Blasfemia

de la Marea Unire
vreme tristă şi rece
ca o aţă subţire
prin esenţa mea trece

ca pe-un boţ de măligă
mi-o croieşte în felii
prin esenţa mea-şi strigă
unisonul croielii

-două ţări, numai două
două ţări fratricide
una plânge că plouă
alta plouă că râde

între ele o apă
mai adâncă ca dorul
care sapă şi sapă
să nu-i sece izvorul

un popor în popoare
ce desparte-n neştire
şi ce calcă-n picioare
Marea noastră Unire

mă sugrumi, blasfemie
iar cu aţa ce doare
-nu mai am Românie
nici Unită nici Mare...

poezie de Iurie Osoianu (22 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ţări...

... sunt ţări incluse-n miliard de aur
a mea e-n tagma miliardului furat
mai sunt şi ţări în care limba e tezaur
în ţara mea nici limbă nu-i nici stat...

există ţări ce au economie
şi-n care toţi au pâine şi la pâine
în ţara mea o neagră sărăcie
ne-a coborât pe toţi la rang de câine

există ţări cu libertatea de-a alege
şi-n ţara mea aceiaşi libertate
am delegat-o hoţilor în lege
şi hoţii judecă şi fac dreptate...

există ţări în care parlamente
alese de popor chiar sunt pentru popor
în ţara mea un grup de (excre)elemente
exprimă numai interesul lor

există ţări cu presa necoruptă
cu opoziţie fără balast şi plaur
în ţara mea mereu se duce lupta
între extremele aceluiaşi balaur

sunt ţări incluse-n miliard de aur
din care vreau mereu să vin acasă
să fac din ţara asta un tezaur
şi colţ de rai
dar hoţii nu mă lasă...

poezie de Iurie Osoianu (7 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie între două trenuri

Între zi şi noapte nu-i decât un ceas,
Între două trenuri nu-i decât un pas,
Sparte felinare, oameni în tăcere
Mai împart o gară-n două emisfere,

Nu mai sunt acelaşi, nu mai eşti nici tu,
Ne striveşte trenul între da şi nu,
Ne desparte-o lume, nu ne mai încape,
Prin lunete oarbe te mai văd aproape,

Nu mai eşti aceeaşi, nu mai sunt nici eu,
Plouă peste-o gară, plouă tot mai greu,
Mai zăresc o umbră, o închipuire,
Care urcă-n trenul către neiubire,

Pe peronul gării plouă indecis,
Între două trenuri, moare câte-un vis,
Aş mai vrea doar vremea să ne mai amâne
Să-mpărţim doar ploaia care mai rămâne.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragobetele Unirii

Ţara mea nu poate fără liste
Căci aşa-s românii - din extremă în extremă,
Numai ce scăpaţi de ciumă comunistă
Alte luesuri întind spre noi cangrena,

Mai dăunăzi un Consiliu au format
Şi Naţional şi românesc şi al Unirii,
Asta pentru indecişii ce-au rămas
Necuprinşi în câmpul fericirii...

Căci noi ştim cum e la voi, la kagebişti,
Nu poţi distruge vreo mişcare - treci în frunte
Şi astăzi, prin consilii, nepoţeii lui Ilici
Unire seamănă, grăunte cu grăunte...

Eu cred, Unirea se va face peste noapte
Şi de Titani, nu de lichele de prin liste
Ce-aşteaptă să le cadă perele răscoapte
în nesătulele lor guri liberaliste

Unire doar atunce când premise se vor coace,
Când va ajunge funia la osul tuturor...!
Si v-aş ruga timid să mai lăsaţi în pace
Flămândul şi-ngheţatul meu popor.

Nu preşedinţii ne vor duce la Unire
Şi nici partidele ce gem de turnători
Şi nici agenţi de influenţă sub acoperirea
De cavaleri în grad de comandor.

Ci noi basarabenii simpli, talpa Ţării,
Ieşiţi într-un avânt sublim la Prut,
Mânaţi de adierea primăverii,
De Marea Românie... din trecut...

poezie de Iurie Osoianu (25 februarie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ai marea...

