Odată cu timpul
Tot ce mă duce mai departe
nu sunt piedicile care mi le pui
ci ceea ce nu înțelegi
și afirmi dezinvolt
între noi nu stă aerul ci îndoiala
pe care o dorești să facă pui
și încă mulți
când nu mă poți prinde
ca să mă ajungi
încalecă calul
dar nu știi călări
decât pe mătură.
nu mă tem de întâmplări
posibilitățile depind de voință
știi că nu mă las învins
lupt și-ți îndepărtez orgoliile
nu ies după ploaie ca salamandra
să te îndrăgostești de culoare
și restul să rămână la fel
mai departe
tu nu hotărăști singură
lumea se pierde în hățișuri neștiute
cu timpul
ele se vor dezvălui
și văd cum eliberezi sentimente
prin toți porii deschiși
adaug libertatea de simțire
și orice dorință îmbracă haina
florilor scuturate
orice se numără greșit
se rupe de real
și înveți să crezi în adevăr
mai mult decât în tine.
clipele noastre fug
se duc
și vin altele
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre dorințe
- poezii despre învățătură
- poezii despre vestimentație
- poezii despre timp
- poezii despre posibilitate
- poezii despre ploaie
- poezii despre obstacole
- poezii despre libertate
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.