Mamei de sus

ziua se-ncercănează
se-alege grâul
pentru nouă ape
fierb clipele într-o rugăciune
domol
până ce bob cu bob sufletele de aici
prind pojghiţă cu sufletele de acolo

vanilia e drumul veşniciei

smerită răşina se răspândeşte ondulat
sacrificiul scoarţei
rădăcinile din pământ
cresc flori deasupra spiritelor

o flacără zorii ard pâlpâit
câţiva trandafiri albi în contrast cu lumea
scutură petale
grele desprinderi de viaţă

îngeri aşteaptă cuminţi
să ducă lumină în cer

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta!

Dedicaţie:
fiicei mele Janina-Andreea

De ziua ta îţi dăruiesc
buchet imens de trandafiri
în zorii zilei i-am cules
cu roua fragedei iubiri
departe-n liniştea grădinii
adun din farmecul visării
amintiri din răsărituri...
o lumină aurie
ce se cerne pe petale,
din veşmânt al veşniciei
plutesc în aer
triluri lungi de păsări
se leagănă şi cântă
de ziua ta cea sfântă
natura- ntreagă,
e în sărbătoare
iar soarele se joacă
printre nouri
în curând vor bate la fereastră
fulgi albi din orizonturi.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerc vicios

Nu va temeţi de iad.
Iadul e pe pământ!
În el sufletele noastre cad
Ciuruite de vânt.
Aici ne ardem trupul
În pălălaie amară
Şi vânturăm nisipul,
Şi dragostea de Ţară.

Păcate vechi utilizăm,
Cu alte grele ne-nfrăţim,
Pe Dumnezeu mizăm
Când ne uităm sau ne iubim.

Aici clădim şi cercuri, vai!
Din bucurii, speranţe,
Crezând c-am nimerit în rai -
Sfidăm nişte balanţe.

La ce bun ne trebuiesc
Cântărite faptele toate,
Când vacarmul pământesc
E net superior faţă de moarte!

Că nu se ştie dincolo
Ce-s patimi grele şi aride.
Durerea cântă solo
Aici, la noi, şi, râde.

Nu va temeţi de iad.
Iadul e pe pământ!
În el sufletele noastre cad
Ciuruite de vânt.

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenă de perle şi mărgăritare

Eşti Luna de pe cer,
Cu mătăsoasa-ţi, strălucitoare, mantie divină
Speranţă dai cetelor de îngeri
Iar nouă ne dai raze de lumină.

Trenă de perle şi mărgăritare
Brodată-i cu iubire, presărăm în calea ta
De trandafir petale
Şi flori albastre de nu-mă-uita.

Un martor ţi-e întreaga adunare
Ce poate fi în lume mai plăcut
Decât această, plină de splendoare,
Zi, care, reprezint-un început?

Veţi fi voi doi, de-acum, decât un suflet
Întâmpinat, pe tronul veşniciei
Cu bucurii şi trâmbiţe de îngeri
Acolo toţi, cei buni vom fi cândva
Credinţa noastră dacă va dura.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă stea

O nouă stea străluce printre astre
Dumnezeirea întrupată prevestind.
Pătrunde bucuria în sufletele noastre,
Cântăm cu toţii, pe Domnul preamărind.

O nouă stea străluce printre stele,
Dumnezeiasca dragoste vestind...
Trezeşte-te din somnu-ţi Israele,
Văzduhu-i plin de îngeri, preamărind.

O nouă stea străluce cu putere
Vestind cerescul Dar, venit în lume...
Trezeşte-te din somnu-ţi Adunare,
Te pune în slujba Lui în întregime.

O nouă stea între stele a luminat:
Lumina din Lumină a răsărit,
Mântuitorul, iată, S-a întrupat
Să-aducă eliberare poporului robit.

O nouă stea lumină răspândeşte
Ca să vedem că bunul Dumnezeu,
Ne-a preţuit nespus şi ne iubeşte
Încât ne dă pe Însuşi Fiul Său.

