Sunt punctul cel mai îndepărtat din ochii tăi

dintr-o mâhnire în alta
pare să se facă primăvară
sufletele se scot pe sârme la soare
uşile îngăduinţei sunt larg deschise
aerul miroase a iertare
bat clopotele florilor

se sapă încă şanţuri în pielea lucrurilor
se taie coardele păcatelor
vor creşte altele şi mai frumoase
nevoia de mântuire va fi şi mai înfloritoare
văruiesc trunchiurile amintirilor cu
albe coroane de lumină
venită să ne trezească la adevăr

şterg geamurile în dosul cărora
s-a mai petrecut o iubire
aşternuturi scuturate petale de cireş

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirosul florilor de cireş

Cât de frumoase
sunt florile de cireş?
Sunt albe,
pure,
parfumate,
îţi încântă
privirea,
te ameţesc
cu mirosul lor,
iar vântul
suflă uşor
şi ninge
cu flori
pe capul tău,
ce te face
să uiţi
cine eşti,
ajungând
să-ţi doreşti
să trăieşti
într-un zbor,
râzând,
oftând,
cu gustul
de cireşe amare
în gând.

poezie de Eugenia Calancea (17 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamnă

Florile-soarelui pe gard lucesc,
Şi liniştiţi bolnavii stau în soare.
Pe-ogor femeile cântând trudesc,
Bat clopotele mănăstirii cu vigoare.

Păsările-ţi povestesc legende,
Bat clopotele mănăstirii şi belşuguri.
Din curte o vioară lin transcende.
Azi storc ei maroniul vin din struguri.

S-arată omul bucuros şi plin de sine
Azi storc ei maroniul vin din struguri.
Deschise larg sunt morgile puţine
Şi văruite sunt de soare cu belşuguri.

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată cu timpul

Tot ce mă duce mai departe
nu sunt piedicile care mi le pui
ci ceea ce nu înţelegi
şi afirmi dezinvolt

între noi nu stă aerul ci îndoiala
pe care o doreşti să facă pui
şi încă mulţi

când nu mă poţi prinde
ca să mă ajungi
încalecă calul
dar nu ştii călări
decât pe mătură.

nu mă tem de întâmplări
posibilităţile depind de voinţă
ştii că nu mă las învins

lupt şi-ţi îndepărtez orgoliile
nu ies după ploaie ca salamandra
să te îndrăgosteşti de culoare
şi restul să rămână la fel

mai departe
tu nu hotărăşti singură
lumea se pierde în hăţişuri neştiute
cu timpul
ele se vor dezvălui
şi văd cum eliberezi sentimente
prin toţi porii deschişi

adaug libertatea de simţire
şi orice dorinţă îmbracă haina
florilor scuturate
orice se numără greşit
se rupe de real
şi înveţi să crezi în adevăr
mai mult decât în tine.

clipele noastre fug
se duc
şi vin altele

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un moment în care ai chef de sport şi mâncare sănătoasă nu poate compensa 3 luni de trăit nesănătos şi sedentar. Nici copacul nu creşte peste noapte dar când creşte un stejar dintr-o ghindă mică, puţini copaci se pot compara cu el. Apa nu sapă şanţuri de pe o zi pe alta însă face prăpăstii în munţi pe măsură ce trece timpul. Măreţia în această viaţă se întâmplă atunci când zilnic, pentru foarte mult timp, se întâmplă câte un pas mic de porumbel.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare

Isus ne-avertizează, în marea lui iubire,
Că fără de iertare nu este mântuire.
Nu-l pedepsi pe-acela ce-ţi cere îndurare,
Căci de pe cruce Domnul te-ndeamnă la iertare.
Hristos, Mântuitorul, prin crudă răstignire,
Lăsatu-s-a să moară spre-a noastră mântuire.

poezie de George Budoi din Iertarea şi pedeapsa în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (30 ianuarie 2024)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamei de sus

ziua se-ncercănează
se-alege grâul
pentru nouă ape
fierb clipele într-o rugăciune
domol
până ce bob cu bob sufletele de aici
prind pojghiţă cu sufletele de acolo

vanilia e drumul veşniciei

smerită răşina se răspândeşte ondulat
sacrificiul scoarţei
rădăcinile din pământ
cresc flori deasupra spiritelor

o flacără zorii ard pâlpâit
câţiva trandafiri albi în contrast cu lumea
scutură petale
grele desprinderi de viaţă