Să ai marea la picioare,
Să calci valul liniştit
Şi vrăjit, pe ţărmul zilei
Să priveşti spre răsărit.

Să ai marea la picioare,
Într-o vară de poveste,
Bucuria marea-a mării
Doar în sufletul tău este!

Să ai marea zbuciumată,
Valul să te biciue
Şi s-asculţi, ca niciodată,
Dorul cum se tânguie!

Să ai marea la picioare,
Dragostea-n esenţa sa
Şi tu însuţi să fii mare,
De iubire, undeva...

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imposibila geografie

Ţări îndepărtate, sobre şi şocante,
Ţări fără colibe, fără buburuze,
Ţări cu vize autocolante
Te fură azi cu zîmbetul pe buze...

Ţări cu formulare suspect de precise,
Ţări absurd de scumpe pentru banii mei,
Ţări cu sistem de taxe pentru vise
Te iau de lîngă mine, şi tu te duci şi vrei;

Ţări cu telefoane care nu se strică,
Te sună-n miez de noapte ca să te grăbeşti,
Ţări de aluminiu, de care mi-e frică,
Mă lasă fără tine, şi tu nici nu clipeşti...

Ţări tăiate-n două de linii abstracte,
Ţări cu kilometri de iarbă şi şosea,
Ţări cu dulapuri pline de contracte,
Pe tine, nu pe alta, de-aici vor să te ia...

Am să-ţi dau adresa, am s-aştept scrisoare,
Plicul o să aibă un timbru caraghios,
Tu vei fi acolo, eu voi fi la mare,
Cum să fie bine cînd totu-i pe dos?

poezie de Alexandru Andrieş din Azi (1991)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 Decembrie

Prima zi din decembrie, prima zi de unire,
Multe chipuri surprinse... ce aduc fericire.
Românii petrec, îşi dau mâna în Hora Unirii,
Prin oraşe mulţi se adună în Piaţa Unirii.

De 1 Decembrie este ziua noastră naţională,
Se dă liber de la muncă, chiar şi de la şcoală.
Multe parade militare şi tot felul de defilări,
Orice municipiu are parte de asemenea realizări.

Lumea se adună la marea sărbătoare naţională,
Toţi copiii se bucură când lipsesc de la şcoală.
Mulţimea aclamă, şi e foarte multă agitaţie,
Militarii primesc aplauze pentru reprezentaţie.

O zi specială şi semnificativă pentru noi toţi,
Ce se va aminti de către bunici la strănepoţi.
O unire istorică între ţări pentru un singur popor,
Începută de Mihai Viteazul, un mare brav conducător.

poezie de Ovidiu Kerekes (28 noiembrie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bruma

nici singur nu mai ştiu
de nu mă mai doare
nici sufletul pustiu
nici eu-l care moare

din pietre vine rece,
o apă de izvoare
şi peste mine trece
şi tot nu mă mai doare

lin turlele bisericii
se oglindesc în soare
nimic din gânduri sferice
nimic nu mă mai doare

un sloi de brumă tristă
căzută-n fapt de seară
insistă şi insistă
că toate-or să mă doară...

poezie de Iurie Osoianu (24 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie

plouă, afară-i
întuneric şi ploaie
nu poţi schimba tu nimic şi nici eu
poţi doar aşterne o umbră pe foaie
adiacentă trecutului tău

plouă în suflet
o ploaie haină
când ca torentul şi când ciobănească
nu poţi schimba tu nimic şi cortina
cade pe scenă ca amnarul pe iască

plouă şi plouă
plouă în inimă
şi nicăieri nici o rază de soare
nici de speranţă şi nici măcar minimă
de somnolenţă cu gust şi culoare...

poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2019)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

Plouă şi ploaia
se varsă-n morminte
Ce tac

Plouă şi apa
învie oseminte
Ce zac

Plouă şi vântul
cutremură cruci
Care plâng

Plouă şi ploaia
îmi sapă tăcerea
Din gând

poezie de Alexandrina Vlas
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cîntecul ploaiei

Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă.
Cu ploaia ce cade, m-apasă
Durerea cea veche, cea nouă...
Afară e trist ca şi-n casă, -
Plouă, plouă.

