Îmi joc jocul vieții
precum un copil uitat
într-o groapă cu nisip
între două treceri
din haos în haos
prin închegări de o clipă
cu mintea însă
împart dureri
ca dovezi ale existenței
izvoare triste
ale unui trup
care-și caută viermii
acolo unde și-a lăsat țărâna
la dospit de iarbă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.