* * *
verzi mi-au fost ochii
când norii fugeau
spre un tărâm al nemișcării
visând diluat
un somn adânc
al pădurii ce caută și azi
explicații ce și-au pierdut sensul
în fiecare atom
ce pare nonsens
când cerne privirea
un dor căutând
sensul setei de verde
e foamea ochilor mei albi
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Refugiu
cât de adânc
și cât de ascuns
mi se pare
sensul acestei lumi
ce construiește tuneluri
sub mare
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
moartea își puse
șosetele verzi
în sensul giratoriu
ambulanțele sună a spaimă
brancardirii părăsesc tărgile
în zvon de neputință
revin cocorii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupii
lupii sunt alte viziuni
ale minții mele
adânc străpunsă
de foamea iernii
nimic la voia-ntămplării
nimic mai pur ca această
zăpadă murdară din ochii lor
nimic
simt teamă și febră de sânge
în chiar pașii mei umili pe această planetă
când inima mea îndrăgostită de cer
se dă ofrandă colților albi
ce nu pot sfârteca nimic înghețat
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moștenire
nu-mi lăsa moștenire
tot ce n-am avut și avem
într-un anume moment
sunt fragilă ca un munte de sare
ca o mare fără de țărm
un vis uitat în alt somn
zăpadă neninsă în lanul de grâu
ca o apă ce curge în amonte
nefiresc și totuși își caută albia
nu mă lăsa să mor în noaptea asta
când perseidele sărută timpul
ce se stinge lângă noi
rămâne o iluzie și-un semn
crestat adânc de dumnezeu
în inima pădurii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
când m-am născut
Dumnezeu a uitat
să-mi pună culoare
în obrajii ce simțeau
foamea de verde
și m-a lăsat albă
ca o zi de duminică
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exil
locul spre care se duc elefanții
când vor să adoarmă
cu fruntea rezemată de nori
pare a fi un nonsens în cursul
firesc al luminii de la capăt
înspre acum
exil în azil sau moarte în exil
mă întreb
de ce atâta risipă de viață
pe drumuri ce converg totdeauna
la fel?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea în care pătrundem născându-ne este crudă și cruntă și totodată de o frumusețe dumnezeiască. Să credem că predomină lipsa de sens sau sensul este o chestiune de temperament. Dacă lipsa de sens ar prevala în mod absolut, ar dispărea tot mai mult, pe măsura evoluției, caracteristica vieții de a fi plină de sens. Dar nu acesta este - sau nu-mi pare mie că este - cazul. Probabil că, așa ca în toate problemele metafizice, ambele sunt adevărate: viața este sens și nonsens sau are sens și nonsens. Nutresc speranța anxioasă că sensul va fi preponderent și va câștiga bătălia.
citat celebru din Carl Gustav Jung
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Opere complete. Vol. 16: Practica psihoterapiei" de Carl Gustav Jung este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la * * *
mă uit la un film sf așa
ca să îmi duc timpul rămas
într-un cadran ce bate nemilos
și-mi pare că viața asta a mea
a fost gândită de aștri
sau zei cu chipuri întoarse cumva
spre ochiul din frunza mereu verde
când cineva ucide pe altcineva
în numele unei legi fără substanță
rămâne un liber arbirtru
telecomanda îmi este aproape
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E multă agitație în jur
mulțimi de mâini
își iau rămas bun
alte mulțimi
îndeasă batiste
în buzunarul din piept
sau între coaste
acarii declară grevă
câteva trenuri deraiază
pierd sensul mișcării
o voce răgușită anunță
următoarea stație este pe dreapta
totul pare a fi și n-a fost
batista rămâne pe fierul coclit
eu îmi odihnesc fruntea
între stații de vis
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astenii
am vrut să strâng
în brațe un arbore
din imensitatea pădurii
dar mi-au amorțit
palmele, gândurile
mamă
si sufletul mi-a înghețat
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ninge obidit
într-un anotimp
ce se pierde
în zăgazuri
nedeslușite
tăcuți
numărăm pașii rămași
spre drumul luminii
pierdem sensul mișcării
abisul sună insistent
la poarta uitată
de însuși dumnezeu
ninge amarnic și trist
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel somnolent
Ochii mi-au căzut în palmă,
Mă cuprinde somn de pic
Și simțirea-mi este calmă,
Totul mie-mi pare șic.