Plouă, plouă... -
Plouă cît poate să plouă...
Zadarnic vor cîntece clare
Ca florile umezi de rouă
Cei vecinic scutiţi de-ntristare... -
Plouă, plouă.

Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă...
Fiinţa mea şi simţirea
Sufăr şi plîng amîndouă...
Viaţa-şi urmează-ndîrjirea...
Plouă, plouă.

Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă...
Rapănă-n geamuri ca-n tobe...
Spintecă inima-n două
Cîntecul ploaiei de cobe... -
Plouă, plouă... -

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără Bacovia

Nici nu ninge, nici nu plouă.
Iarna asta plângăcioasă,
Tot geme la mine-n casă.
Plouă azi pe un uluc,
Mâine ninge în văzduh.
Crengi uscate bat în geam,
Picuri grei cad în lighean.

Nici nu ninge, nici nu plouă,
Moina-i gata pe din două.
Mă uit pe geam şi oftez,
Când văd parcul insolit,
Pudrat de chiciură,
Nins ca dintr-o ciutură.

Lângă chioşcul desuet,
Somnoros şi zgribulit,
Un student la actorie,
În căutare de simbrie,
Îl declamă plictisit pe Hamlet.

Nici nu ninge, nici nu plouă.
În camera rece şi goală,
Lampa îşi scurge lumina,
Ştearsă şi îngălbenită,
Ca o lună amorţită
Printre nori mototolită.

Nici nu ninge, nici nu plouă,
Moina-i gata pe din două.
Plouă, ninge în lighean,
Ceru-i cât un ocean,
Din care şi eu şi tu,
Ne sorbim iluziile,
Ne-adapăm confuziile.

Nici nu plouă, nici nu ninge...
Ştii ceva? Dincolo de iluzie,
Trăim o certă concluzie:
Ţie nu îţi place Moina!
Dar nici mie nu-mi surâde.
Ia, să termin cu oftatul,
Cu plumbul şi claustratul!
I le las lui Bacovia
Să-şi construiască Lacustra,
Să-i plângă materia,
Să-i crească depresia.

poezie de Daniela Reghina Onu din Paşi printre pietrele Sionului (februarie 2012, Bucureşti)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără Bacovia

Nici nu ninge, nici nu plouă.
Iarna asta plângăcioasă,
Tot geme la mine-n casă.
Plouă azi pe un uluc,
Mâine ninge în văzduh.
Crengi uscate bat în geam,
Picuri grei cad în lighean.

Nici nu ninge, nici nu plouă,
Moina-i gata pe din două.
Mă uit pe geam şi oftez,
Când văd parcul insolit,
Pudrat de chiciură,
Nins ca dintr-o ciutură.

Lângă chioşcul desuet,
Somnoros şi zgribulit,
Un student la actorie,
În căutare de simbrie,
Îl declamă plictisit pe Hamlet.

Nici nu ninge, nici nu plouă.
În camera rece şi goală,
Lampa îşi scurge lumina,
Ştearsă şi îngălbenită,
Ca o lună amorţită
Printre nori mototolită.

Nici nu ninge, nici nu plouă,
Moina-i gata pe din două.
Plouă, ninge în lighean,
Ceru-i cât un ocean,
Din care şi eu şi tu,
Ne sorbim iluziile,
Ne-adapăm confuziile.

Nici nu plouă, nici nu ninge...
Ştii ceva? Dincolo de iluzie,
Trăim o certă concluzie:
Ţie nu îţi place Moina!
Dar nici mie nu-mi surâde.
Ia, să termin cu oftatul,
Cu plumbul şi claustratul!
I le las lui Bacovia
Să-şi construiască Lacustra,
Să-i plângă materia,
Să-i crească depresia.

poezie de Daniela Reghina Onu din Paşi printre pietrele Sionului (februarie 2012, Bucureşti)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dosarul...

