Actul...

păcatul meu s-a scurs între neant
şi linii de cearşaf echilibrate
ruşinea mea - prin membru supleant
din două sfere-n haos spânzurate

şi obosit de act şi de final
întins în lat pe liniştea tăcerii
mângâi cu-o mână sfârcul unui val
cu alta adierea primăverii...

poezie de Iurie Osoianu (1 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset blajin

afară-i vreme caldă, cu vânt ce lin adie
şi stele care scălda a nopţii feerie
în apele luminii şi-n razele tăcerii
ce curg în drepte linii prin prizma primăverii

şi Paştele se trece cu moarte iar pre moarte
călcând destinul rece, făcând la lume parte
de veşnica iertare prin veşnica iubire
prin Fiul care moare pe crucea prorocirii...

şi iarăşi reînvie ducând păcatul lumii
şi duc-se pe pustie în hăurile humei
şi noi iertaţi în toate venim la cimitire
sorbind eternitate din cupa manturii

şi pomenid plecatii cu pâinea- trupul Lui
sorbind din revelaţii şi vinul nimănui...
... şi vremea-i ca-n psaltire cu soare şi senin
şi lume -n cimitire şi Paşte de Blajin...

poezie de Iurie Osoianu (2 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... simt pulsul tremurândului neant
cum simţi o melodie auzită
doar cu culoarea din tabloul lui Rembrandt
cernut din fugă şi uitat sub sită

în geam loveşte soarele cu raze
şi sticla le refractă despicând
ba linii simple adormite-n fraze
ba unde arcuite ca un jind...

poezie de Iurie Osoianu (28 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hiro logos...

Ca un străin trecu-i prin viaţă, deşi mă ştie-o lume-ntreagă,
de parc-aş fi legat cu-o aţă de alta care mă dezleagă

de firi ce se-ntretaie-n mine (turnate de destin de-a valma),
la rău şi, rareori, la bine - cu linii ce-mi sugrumă palma...

Şi mai străin trecu-i prin lume, ţinând în palme viaţa-ntreagă,
având şi chip, având şi nume – "ego" în stare să-nţeleagă

că zace permanent şi-n sine, şi-n absoluta armonie,
cu altă lume care vine din alt noian de veşnicie.

Ca Fiul Său trecu-i prin toate, fiind şi chip şi-asemănare
cu Tatăl Nostru şi, prea poate, cu cea mai Sfântă din Fecioare.

ca El la El mă voi întoarce, precum e scris în legea firii,
- din alt fuior alt fus va toarce din mine aţa mântuirii...

poezie de Iurie Osoianu (12 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adierea primăverii

Se joacă de-a baba-oarba
luna copilăria şi iarba

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (7 martie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blasfemia

de la Marea Unire
vreme tristă şi rece
ca o aţă subţire
prin esenţa mea trece

ca pe-un boţ de măligă
mi-o croieşte în felii
prin esenţa mea-şi strigă
unisonul croielii

-două ţări, numai două
două ţări fratricide
una plânge că plouă
alta plouă că râde

între ele o apă
mai adâncă ca dorul
care sapă şi sapă
să nu-i sece izvorul

un popor în popoare
ce desparte-n neştire
şi ce calcă-n picioare
Marea noastră Unire

mă sugrumi, blasfemie
iar cu aţa ce doare
-nu mai am Românie
nici Unită nici Mare...

poezie de Iurie Osoianu (22 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preşedintele şi magistraţii

Se ţine Timofti de glume
Că cică la noi magistraţii
Cu-o lună de muncă prin lume
Ridică nu case, ci graţii...

epigramă de Iurie Osoianu (11 aprilie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am îmblânzit şi Timpul, am îmblânzit şi Focul
Şi i-am adus aici pe masă, între cărţi
Dar nu înţeleg menirea mea şi locul
În liniştea acestui Univers

catren de Iurie Osoianu (2 iunie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mintea

împart dureri
ca dovezi ale existenţei
izvoare triste ale unui trup
care-şi caută viermii
acolo unde şi-a lăsat ţărâna
la dospit de iarbă

joc
jocul vieţii
între două treceri
din haos în haos
prin închegări de o clipă
precum un copil uitat
într-o groapă cu nisip

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi joc jocul vieţii

precum un copil uitat
într-o groapă cu nisip
între două treceri
din haos în haos
prin închegări de o clipă

cu mintea însă
împart dureri
ca dovezi ale existenţei
izvoare triste
ale unui trup
care-şi caută viermii
acolo unde şi-a lăsat ţărâna
la dospit de iarbă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc jocul vieţii

între două treceri
din haos în haos
prin închegări de o clipă
precum un copil uitat
într-o groapă cu nisip
apoi cu mintea
împart dureri
ca dovezi ale existenţei
izvoare triste ale unui trup
care-şi caută viermii
acolo unde şi-a lăsat ţărâna
la dospit de iarbă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din haos iar în haos...