Chiar de-mi zice-ți vreo sudalmă,
Nici așa nu mă ridic...
Ochii mi-au căzut în palmă,
Mă cuprinde somn de pic.
Capul mi-e-nfășat în șalmă,
Că așa dormeam de mic,
Ca să nu aud nimic
Că era afară valmă.
Ochii mi-au cazut în palmă.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
cât de departe e
ce mi-ai promis?
mi-e foame, mamă!
tu cântă, sapă
te uită-n jur de-a lungul și de-a latul
să vezi câți sunt ca noi și rabdă
mi-e sete, mamă!
am obosit de foamea ce mă roade
adânc, adânc
e o fântână mai încolo
de-al nouălea rând
să ai răbdare, sapă
sapă până când
pământul tot o să îl simți în gură
și nu uita să cânți
Copile!
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când totul pare să vină spre tine, probabil ești pe sensul de circulație opus?
citat din Steven Wright
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insetata de verde
Când prea mi-e soare
m-așez sub verde
și beau însetată
sensul apei
din rădăcina copacului...
atunci
se întâmpla ceva neobișnuit
un fel de fermentare
și dizolvare
într-un verde.... înverzănd.
poezie de Maria Nicolae
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sensul vieții mele
Lumea sub ochii mei
Pe pământul alb din cale
Se văd urme de petale
Aruncate de prin zare
Curge lin șiroi de ploaie.
Frumusețea din natură,
E cuprinsă în mister.
Farmecul lăsat de lună,
Stă, privind spre noi din cer.
O lumină albă,
Stă pe cerul înnorat,
Un luceafăr, o petală,
Mult e drumul de urmat.
Timpul pare că se scurge
Și urmează repetat
Lumea intr-un văl de sânge
Nu-nțeleg de ce-a oftat.
Omul simplu în tăcere
Luminat de-a lumii soartă
Îngropat, plin de mistere
Caută cu dor o poartă.
Nu se poate renunța
La clipele cele mai grele
Fără vise, a lupta
Ăsta-i sensul vieții mele.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândesc
Eu dragule îți scriu scrisoare
Gândesc că ai să mă nțelegi
Vreau să mă transform în floare
Când treci să mă culegi
Ori stea să fiu eu arzătoare
Căci ochii tot spre cer privesc
Prin norii albi eu pribegesc
Să-ți fiu eu scut apărătoare
Sau înger în somn să mă visezi
Mi e dor de tine vreau să ti spun
Miros de tei si frunze verzi
Si toate acestea ce ti propun
Că te iubesc tu să mă crezi
Mai bine floare am să fiu
Să înfloresc pe câmpul înflorit
Cânta-va greirii până târziu
Acolo unde dragule tu ai copilărit
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nonsens
Cheia spre cuvânt a ruginit
șobolani au ros mărunt intrarea
sensul stă în aer răstignit
lacrima divide apa, sarea
Totul s-a-ntâmplat precum mi-a spus
tata când vărsam în vase ceara -
răsăritul are un apus
toamna își urmează calmă vara
Coșul cu sfioase întrebări
lângă patul lat de trei persoane
tace ca un laș de-alaltăieri
urmărind privirile profane
Unde este cheia? - îl întreb -
el se umflă, camera inundă
se preface-n linie cu gheb
cade pe lungimea mea de undă
Ca de fulger vine un răspuns -
caut-o pe unde crezi că nu e -
aoleu ce tare m-a împuns!
sensul mi-a surâs bătut în cuie
poezie de Radmila Popovici
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am vrut să te întreb: tu
verzi mai mult decât se verde
pe o pajiște de-un verde crocodil de nil cu trupul
de un verde-așa subtil?
verzi, când totul e pe roșu,
verzi și stelele în verde?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
copacul cerului
foamea acvilei
strigătul norilor
tăcere adâncă în lut
când vin căprioarele
să își adape puii
pe drumul știut
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!