Nădejdea vie în lume-a răsărit,
Văzduhu-i plin de cântul îngeresc...
Din Slăvile divine, Iubirea a venit
Răscumpărând pe-aceia ce-L iubesc.

Străluce Universul că o stea încântătoare
Vesteşte-acum Iubirea cea fără de hotar,
Cerescul Dar venit prin întrupare
S-aducă izbăvirea, prin cruce, la Calvar.

O nouă stea străluce printre astre,
Dumnezeirea întrupată prevestind.
Pătrundă bucuria în sufletele noastre,
Veniţi voioşi, pe Domnul preamărind!

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii, Naşterea Mântuitorului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ionic

Faptul că le-am dărâmat statuile,
că i-am alungat din templele lor,
nu înseamnă deloc că zeii sunt morţi.
O, pământ al Ioniei, ei încă te iubesc,
sufletele lor îţi păstrează încă amintirea!

Când zorii unei zile de august se trezesc deasupra ta,
aerul este impregnat cu viaţa lor,
iar din când în când o tânără figură eterică,
indistinctă, într-o fluturare rapidă,
planează deasupra dealurilor tale.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un simplu act de bunătate ne răspândeşte rădăcinile în toate direcţiile, iar aceste rădăcini prind viaţă şi dau naştere la noi copaci.

citat din Amelia Earhart
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua care urcă

Maestre, pe pământ a pierit o stea...
S-a risipit în lumină.
Acolo, sus, s-a amestecat cu îngerii şi a încolţit.
Dându-se-n dar divinului
Ca o mireasă pe care
Vălul de doliu a acoperit-o tăcut.
Aici ai rămas amintire
Zămislită din lut.
Acolo eşti altar stelelor, lumină şi scut.
Aici ai fost flacără, cumpănă şi zid şi amnar.
Azi veşnicia te adăposteşte – viaţă fără hotar.
Te vei reîntrupa, oare, vreodată,-n atom?
Pe chipul de om împietrit,
Lacrimi şi flori îşi dorm somnul de veci.
Tu, printre suflete treci,
Un pas despicând hotarele vieţii.
Te-aşteaptă mormintele reci...
Fotografia uitării se dezintegrează şi piere.
Dar sălăsluieşti, încărcat de mistere,
În sufletul nostru de-acum.
Maestre, drum bun!
Veşnică fie-ţi odihna! Noi te plângem aici, suferim!
Pe drumul întoarcerii, vom reforma
Cenaclul Epigramiştilor...
Şi
Când ultima stea va urca către cer,
Tu, primul suit,
Vei pune la porţile Raiului,
Lacătul ruginit.
Amin!

(lui Laurian Ionică)

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Requiem...

Nesfârşite şiruri de Suflete albe ca neaua
Urcă pe acea invizibilă scară
Pe care chiar la Poartă
Sfântul Petru le aşteaptă,
La loc de verdeaţă le aşează,
Aripi de îngeri pe când Cerul luminează,
Sufletele le îmbrăţişează, Raiul intreg le arată,
Apoi cu Iubirea Domnului le îmbracă
Ca si ele să strălucească
Şi, de acolo deznădejdea noastră
departe s-o gonească!!!

Dumnezeu, pe toţi cei căzuţi
in războiul cu Coroana cea neagră a morţii
Cu mila Sa să îi primească şi în Lumina Veşniciei
pe veci să-i odihnească....

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa de zbor

Aripi înălţate
pe un alt fel de cer
zboară tăind cărări
în lumină albă
Ton înalt
în simfonia vieţii
aud la orgă divină
după o partitură
necunoscută
Sufletele se ating
înălţându-se împreună
în explozii de stele
se îmbrăţişează
dincolo de chimii
înconjurate de lumină
şi linişte
Ochii ca o poartă
pictată în oglinzi de suflet
încadrată de cai albi
trimit mesaje înălţătoare
într-o limbă necunoscută
creând punţi spre cerul
de vis
Înăuntru se aude
murmurul galaxiilor
în şoapte de îngeri

poezie de Costel Pîrlogea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupuri de înger

Pe petale de sângeri
Dorm trupuri de îngeri
În somnul de veci.
Se scutură crinii
Şi trec pelerinii
Divine poteci.

