* * *
pojarul zguduie ceața
atâtor dealuri culcate
în ierburi
rămas-am singuri
după invazia cocorilor
parcă niciunul n-ar mai fi întreg
ție ți-au scrijelit pe umeri
durerea apei
iar mie mi-au săpat în suflet
tranșee de corali și flori de lotus
săgeți înspre nămol
rămas-am singuri aici
două flori
ce le absoarbe pământul
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
E seară și plouă!
din bulboană răsar flori
cu lacrimi pe pleoape
rămas-am singuri
în abisul ce mușcă rotund
din amintiri zdrobite mișel
cu colți de gând
între destine
rămas-am singuri
Doamnă
cu pași nesiguri
nici iarbă nici abur
în inima bulboanei
între noi
tremură cerul
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri
e seară și plouă!
din bulboană
răsar flori
cu lacrimi pe pleoape
rămas-am singuri
în abisul ce mușcă rotund
cu colți de gând
din amintiri zdrobite
Doamnă
rămas-am între destinații
în inima bulboanei
nici lacrimă nici abur
gene șterse de vânt
nici gând la suprafața lumii
Doamnă
și pașii ne sunt singuri
când plouă pe gânduri
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul sălbatic și eu
rămas-am singuri
în primăvara tulbure
trezită greu
din ceasul lăcrimând
eternizate stele
el
își pune zăbala pe suflet
să nu plângă
eu hoinăresc
fără o țintă precisă
prin rouă de drum
habar nu am
când ne ajunge dorul
el zburdă prin crânguri
eu simt fuiorul îndoielii
arunc șeaua
întorc o filă din povestea
neprigonitelor uitări
rămas-am singuri pe pământ
două idei
câteva pulberi
cântate de vânt
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintre cele ce sunt
sub cerul de lapte
rămas-am doar noi
eu
haină șoaptă
desprinsă din vântul hoinar
tu
umbră a lunii de lut spânzurată
în șuierul frunzelor
cu ce să te compar
minune a lumii?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
stăm față în față
ca două culori
ca două cruci
una prea gri
alta obositor de albă
între noi
pământul miroase
a fân și flori de pădure
a frici
brațele tale de mic picasso
desenează un coș rupt
din cleștarul răbdării
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
în ape mirosind
a flori de lotus
înguste canale
prin care trec
maiestuos gondole
spre timpuri în care-am
mai fost
tulburătoare vise
peste un ciob din bălți
un dor ascuns în liniște
se lasă încet
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitări
cu mult prea adâncă
noaptea celor rămași
la porțile soarelui
singuri și triști
tineri
neverosimili ca și clipa
în care se zbat fluturi
dintre ierburi
curcubeul se hrănește pe sine
iar calea lactee
este unicul simbol
al hainei de doliu
purtată de prigonite uitări
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
primăvara asta
e o altă minune
în care mor ghiocei
și cerul meu
solitară fereastră
înspre lumini
păreri
povești nespuse
umbre
e cerul meu
vântul îmi lasă pe tâmplă
flori negre
ce tremură de spaimă
e tâmpla mea cu care sprijin
facerea lumii
umile flori albastre
și ochi abia născuți
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
după un somn alb
efervescente iubiri
explozii de flori
haiku de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Consecvență
Îmi reproșai, ades, că-s păcătos
Prea ispitindu-te înspre... păcate
La fel rămas-am, pernicios,
În varianta... nu se poate?!
epigramă de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câmpul meu cu flori
Iubitule, ești câmpul meu cu flori,
Ai buzele ca macii, tremurânde, moi
Si ochii ți-s ca florile de Soare-n nori.
Când mă privești, dispare totul, numai noi
Ramânem. Singuri, pe Pământul tot
Și toată frumusețea lumii e a noastră.
Dă-mi mâna să mă țin de tine, nu mai pot,
Picioarele mă lasă, inima e albastră.
Inchide ochii că mă ard și doare,
Cu palma ta cuprinde-mi sânii, gura.
Oprește-mi inima, că vrea să zboare,
Să-mi lase pieptul gol. Iubesc natura
Și campul meu cu flori creat de ea, al meu,
Doar pentru mine, asta mi-e averea.
