer la pământ
de aici până la vecinul de alături.
Iubiri pasionale
iubiri frigide
așa precum este
și omul care se încumetă
să le trăiască.
Iubiri interzise
de lege
de fire
sau de specie.
Poate să fie și extraterestru
aș încerca câteva iubiri
chiar și cu un marțian.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
pojarul zguduie ceața
atâtor dealuri culcate
în ierburi
rămas-am singuri
după invazia cocorilor
parcă niciunul n-ar mai fi întreg
ție ți-au scrijelit pe umeri
durerea apei
iar mie mi-au săpat în suflet
tranșee de corali și flori de lotus
săgeți înspre nămol
rămas-am singuri aici
două flori
ce le absoarbe pământul
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmar
poezia este o stare anume
a ei, trezită din noaptea de fildeș
ajunsă de dor și târârea
spălată de ploi a celor ce vor să adoarmă
în munți de flori
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
sub ploaia de gheață
vin îngeri cu brațe de flori
pentru copiii din casa speranței
ce bine, și cât e de cald
în spectrul acesta hrănit
de însuși Dumnezeu
Moș Niculae există!
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu uiți
în Ziua Sfântă
să-mi aduci
un buchețel de flori
din câmp culese
cu mâna ta
iar dacă nu voi fi acasă
vezi c-am lăsat pe masă
cana de lut arsă
de apa furată din râu
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somn ușor
Noaptea se joacă printre stele,
Visele pândesc tăcute după somn,
Gândurile se așază ordonate
În liniștea întunericului.
Amintiri, dorințe,
Tristeți, împliniri,
Așteptări, temeri,
Iubiri, dezamăgiri,
Speranțe, iluzii,
Toate aliniate
În așteptarea zorilor.
Acum totul e atât de ușor;
Somn ușor!
poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
primăvara asta
e o altă minune
în care mor ghiocei
și cerul meu
solitară fereastră
înspre lumini
păreri
povești nespuse
umbre
e cerul meu
vântul îmi lasă pe tâmplă
flori negre
ce tremură de spaimă
e tâmpla mea cu care sprijin
facerea lumii
umile flori albastre
și ochi abia născuți
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
exista o vârstă
a celor ce dorm
si o vârstă există
a celor ce apără
un somn nefiresc
al celor treziți
din timpul netimpului
în care noi doi
topeam imensitatea
într-un sărut furat
din ochii mării
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
după un timp
nu va mai fi timp
pentru noi
tu vei pleca
pe lungul drum
al îngerilor
eu voi rămâne lângă far
să îl aștept pe dumnezeu
după alt timp
când chiar și timpul va muri
eu tot aici voi fi
să-ți fiu și să îmi fii
aceeași umbră din oglindă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
în ape mirosind
a flori de lotus
înguste canale
prin care trec
maiestuos gondole
spre timpuri în care-am
mai fost
tulburătoare vise
peste un ciob din bălți
un dor ascuns în liniște
se lasă încet
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azil
casa în care trăiesc
este o temniță
din piatră zdrobită
ce albe ziduri
și câtă risipă de flori
sufletul meu moare încet
la revărsatul zorilor
în apa tulburată de lună
inima mea în trupul acesta
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azil
casa în care trăiesc
este o temniță
din piatră zdrobită
ce albe ziduri
și câtă risipă de flori
în țipăt
sufletul meu moare încet
cu revarsatul zorilor
în apa tulburată de lună
inima mea în trupul acesta
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roata
aproape înțelept
tristețea se plimbă
pe maluri de iluzii
în sfârșit de aprilie
ninge cu flori de salcâm
peste ajungerea searbădă
într-o lume fragilă
delicată și sumbră
ce reverberează mereu
înspre diguri de timp
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fața arborilor mei
chip fără mască
fața arborilor mei
apoi
și apoi
și pentru totdeauna
e luciul unei oglinzi
tremurul apei
izbăvirea
viața mea de iarbă
neatinsă de somn
absentă în această tăcere
din care începe ruptura
și ruga
în
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubesc...
urăsc ampla regie a naturii
în nemișcare
când vulturii stau drepți
cu ochi ațintiți înspre astre
câinele pământului se stinge
ușor în ninsoarea polară
și-n somn îmi mor cocorii
urăsc solitudinea
ce măreție au arborii!
iubesc și urăsc, iubesc...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fracturi de oase și lumini
trezindu-mă după un somn
în care am dormit și nu
captivă într-un cerc
am spus adio soarelui
captiv și el
în ochiul larg deschis
al bălții-n care luna grandioasă
împarte arcele din cer
sub care zodii noi stau să se nască
le-am spus adio, mângâieri
atingeri diafane de cer cu cer
atât de departe în somnul meu
mai aproape de noi
în albia zădărniciei
iubirilor nescrise, neștiute, ne-nțelese
le-am spus adio
iar cercul s-a topit în luciul clar al bălții
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
stăm față în față
ca două culori
ca două cruci
una prea gri
alta obositor de albă
între noi
pământul miroase
a fân și flori de pădure
a frici
brațele tale de mic picasso
desenează un coș rupt
din cleștarul răbdării
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
verzi mi-au fost ochii
când norii fugeau
spre un tărâm al nemișcării
visând diluat
un somn adânc
al pădurii ce caută și azi
explicații ce și-au pierdut sensul
în fiecare atom
ce pare nonsens
când cerne privirea
un dor căutând
sensul setei de verde
e foamea ochilor mei albi
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înfloresc pietre
în fiecare dimineață
ea împletea din părul ei
și-o rază
unele drumuri
adormite-intre petale
altele tăvălite- n noroi
și se ruga mereu se ruga
să-i fie îngropate păcatele
într-un pământ ce simte
zădărnicia lanului de flori
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
simt cum te scurgi
în golul din ziduri
crăpături abia inventate
pe podele deja șubrezite
de molii
chiar și în visuri uitate
te duci
doar zbor dus
lângă cocori
aripa mea vede
cu alți ochi
zborul întors
pe ramul cu flori
omul meu de zăpadă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!