Sortită pieirii,
Trup nou devenirii
Tu fiinţă rămâi
Osânda privirii
Şi-n legile firii
Iubirea dintâi.

Lumină şi cale,
Cerească chemare
Te vrea înapoi.
Tu ceri alinare
Şi muguri, în zare,
Mustesc din noroi.

Vulcanice umbre,
Pământul erupe...
Secundele pier.
Pe petale de sângeri,
Dorm trupuri de îngeri
În drumul spre cer.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul este călugărul înţelept al Universului.
Divinitatea l-a creat din ape nevăzute,
clipele curg la fel de nevăzute.
Dumnezeu a zis: să fie viaţă!
Şi viaţă s-a făcut în ceruri şi pe pământ.
Visurile au fost împărţite clipelor.
Dumnezeu a zis: să fie timp pentru toate,
de la prima şi până la ultima scânteie a stelelor.
Dumnezeu a zis: să fie Lumină!
Şi s-a făcut Lumină:
inima speranţei, sâmburele visului.
Cum îngerii nu îmbătrânesc,
le-a fost dată copilăria şi zborul.
Ei le împărţiră luceferilor nou-născuţi
pentru a deveni stele
de nădejde ale nopţilor pământene,
aşteptând cu aripile la gură facerea omului...
Din orologiul care a uitat să pornească timpul
s-a ales iubirea. De atunci dragostea nu are vârstă.
Cum este deasupra pământului, de la răsărit
la apus, i s-a încredinţat
drumul soarelui şi drumul stelelor;
s-a făcut noapte şi zi în numele timpului.

Camelia Opriţa în Orologiul care a uitat să pornească timpul... (31 decembrie 2018)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt punctul cel mai îndepărtat din ochii tăi

dintr-o mâhnire în alta
pare să se facă primăvară
sufletele se scot pe sârme la soare
uşile îngăduinţei sunt larg deschise
aerul miroase a iertare
bat clopotele florilor

se sapă încă şanţuri în pielea lucrurilor
se taie coardele păcatelor
vor creşte altele şi mai frumoase
nevoia de mântuire va fi şi mai înfloritoare
văruiesc trunchiurile amintirilor cu
albe coroane de lumină
venită să ne trezească la adevăr

şterg geamurile în dosul cărora
s-a mai petrecut o iubire
aşternuturi scuturate petale de cireş

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea zilei când vara-i pe ducă

e cald
vara-i aproape pe ducă
şi cu
ultimele-i puteri
încă
mai stânge pământul în braţe
ziua
mai înspre amiază
într-o căldură toridă înbrăcându-l

de
pe degetele vântului
ne picură răcoarea zilei
înviorându-ne ochii în priviri colorate
cu
surâsul cald al cerului
ce ne înveşmântă atmosfera în general
cu
nori albi de albi
mai albi ca
albul laptelui

alerg
pe la capătul cuvintelor în
floarea zilei
când ziua întreagă e-un surâs
înflorit de cuvinte
şi vara-i aproape pe ducă

poezie de Ioan Daniel Bălan (21 august 2018, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străinul

străin într-o lume nebună
mă caţăr spre lumină
cuprind gânduri în palme
cu speranţa deşartă a mă întâlni
în ochi se zbat aprige vânturi
din nord, din sud
pe cel de la apus
nici azi nu ştiu cine l-a adus
într-o zi am trecut pe aici
acolo, sus, la noi
lăsasem muguri de iubire
să încolţească în voi
acum păşesc prin lumi de păcate
din vremuri culese, apoi adunate
pe buze port albi crini
ramuri de măslini nu mai am
le-am adunat într-o noapte de beţie
un rug să fac pe ăst tragic pământ
în vatră, azi, focul era stins
de dureri, de tăceri
uneori mai vorbeam
cu timpul, cu mine, cu anii
sub pietrele reci se adunau sufletele celor aleşi
seara ascultam cum ţipa sângele în arterele lumii
singur pe un ciot de memorie
adormeam într-un gând
în somn, îngerii coborau de pe umeri
povara ultimului veac