Iubitule, atat de bun e Dumnezeu,
Că mi te-a dat să îmi alini durerea.
Și ce miros indrepți spre mine,
De trandafiri când râzi și de bujori,
De liliac când mă săruți și ți-e rușine.
Iubitule, ești câmpul meu cu flori.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roata
aproape înțelept
tristețea se plimbă
pe maluri de iluzii
în sfârșit de aprilie
ninge cu flori de salcâm
peste ajungerea searbădă
într-o lume fragilă
delicată și sumbră
ce reverberează mereu
înspre diguri de timp
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintre ierburi
pe câmpul rămas
sunt ultimul soldat
ce fluieră prelung
ceas după ceas
din patul puștii
în liniștea singurătății
sub cerul vâscos
înflorește plăpând
o speranță
sunt ultimul ostaș
din noaptea nopților
ce cântă zădărnicia
unui întreg univers
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nu mai am mult
până la mine acasă
doi munți de sare
și-un văzduh
mai am de străbătut
cu tălpile goale
bocancii i-am pierdut
demult
în tranșee
nisip
durere
câmpuri cu maci ofiliți
pe marginea retinei
bobului de grâu
nu mai am mult
ca să ajung oricum
acolo
unde m-așteaptă
suave flori de lut
lipite-n geam
îți zic
a mai rămas puțin
destin sau destinație
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori...
Peste tot dai doar de flori...
Peste dealuri și câmpii,
În buchete la copii,
În ghiveci, pe rămurele
Dar și-n locuri strâmturele;
Mai găsești flori și pe piept
Și pe cap când ești deștept,
Flori poți prinde la stomac,
Sunt și-acelea cu caimac;
Flori se scot și prin viu grai,
Sunt și flori de mucigai,
Nu mai zic, les fleurs du mal
Recitate gutural....
Iar primordiala floare
Cea trimisă de la soare...
poezie de Vasile Zamolxeanu (11 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
fericirea este
cel mai scurt drum
pornit din ochi spre obraz
înspre suflet...
catren de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne mor cei dragi
Mor cei dragi, se duc în noapte,
i-am opri, nu se mai poate.
Însoțiți de-a noastre plângeri,
se duc sus să fie îngeri.
Semenii noștri mor singuri.
Singuri, fără-însoțitor.
La mormânt se duc tot singuri,
Se duc în rai, la locul lor.
Fără lumânări aprinse,
fără flori pe-al lor mormânt,
Doar cu mâinile întinse,
ne rugăm la Domnul Sfânt.
În El ne punem speranța.
Doar El ne poate ajuta.
El poate-înclina balanța
de virus ucigaș a ne scăpa.
Și Ție Maică Sfântă
din inimă ne rugăm,
La virus să dai osândă,
din suflet te implorăm.
Îndreaptă-ți ochii Isuse
către cei în suferință!
Iar celor care se duse,
arată-le-îngăduință!
Dumnezeule ești Mare.
Apără pe toți românii!
Ție-ți înălțăm cântare,
cum ne-au învățat străbunii.
poezie de Dumitru Delcă (29 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.* * *
eu sunt iluzia
repetabilei morți
cărăușul poverii
aș spune
în spațiul rămas
construiesc niște cuști
pentru cei singuri
oameni și câini laolaltă
orbiți de prea multă lumină
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nu știu cât a rămas
să-mi fie rădăcină
din întreg
la ceas onest
bat clopote-n burg
ca și când
ar trimite-o depeșă pe front
unor soldați anonimi
dincolo de molimi, nisip
coșuri pline cu flori violet
mi-e frig și mi-e teamă
să port pe brațul drept
o lacrimă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rotund
când timpul sună strident
inima mea
are ceva din carnea unui ostaș
îngropat în lungi uitări
acum o mie de ani
poate
primăvara trecută l-am învelit
în cămașă de flori
ca o mamă
grăbită să nască din depărtări
și lumini
povestea ce sună absurd
în clopotnița vechiului sat bântuit
de ochi de felină
ghețuri ce dorm
la fel de rotund
fragil și crud
în inima fierului
ce-a scrijelit piatra
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!