... s-a stins o lumânare în clipa prinsă-n zbor
de mâţa pe spinare şi arma la picior
şi trece printre dealuri ecoul trist şi gol
de ape şi de maluri şi vite în ocol

din larma dimineţii se naşte-o nouă zi
cu umbre de tristeţe pe nori de ploaie gri
şi curge lin la vale în unde amărui
mereu pe-aceiaşi cale, mereu a nimănui...

poezie de Iurie Osoianu (25 august 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, cum mai delirează versul
În liniştea de foc... albastră!
Iubito, însă-şi Universul
De astăzi e poemă noastră...

catren de Iurie Osoianu (19 aprilie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a luat mai ieri o femeie de mână

Sunt un fel de călător de ocazie,
M-a luat mai ieri o femeie de mână
Apoi m-a părăsit,
Am luat şi eu o femeie de după mijloc
Apoi am părăsit-o
Şi tot aşa,
Târându-ne unul pe altul,
Am pornit-o prin deşertul cotidian,
Părăsindu-ne la intervale regulate.
Ba eu pe ele,
Ba ele pe mine,
De la un capăt al Pământului la altul,
De la o staţie de autobuz la alta,
De la o casă de nebuni la alta,
De la o minciună sfruntată la alta,
De la o dezamăgire la altă dezamăgire...
Evident, nu ştiu exact care este scopul
Acestor călătorii de ocazie
Prin mocirla socială,
Poate simpla perpetuare a speciei,
Poate păcatul originar,
Dar am o impresie bizară
Că destinaţia finală
Se termină ca de obicei într-o nebuloasă,
În haosul dintre mine şi tine,
În prăpastia dintre mine şi tine,
În repetabila despărţire,
Se termină undeva între deşertul cotidian
Şi un ocean al singurătăţii.
M-a luat mai ieri o femeie de mână...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

rătăcit prin noianuri de vremuri pribege
eu, în stare cu gândul să străbat universuri
două taine pe lume nu le pot înţelege
-una este femeia şi a doua e versul...

catren de Iurie Osoianu (17 octombrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţe feminină,
Tot trecând din mână-n mână,
Din izvor cu apă lină
Ai ajuns cât o fântână...

catren de Iurie Osoianu (12 octombrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duc povestea...

‎... duc povestea iubirilor mele trecute
în altarul poemului meu necompus
răsfăţate, stângace, rebele, durute
între ele şi eu cu atâta de spus...
arunc ciorna poemelor mele nescrise
la picioarele altor din foste iubiri
zâmbitoare, superbe, sublime, de vise
între ele - călăi şi-ntre mine - martir...
rătăcit prin noianuri de vremuri pribege
eu, în stare cu gândul să străbat universuri
două taine pe lume nu le pot înţelege
-una este femeia şi a doua e versul...

poezie de Iurie Osoianu (17 octombrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

o, secol cu argint în poezie
carbonizând prin pripe sentimente
când vei veni cu-o zi care să fie
culoare nouă în sclipiri adiacente?

şi când mă vei picta pe vast tablou
fantasmagoric înmuind în veşnicie
pensula unei umbre de cavou
ce-a fost cândva şi n-a mai fost să fie?!!

poezie de Iurie Osoianu (5 noiembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neuitare

ce e neuitarea?
te întrebam într-o doară,
aiurea,
nu ştiam că poate însemna o ploaie
lungă şi neverosimilă
cât viaţa unui om,
că ar putea fi
un zid fierbinte
între două iubiri
paralele,

nu ştiam pe atunci că înseamnă
lupta cu tine însuţi
într-un fel de primăvară,
într-un fel de cameră,
în faţa unui sertar de amintiri
şi de scrum,
în faţa unei uşi
închise pentru totdeauna,
unui altar,
între ieri şi azi,
între iluzie şi realitate,
între cai verzi pe pereţi,

lacrimi de nepetale într-un ierbar,
flori de azur
care mai mor prin munţi,
printre degete,
prin mine,
prin parcurile oraşelor,
pe care le calci
cu nostalgie
în fiecare primăvară,
de mână cu altcineva.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea...

.. zgârie nori plumburii
vântul c-o lungă rafală
ştie că n-ai să mai vii
ştie că ştiu că-i fatală

liniştea asta din noi
liniştea asta frontală
inistea asta din ploi
liniştea asta totală

ştie că n-ai să mai vii
ştie că ştii că-i fatală
ruga din ochii pustii
dusă cu lunga rafală...

poezie de Iurie Osoianu (23 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vers onomastic

două treimi de viaţă
uitate-ntr-un mileniu
şi alta ca pe aţă
-din zile în trieniu
şi iată-mă cu faţa
doar cicatrici şi riduri
şi am întreagă viaţa
presată între ziduri

caribda stă şi scila
pândesc poate voi trece
să le încerc argila
când caldă şi când rece
dar nu rezolvă ele
sunt condamnat la moarte
de căzătoare stele
şi discreţii de soarte

iar clipa sorocită
mereu o ştiu departe
şi moartea ostenită
şi ea de-atîta moarte
mai ştiu-în cartea vieţii
e scris că mă voi stinge
odată cu poeţii
din suflet şi din sânge...

poezie de Iurie Osoianu (27 septembrie 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!