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de leagăn

Copile, ziua ta s-a născut dintre nori
Ca un poem albastru ce vine dintre ploi
Dimineaţa, când zorii se zbat
Peste lumea în care ai intrat.

De-atunci lumina nu mai e aceeaşi
Pe care o ştiu de demult
Şi nici pământul nu mai e acelaşi
Chiar dacă e totuşi pământ.

Copile, tu nu ştii mai nimic despre viaţa
În care ţi-a fost dat să intri mai curat
Ca lumina ce-şi curmă aripa
Peste umbra eternului păcat.

Drumul tău abia acum începe
Când e ziua ta întâi pe pământ
Şi tu, copile, nici nu ştii că drumul
E lung din pământ în pământ.

Tu, copile, dormi acum în pace
Căci mama veghează la somnul tău blând
Lumina pentru tine e lumină,
Pământul va fi iar pământ.

poezie celebră de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune Maicii Domnului în vremuri grele

RUGĂCIUNE MAICII DOMNULUI ÎN VREMURI GRELE

Preasfânta Stăpâna de Dumnezeu Născătoare spre tine îmi îndrept gândul, inima şi toate simţurile şi te rog cu lacrimi!
Până când Măicuţă a milostivirii va fi această durere necontenită pe pământ?
Până când vrăjmaşii nevăzuţi ai neamului omenesc vor da lovituri atât de puternice bieţilor oameni?
Până când vor pângări şi vor necinsti trupurile, sufletele şi vieţile lor? Înşelând-i ca să nu cunoască adevărul, să nu îndeplinească poruncile divine şi să nu dea slavă şi cinste pururi măritului Dumnezeu Cel în Treime închinat: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt?
Cu puterea credinţei, Stăpână, zdrobeşte pe vrăjmaşii noştri şi ai Fiului Tău iubit - Iisus Hristos - îngrozind-i cu nebiruita-ţi sfinţenie, îndreptând-ne pe cărările mântuirii, ca să dăm mereu mărire lui Dumnezeu.
Roagă-te Fecioară pentru Sfânta Biserică, pentru propovăduirea evangheliei pe întreg Pământul, pentru România şi poporul român, pentru, rudele mele, pentru văduve, orfani, bogaţi, săraci, necăjiţi, bolnavi, pentru cei prigoniţi pentru credinţa în Dumnezeu, pentru salvarea celor ce au rătăcit în secte şi pentru cei răposaţi!
Ajută-ne să ne pocăim de păcatele noastre, să iubim Biserica, să alungăm vrămaşul din sufletele noastre, care ne îndeamnă la păcate,
să renunţam la vicii şi necredinţă, să ne smerim şi să-i iertăm pe cei ce ne-au greşit!
Ajută-ne să ascultăm chemarea divină a blândului tău Fiu, pe care Tatăl Dumnezeu L-a trimis pe Pământ să sufere chinuri barbare, pentru salvarea omenirii din păcat!
Roagă-te, Măicuţa Sfântă şi pentru aceste nevoi ale mele (rosteşte necazurile pe care le ai şi dorinţele pe care vrei să ţi le îndeplinească Maica Domnului)!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh în vecii vecilor!
Amin!

La mulţi ani cu sănătate, creştinilor binecuvântaţi cu numele Maria!