Motto: MAI MD, Năstase confirmă existenţa
unui dosar penal în Elveţia pe numele lui Plahotniuc.

în Elveţia este, la noi încă nu-i
ţara asta-i poveste, da povestea-i a lui
ţara asta platonică şi cu oameni cuminţi
ţara asta demonică dar condusă de sfinţi...

prostul satului spune- alte ţări intentează
nu dosare- minune, numai nu a lui -brează
ţara asta dodonică, cu finuţi şi nănaşi
ţara asta canonică cu miniştrii săi laşi...

iaca luna se trece de când au guvernare
nici lucidă nici rece, la un porc la picioare
ţara asta ironică cu cumătri de soi
ţara asta din cronică - locuită de (v)oi...

poezie de Iurie Osoianu (9 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă!

Plouă pe suflet, teribil mai plouă
Şi-n mine se-adună o mare de ploi
Inima mea se împarte în două
Când amintirile-s pline de noi, amândoi.

Plouă, dar plouă cu doruri ce dor
Şi curg peste anotimpuri, şiroaie
Avem sentimente care nicicând nu mai mor
Când vine dorul de tine, de mine, de ploaie.

Plouă cu flori, cu gânduri, cu vise
Straşnic mai plouă peste grădini
Plouă în noi cu orgolii şi mândrii interzise
Dar zarea mai poartă încă lumini!

Plouă cu fluturi, cu păsări, cu viaţă
Fantastic mai plouă peste pământ
E-o stare de bine ce-mi dă o speranţă
Că poate fi totul ca un nou legământ!

poezie de Lucia Guriţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, Românie centenară...

Motto: Un cretin e un cretin. Doi cretini sunt doi cretini. Zece mii de cretini fomează un partid politic. Franz Kafka

hai, Românie centenară, proiectul nostru fratricid
alde băsescu şi şalaru constituiesc un nou partid
îi spune PUN de-aici-nainte adică pune, noi vom lua
adică sinonim cuminte cu am furat şi vom fură

vă-nchipuiţi voi, Reunirea adusă pentru toţi la scară
de plebea asta, de molima marinăresc-veterinară
atâţia ani ce deţinură puterile în stat, reale
azi vine iar şi iarăşi fură, idee, patrimoniu, cale

hai, Basarabie vândută, sărbătoreşte-ţi centenarul
cu largi transferuri de valută pentru băsescu şi şalaru
şi pentru aia din culise ce iarăşi zădără hazardul
ca unui proxenet să-i pice în gură para-miliardul

un centenar de la Unire - prilej de fastă sărbătoare
de veşnică, de pomenire, de fosta Românie Mare
mai aşteptăm un veac să treacă pe altă parte să mai fure
şi alde ghimpu cu chirtoacă şi oi ca aia sandu, pure

un centenar de la Unire-prilej total de sărbătoare
pentru românii tari de fire, împrăştiaţi prin lumea mare
să vină în sfârşit acasă să pună mâna pe topoare
pe furcă, sapă şi pe coasă, croindu-şi vechile hotare

cum străbuneii noştri frate, întorşi la vatra din război
înţeleg gând că nu se poate să fie zece ţări la noi
cusură teritorii rupte într-un model perfect de ţară
cu aţa vremilor cernute prin soarta noastră milenară

of, of ce oameni Doamne fură în vremea cea, demult apusă,
titani dintr-o esenţă pură, cinstită, dreaptă, nesedusă
şi ce pigmei în astă viaţă ne au de proşti, ne au de gloate,
ne scuipă smorcăind în faţă, în gât ne-o bagă pe la spate

of, of, îmi merit, Doamne, soarta să port cununa grea de spini
să duc şi crucea asta moartă Golgotei pline de venin
of, of rog totuşi îndurare, rog, Doamne, totuşi alt destin
rog, Doamne, Românie Mare şi gata sunt de veşnic chin

căci ştiu că numai prin durere pot iar renaşte că popor
mai ştiu că doar Divină-ţi vrere mă ţine încă şi nu mor
în rest... băsescu şi şalaru constituie un nou partid
şi vine parcă centenarul cu dorul nostru fratricid...