îngeri aşteaptă cuminţi
să ducă lumină în cer

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prejudecăţile stăpânilor sapă şanţuri în sufletele slugilor.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa îngheţată se făcu vin

pe când iarna întoarse cojocul pe dos
în locul acela dădu frunza viţei
descântată de grauri
înveseliţi de primăvară
şi cum nu-şi mai ţinură în ciocuri bucuria
gureşi dădură vestea în
înverzitul câmpului
diamantine coroane de copaci
stropeau lumină pe la rădăcini
crescură apoi struguri
dulci boabe înfrăţite de iubire

din timp
veniră oameni mulţi
purtători de aure şi de binefaceri
şi luară asupră spânzuri
şi pelinuri din zile şi nopţi
apoi se duseră întru hristos

mii de îngheţuri şi dezgheţuri
schimbară lumea
însă în locul acela
apa vin se prefăcu

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de cireş

Flori de cireş mă ispitesc c-un vis de primăvară
şi mă cuprinde nostalgia anilor copilăriei, iară.
Mă îmbată mireasma jocului plin de inocenţă
Cu dor de viaţă, inima-mi e în efloreşcenţă.

Din petalele cireşilor fur raze de lumină,
simţirea lor alb-roz să-mi alunge orice vină.
Iubirea să-mi fie azi poezie vindecătoare,
gândul bun - etern veşmânt de sărbătoare.

Când tu mă iubeşti sunt un cireş în floare.
Adăpostesc în mine visuri atinse de soare,
Cerul scutură ploi cu zâmbete de îngeri
şi-mi subjugă inima cu adorate primăveri.

Mă chemi să te îmbăt cu al florilor parfum
să-ţi risipesc temerile în al înserării fum...
Când muguri de dor au prins fluturi din zare
am ştiut că dragostea-i o clipă de-nfiorare.

poezie de Lavinia Elena Niculicea (18 aprilie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o dimineaţă de floare

Noaptea se umple cu trăirea bucuriei
de o lumină care nu arde
venită din cerurile deschise.

iertare îmi cer

şi totul mi se pare divin
într-o dimineaţă de floare
în care pacea lăuntrică se respiră.

În mine pătrunde lumina
cu raze subţiri, multicolore
care-mi pun pe faţă
strălucirea învierii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua a treia

Vecinii bat, speriaţi, în uşă.
De undeva, iese fum mult
şi miroase a cărbune.

Poate şi cămaşa din balcon
bate cu o mânecă în geam,
încercând să-şi trezească stăpânul.

Poate că şi o rază de soare
îşi întinde mâna prin geam
până la focul din casă.

Poate că şi timpul trece încet,
ca să ajungă,
înaintea lui,
batăile în usă ale vecinilor.

Batrânii bat la uşi.

Speră să le deschidă cineva,
speră să-i trezească pe cei adormiţi
care, probabil, au uitat
că au început să facă de mâncare.
Iar acum zac în casele lor,
intoxicaţi cu fum.

Nu le deschide nimeni.

Aşa bat şi îngerii, în uşile noastre,
ori de câte ori
uităm că am început să credem în ceva.

Dar noi nu îi auzim,
noi nu le deschidem,
pentru că zăcem intoxicaţi
de propria renunţare.

poezie de Doina Postolachi din volumul de versuri Lumina de peste nopţile mele (2012)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu este lumină, bunătate, blândeţe. Mai presus de întuneric, felurite ispite care mustesc în noi în fiecare clipă de soare. Poate tot şi toate. Nu renunţă la sufletele noastre, e ancoră, far şi călăuză în moartea uitării şi a păcatelor. Când plângi, Dumnezeu îţi şterge lacrimile, te ridică din adâncul suferinţelor, pierderilor, deznădejdei. Pleacă la luptă alături de tine prin îngeri cu aripi de Cer. E definiţia curajului, celor mai mari şi alese virţuiţi, Adevăr şi nemărginită Înţelepciune. Dumnezeu este mesajul dăruirii de sine, în toate formele, iubire extraordinară, inepuizabilă. Dacă sufletul ar înţelege chemarea aceasta de Har ar căuta doar să-şi stingă setea nebiruită de esenţă.
Port cu mine dor de Dumnezeu. Sunt puţin şi dau puţin dar am un bob de credinţă şi cer iertare.
Ştiu că deşi uneori rătăcim drumul, Dumnezeu nu ne pierde şi aşteaptă întoarcerea noastră Acasă.