Maria Filipoiu

rugăciune de Maria Filipoiu din Poeme Maicii Domnului (15 august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrum de fluture

Hai să ne jucăm,
Doi fluturi albi, veşnic vii,
Naivi, ştim doar un lucru,
Să ne iubim, să zburăm
Unul în jurul altuia.
Noaptea, să adormim sub frunzele
Unui copac din care cresc trandafiri.
E întuneric şi mai vreau să ne jucăm,
Hai să ne ascundem,
Să ne găsim prin şoapte şi atingeri.
Dar ai văzut lumina,
E o lumânare, îi e dor de zi, de soare,
Şi mă uiţi şi pleci la ea,
Te încălzeşte, ţi-e frig,
Te protejeaza, îţi e frică.
Dar arde de mult şi ceara nu s-a întărit.
Orbit, vrei să ajungi în vârf,
Amintirea mea s-a şters,
Şi nu mai vezi, e prea multă lumină.
Ai căzut în ceară, lângă flacără.
Ai suflat şi te-am găsit.
Aici îţi e mormântul.
Şi mă aşez pe flacăra
Care mă face scrum.
Plouă peste cadavrul tău.
Şi hrănim cu iubirea care nu poate fi arsă,
O flacără care va arde veşnic!

poezie de Diana Rizoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efect special

mă sui în leagănul dintre
două fire de viaţă
prins de cer
cu sfori de îngeri
mă fac dintr-odată copil
iar cerul copilăria mea
îmi vin păsările amintiri îndepărtate
se apropie în zbor
apoi îmi cresc atâţia copaci pentru ele
iarbă pentru picioarele care
aleargă până la marginea apei
de-aici ies oameni
ţinându-se de mâini
şi multe săruturi devin mieluţi
zburdalnici pe câmpuri
fine pete de culoare sub penelul vremii

mă legăn şi râd şi zăresc braţele unui bărbat
puternic deschise pentru a-mi cuprinde
toate alintările

un pui de nor îmi şterge imaginile
de pe boltă
soarele oglindă
mă privesc şi totul se face
pulbere

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contrast

dacă gândul meu te-apasă
dacă liniştea ţi-o ia
urcă munţi, te-ndepărtează
prinde-n palma ta o stea

şi acolo la-nălţime
norii albi în jur cunună
îţi vor da un nimb aparte
cer ţinându-te de mână

eu rămân jos într-o vale
fluturi mii în jurul meu
scutur când şi când petale
şi-apoi ce-o vrea Dumnezeu.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi tot aici

Trec primăveri cu flori la subsuoară,
în struguri mustul toamnelor şi-l suie,
se cern zăpezi a nu ştiu câta oară,
noi tot aici, noi tot bătuţi în cuie.

Ne cresc orfani copiii pe coclauri,
nevestele ca fânul se usucă,
răsar din mame stânjenei şi lauri,
noi tot aici, noi tot cu dor de ducă.

Parcă n-am fost în lume niciodată,
Duminicile parcă ne-au uitat şi ele,
prietenii prin cârciumi se îmbată –
noi tot aici, noi tot între zăbrele.

Căţui de nuferi ard în rugăciune,
pe sub salcâmii înfloriţi trec fete,
bâtrâne viori întineresc sub strune,
noi tot aici, noi tot în baionete.

Ţiţeiul nostru spumegă în sonde,
scot munţii saci de aur la lumină,
cresc cozonaci pe câmpurile blonde –
noi tot aici, noi tot pe rogojină.

Împărăţii cât şapte ţări într-una
se clatină, pândite de cenuşe,
stăpâni ai lumii au muşcat ţărâna,
noi tot aici, noi tot între cătuşe.

Cu alte poze vine-abecedarul
iar geografia alte hărţi aduce,
istorii noi aşterne cronicarul –
noi tot aici, noi tot bătuţi pe cruce.

Noi tot aici, cu rădăcini amare,
Parcă născuţi din ghinde şi blesteme –
Noi tot aici, noi tot în aşteptare,
Să prindă visul trup – şi să ne cheme.

poezie celebră de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!