poezie de Iurie Osoianu (17 septembrie 2017, Moscova)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset trivial...

albul din mine strigă că nu
negrul râde că da
poţi judeca numai tu
numai tu
vreme
din inima mea

arde lumina -n retina mea blând
şi întunericul curge prin ea
gândul meu strigă
că toate-s un gând
inima murmură
că vremea
va sta

poate odată când nu voi mai fi
să mă condamne
de trai fără rost
-albul din mine oricum va trăi
negrul va râde
-am fost...

poezie de Iurie Osoianu (20 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea nu-i aşa de moarte...

Noaptea nu-i aşa de noapte cum e lacrima tăcerii
Şi nici vinerea prea lungă cum e lipsa mângâierii.
Ploaia nu-i aşa de rece cum dojana de nevină
Şi nici negru-aşa de negru cum e lipsa de lumină.

Vântul răvăşeşte ramul, dar mai tare bate gândul,
Când e trist la lumânare că n-a prins în vers cuvântul.
Iarna nu-i aşa de rece, nici zăpada nu mă-ngroapă,
Cum e vara ce mă doare, când tristeţile-mi adapă.

Şi nici toamnele nu-mi ţipă, când îmi pierd veşmântul verde,
Cum îmi strigă anotimpul unui dor ce nu mă vede.
Marea nu-i aşa adâncă şi nici valu-aşa de mare,
Cum îmi este mie hăul şi albastrul ce mă doare.

Încruntarea se-nsenină cu tandreţe şi iubire,
Zâmbetul din colţul gurii amiroase a mâhnire.
Nu-i nici iadu-aşa de groaznic şi macabru, cum mi-e vina,
De-a mă şti nevinovată. Şi îmi plânge rădăcina,

Că nu am apă curată să îi torn, să înflorească-
Curg noroaile din palme... cine să le mai oprească,
Când nu-i timp de-nduioşare şi de facere de bine?
Tu arunci cu duşmănie şi eu cu iertare-n tine.

Moartea nu-i aşa de moarte, cum e viaţa de neviaţă-
Vino-n schitul meu, străine, spune-mi adevăru-n faţă!
Că nu sunt demnă de tine şi mă exilez cuminte
În poeme violete, unde nimeni nu mă minte...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Unire

Suntem născuţi pentru durere,
În evul acesta sălbatic,
Conduşi de nişte hahalere,
Ce-ncalcă legea sistematic.

Din sân am supt gustul dreptăţii,
Dorul şi dragostea de ţară,
Azi suntem râsul societăţii,
Valoarea-n bani ni se măsoară!

La centenaru-aniversar,
Serbăm mult mai mulţi ani de chin,
Zâmbetul ne e tot mai rar,
Te uiţi cu frică la vecin!

Am uitat ce-i prietenia,
Încrederea-i o amintire,
Însă, trăim în România,
Deci: Trăiască Marea Unire!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Churchill vs Stalin

... s-au întâlnit la o beţie
doi oameni duri, aleşi de soartă
să-mpartă Marea Românie
pe-un şerveţel în loc de hartă...

epigramă de Iurie Osoianu (14 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de toamnă

Nu te teme, nu te teme
Dacă iar mor crizanteme,

Dacă iarăşi pier în zare
Păsările cântătoare...

Nici nu plânge, nici nu plânge
Când rupi frunza şi vezi sânge,

Când rupi creanga şi prin creangă
Moartea zice din talangă...

Nu-ţi fă rană, nu-ţi fă rană
Din a toamnei grea dojană,

Nici nu spune, nici nu spune
Gândurilor să se-adune...

Veşnicia dacă şade
Frunza, însă, cade, cade...

Stelele din zeci şi sute
Se răresc şi se fac slute...

Sufletul se-nvârte-n sine
Poticnindu-se de ştime...

Luntrea lunecă pe apă
Iară apa sapă, sapă,

Sapă tot ce-i stă în cale
Şi te-acoperă de jale...

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!