Andreea Palasescu (31 octombrie 2020)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Azi pielea îmi miroase a cafea.
Primăvara îmi spune că sunt la fel de frumoasă,
iar timpul s-a grăbit cu cei 50 de ani,
pe care i-a aşezat într-o vaza de lut
şi eu îi privesc ca pe nişte cireşi încăpăţânaţi,
ce încă ţin la florile lor.

50 de file se aud foşnind prin mine,
toate trecute prin mâna lui Dumnezeu...
50 de ani fărămiţaţi şi prelinşi
printre dinţii firavi ai ierbii.

Azi pielea îmi miroase a flori de salcâm...
Eşti îngerul lipit de inima mea,
Iar timpul râde în mine
ca o fâşie de soare în fereastră...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Azi pielea îmi miroase a cafea.
Primăvara îmi spune că sunt la fel de frumoasă,
iar timpul s-a grăbit cu cei 54 de ani,
pe care i-a aşezat într-o vază de lut...
şi eu îi privesc ca pe nişte cireşi încăpăţânaţi,
ce încă ţin la florile lor.

54 de file se aud foşnind prin mine,
toate trecute prin mâna lui Dumnezeu...
54 de ani fărămiţaţi şi prelinşi
printre dinţii firavi ai ierbii.

Azi pielea îmi miroase a flori de salcâm...
Eşti îngerul lipit de inima mea,
Iar timpul râde în mine
ca o fâşie de soare în fereastră...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cânt pentru iubire!

prin timp de veacuri şi de mii de timpuri
răsar în zeci de mii de gânduri, flori
iar parfumul dimineţilor prin crânguri
vin prin aburi de primăvară şi vă spun

suntem trupuri de unduire-n suflete
porţi deschise spre universuri, iubire
copile din soare aţintind mereu privire
spre viaţă, spre voi, şi pentru tine

cântăm pământului mii de culori minune
noi răsărim şi suntem izvor de nemurire
vrem cu bucurie ca-n inima fiecărei case
de-i fecioară, femeie sau pentru plete albe
să vă cântăm cu drag ce-a mai frumosă melodie
a florilor culoare!

poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am prins lumină

muşcam şi mergeam adusă de spate cărarea străbătută
de mulţi alţi paşi desculţi unii neîntorşi din însoţirea spinilor
se lungea dincolo de sentimentul curăţeniei
norii veneau groşi disperaţi că nu puteau să aştearnă soare
lumea era tulbure durerea aproape că dănţuia în dezmăţ
alţii zbierau şi îi făceau semne indecente

muşcam aerul greu şi târam umilinţa
parcă trăgeam un copac mare cu rădăcini şi pământul tot
mi-era greu să-i calc pe urme care încălţări mi se făceau
abia că puteam să înaintez
îl atingeam cu privirea mă temeam însă el simţea această neînsemnată iubire
şi prindea puteri să ducă omenirea pe-o singură cruce

muşcam din aerul mânjit cu sudoarea sforţării sale trupeşti
avea gust de pâine ca nicio pâine
am chinuit lângă durerea lui şi n-am ştiut cum e să doară
m-am închinat la picioarele lui sărutate de câte femei oare
şi-am prins o picătură din sângele sacrificat
avea gustul vinului niciodată băut

băteau clopotele dintr-un fulger de furtună am prins lumină
şi drumul înapoi spre nepăcătuire mi s-a deschis

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara!

Cântă cucul pe la porţi
Şi miroase a primăvară,
Parcă ne-am dori cu toţi
Să transformăm iarna în vară!

Bâzâitul insectelor, mugurii copacilor,
Zumzetul albinelor, ciripitul păsărelelor,
Mireasma şi frumuseţea florilor,
De toate acestea ne-a fost nouă dor!

Natura parcă învie, şi e mai multă gălăgie,
Prin codru, în ape, pe dealuri mici şi înalte,
E minunată această gălăgie, totul e o armonie,
Zici că este o poveste dintr-o minunată carte!

