Imagini-n montaj

îţi pierdeam iluziile pe sub coloane
şi imperii de frunze analfabete,
defrişate de omizi.
mila se urca în pomii ce nu mai vor
să treacă strada exfoliată
de lucrările rapid proaste.

într-un golf de păsări mărginit
iarba clonată dădea în ploi verzi
de jos în sus udând utopii
şi verbul prin aer necomun împrăştiat.
în noaptea pumnului tău
se montau perspective
şi o contaminare centrifugă a izolării.
tot ce era înstelat se dădea deoparte
cuvântul să poată trece nejenat,
cu umerii încărcaţi de acolade şi curbe.

după atâta mişcare,
o frică curajoasă se apropie
din valurile rochiei tale ce-şi reped
muşcături-n celula mea inutilă,
chiar de doream să pun alb pas
pe începuturi şi gravitaţie de gânduri
spre dreapta de lună lungite.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiam să ştiu

voiam să ştiu câte ceva
de materialitatea suspinului tău;
de felul cum îţi mai funcţionează
soarele pe umerii tăi oarecum dezveliţi,
în ce retorică aprinsă tu răsuni
pe sub noaptea frunzelor.

cum în limita trupului meu te adaugi
şi afluenţii de risipă ţi-i aduni...
ce candori şi ce negaţie înmiresmată ai abandonat
în singurătatea ta pe scurgeri triste de anotimp
sau în ceasul prezent
ce mişcare duşmană se arată.

chiar nu ştiu ce variantă de fascinaţie să-ncerc,
hazardului disperare să nu dispar,
plăcere doar ochiului tău fasung de realitate
să cad lentă pradă
spre dreapta şi pe mine el să mă tot strângă
aproape, tot mai aproape, lui seism de lumină.
apoi oare în ce toleranţă ajutătoare să cobor,
tencuiala gestului tău s-o miros până când ea mă înfruntă
şi momelii tale de lut să mă inventariez?

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zgârcitul rămas burlac

Chiar de iubea o fată faină,
Se comporta ca hăbăucii:
Când ea-şi dorea o scumpă haină,
Rapid, el îi "dădea papucii".

epigramă de Mihai Haivas din Haşmişuri umoristice (2010)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca şi ieri

o clonare nereuşită:
noul gând e cu mult mai zburdalnic
prin ifosele tale agitate
în comparaţie cu cel dinainte;
şi cu privirea mi s-a întâmplat ceva...
cred că dinadins se curbează pe buzele tale
ţârâite de un sânge anapoda, chiar rotund,
de când în aşteptare speriată te-am cunoscut
ori în taina-mi perfidă şi inestetică.

tot am devenit adeptul nopţilor lungi
aşezate pe pirostrii de meditaţii
alungând sentinţa freamătului târziu,
eu cerului returnând stele din fântâni,
din dreapta dorului
şi din rochia ta colectoare de vânturi.

mişcare înfocată şi definitorie
crezut-am că te voi învăţa
pentru o izgonire în potenţial de artă.
că vom trece prin măruntaie de singurătate
prin locul gestului speriat şi-n profil ieşit
îmbrânciţi investiţilor de mângâieri
azi, mâine, oricând, ca şi ieri.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog de toamnă

- Mă simt călătorind... - un val...
Un val mustind sub ploi de frunze,
Într-un decor autumnal...
Am gloss tomnatic iar, pe buze.

- Sunt vals de ploi de frunze reci,
Zălog brumatelor săruturi...
Încununată-n gânduri, treci,
Peste aceleaşi începuturi...

Pe gâtul alb de catifea,
Dantele dulci chihlimbării...
Un voal rămas, iubita mea,
Ca semn al nopţilor târzii.

Te-ai îmbrăcat în fructe coapte...
Musteşti de vis şi necuprins...
Te caut! Pentru înc-o noapte,
Cu ramuri, iată, te-am atins!

Gondola nopţilor cu lună...
Catapeteasmă sângerie,
În tine toamna se adună...
Şi toamna-i parcă mai pustie!

- Rămân a nimănui deodată!
Mi-e cerul pustiit de ploi,
Dar toamna-i mult mai minunată
Atunci când suntem amândoi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

văd timpul cum se uită-n oglindă
după ce-şi pierde umbra
şi-şi desenează trupul în alb.
apoi, cum îşi duce degetul grăbit
pe itinerarul nimicului,
căutând un ireal şi o depărtare de tăcut.

cu expansiuni vizionare viaţă pândind
şi nimic nu-i în stare să înţeleagă,
cum se smulg finale gânduri
din memoria întoarsă din drum
numai de dragul să treacă
dincoace de uitarea horcăind.