Soarele cu a lui lumină şi căldură,
Ne dă startul la admirat şi privit,
Toate sunt făcute de aşa natură,
Ca să zicem: "Primăvară bine ai venit!"

poezie de Ovidiu Kerekes (20 februarie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina lui Hristos

Pentru ca să luăm lumină
În noaptea de Înviere,
Arhanghelul de lumină
Va birui multe himere.
Vom putea lua "Lumină
din Lumină",
vom fi cu,
"Dumnezeu adevărat,
din Dumnezeu adevărat",
şi sărbătorile sfintelor Paşti,
vor fi înşirate pe un fir de soare.
Ne vom lumina sufletele
cu lumină din lumina credinţei,
cu lumină din lumina primăverii.
Numai aşa, întreaga viaţă ne va fi
o primăvară cu soare şi cer senin.
Hristos a înviat!

poezie de Dumitru Delcă (5 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine iarna

Printre frunze de-ntuneric, pică frunze de lumină –
Pete albe de ninsoare, pe alee, prin grădină...
În drăceasca lui zvâcnire, sare vântul peste case
Şi în semn de mântuire, ne aduce seri albastre.
Tare-i ger şi gerul rage sub bocanci călcând pământul,
În ilice mari şi groase, vezi copii zburdând ca vântul.
Drum de fumuri peste case, drum de pace peste sat,
Iar de zarva din uliţă, casele s-au luminat.
Geamuri prinse de sclipire şi gutuie şi dovleac,
Pâine caldă şi iubire, covrigei şi cozonac.
Parcă-aud colindătorii! S-au oprit la-nchisa poartă
Şi în caierul ninsorii, prin ogradă au dat roată.
Apoi le-am deschis cărarea (şi la mine au intrat)
Şi de spor şi sănătate, au dat bice şi-au urat.
Ţurţuri – creangă pe la streaşini casa mi-o împodobesc,
Cu ghirlande de lumină. Doamne, satul mi-l cinstesc!
Îngenunchi şi rog de pace, pentru tot românul meu,
Pentru cei plecaţi departe – vise, lângă Dumnezeu.
Ninge iar cu necuvinte şi cu lacrimi de copil,
S-a aprins o lumânare la părinţi, în cimitir.
Doamne, fă această iarnă, mai bogată în iubire
Şi ne dă un strop de pace, ne dă Doamne, mântuire!
Urlă vocile-n altare, urlă clopotele reci,
Vino, doar Crăciunul ăsta, cu noi, Doamne, să-l petreci!
Vino şi ne dă iertare, de păcate ne dezleagă,
Spre a te cânta Iisuse, iar, o veşnicie-ntreagă!
Maică, unge-ne cu mirul lacrimii ce-n noi se-ntoarce,
Roagă-te de mântuire, de lumină şi de pace!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine iarna

Printre frunze de-ntuneric, pică frunze de lumină –
Pete albe de ninsoare, pe alee, prin grădină...
În drăceasca lui zvâcnire, sare vântul peste case
Şi în semn de mântuire, ne aduce seri albastre.
Tare-i ger şi gerul rage sub bocanci călcând pământul,
În ilice mari şi groase, vezi copii zburdând ca vântul.
Drum de fumuri peste case, drum de pace peste sat,
Iar de zarva din uliţă, casele s-au luminat.
Geamuri prinse de sclipire şi gutuie şi dovleac,
Pâine caldă şi iubire, covrigei şi cozonac.
Parcă-aud colindătorii! S-au oprit la-nchisa poartă
Şi în caierul ninsorii, prin ogradă au dat roată.
Apoi le-am deschis cărarea (şi la mine au intrat)
Şi de spor şi sănătate, au dat bice şi-au urat.
Ţurţuri – creangă pe la streaşini casa mi-o împodobesc,
Cu girlande de lumină. Doamne, satul mi-l cinstesc!
Îngenunchi şi rog de pace, pentru tot românul meu,
Pentru cei plecaţi departe – vise, lângă Dumnezeu.
Ninge iar cu necuvinte şi cu lacrimi de copil,
S-a aprins o lumânare la părinţi, în cimitir.
Doamne, fă această iarnă, mai bogată în iubire
Şi ne dă un strop de pace, ne dă Doamne, mântuire!
Urlă vocile-n altare, urlă clopotele reci,
Vino, doar Crăciunul ăsta, cu noi, Doamne, să-l petreci!
Vino şi ne dă iertare, de păcate ne dezleagă,
Spre a te cânta Iisuse, iar, o veşnicie-ntreagă!
Maică, unge-ne cu mirul lacrimii ce-n noi se-ntoarce,
Roagă-te de mântuire, de lumină şi de pace!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!