fără un scop anume,
el mereu se azvârle înainte...
cu spaţii de singurătăţi la piept dorite
şi nicicând înapoi în sentinţa unui exerciţiu
de repetiţii.
mereu îşi prelucrează neliniştita uzură
cu romanticele visuri din străzi culese,
apoi se ascunde în ceasuri şi absenţe...
participă la diferite mixturi de vieţi,
subtilizează efemere
şi chiar trece în imagini uneori,
lăsând dâre pe lucruri şi-n fragedele clipe,
ce se hârjonesc prin fluturi.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsări de lună

noaptea se rupe de oameni
dar toţi o ştiu cu faţa cernită
şi pete de înuneric pe tot corpul
pe care nu poţi pune mâna

orice mişcare uşoară trezeşte teamă
îngerii călătoresc prin aerul luminos
cu aripi de porumbei albi
caut somnul şi zânele lui
păsări de lună
cântec şoptit la stele

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea izolării

eu străbat replicile tăcerii definitive
şi ordonez bibelouri între axele părerii înlăcrimate.
mut gânduri prin aspiraţii prăfuite,
banal ud viaţa muşcatei de pe noptieră
îngândurat lăsând-o să privească împrejurul
până la refuz.

muchiile şifonierului zac în inepţii grave
de când în patrulaterul izolării
adun amintiri solidificate rând pe rând.
mi-e teamă că primăvara-mi va cere degete afară
pentru transfer de simţuri...
că şansa uitării de înverzire m-ar putea cuprinde
ca o răutăcioasă inspecţie
de când pustiul străzii se înhăită cu viruşii covid19
în răsfrângerea sensului de moarte.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grozav

grozav de frumos mai cânta ieri cerul
pe măsură ce se apropia de umerii mei...
şi-n câtă minune se mai încorda verbul
nefiinţei poemului meu grăbit spre alei!

ce fermecător trecea orizontul tangent
capului meu ce sprijinea echilibrul lumii
şi-n mişcata privire găseam ceva fervent
nuferi în ţipăt erotic şi tăcerile toate-n furii.

şi-mi învăţam mintea să stea cuminte,
căci clipele încep dintr-un infinit la căpătâi
că n-am ce face, ce-i acum a fost şi înainte.
moarte şi creaţie, foc, ape, alge, şi lămâi.

Doamne, în ce frumoase salturi se mai duc
gândurile-mi peste pomi, peste suspine
şi eu înţeles din lumea asta nu mai apuc
chiar de-mi ţipă cerbii şi ea senină-mi vine.

chiar de părerile se băiesc în verzi lacrimi
şi stelele ţăcănesc prin atente aisberguri
când eu presor gânduri pe nesomn de platini
desculţ să trec violetul şi dezmăţul de neguri.

o Doamne, doar iubirea a mai rămas, mai este...
ea ce-n sprânceană înserată se încâlceşte
şi-n noapte inima o ronţăie clar, orbeşte,
doar valul de piatră fragedă-n ea năpăstuieşte!

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obişnuinţe

eu peregrin înaltelor tremuri
şi aspiraţilor ce vieţii nu mai contenesc,
nu mai cruţ pomii ce nu trec strada
când îi strig din spatele timpului degradat
şi pe gol înfăşurat.
şi nici nu renunţ la fugă pe orbita ochiului tău
până ce ideea nu se miră şi ea
chiar de este admiratoarea mele singurătăţi.

îmbrâncesc caii în vânzoleala fluturilor
nelegaţi de nimic
şi nimeni n-aş vrea să mă vadă că fac asta;
gândesc că numai aşa pot salva iarba
de sub boturile cailor amorţiţi de amintiri
ori de potcoavele grele de scântei.

mai pe urmă voi curăţa
grădina de lătratul câinelui lateral
asigurând liniştea cireşului de elită
spre hazardul ce ne face din mână alene.
cu odaia păzită de salcâmi m-am obişnuit,
ştiu că cerului nu-i mai permite cădere de niciun soi,
doar numai c-o programare anume
trecând prin articulaţii de paradis.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În gândul lui Lucian revenise chinuitor un singur amănunt, care nu-i dădea pace în acel moment: Anume, el era comandantul misiunii, iar în curând acest lucru va fi cunoscut de foarte multă lume, după oficializarea televizată din acea seară. O responsabilitate cam mare şi grea care să apese pe umerii lui, un tânăr de numai 21 de ani. Oare cum ar fi corect să se comporte în această situaţie? Va reuşi să se descurce sau nu? El spera că da! Mai ales dacă se va comporta, după cum îşi pusese în gând, ca şi cum nu s-ar fi schimbat nimic, deci, nu i se va urca şefia la cap.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

silită, primăvara pe tonuri de crengi revine
şi-n emfaza aglomerărilor de verde
caste legănări va petrece.
şi nu mă pot abţine a nu vedea
blajina cruzime a ierbii
ce-şi poartă capul înfipt în broboadă de rouă
si tălpile târâş pe obrajii ţărânei.

din când în când, primăvara ascunde soarele
sub dansuri de ploi
din care zidurile lucitor se adapă
şi roiuri de sentimente trec în semnificaţia oarbă
de gălăgioşi fiori.

e primăvară...
într-o preferinţă emoţională eu apar
cotrobăind brânduşe şi brebenei.
e vreme când o gnoză trece prin cosmetizatele grădini,
fumul îşi alege rodul
de sură lene pe spirale aventuri;
din unghiuri şi curbe se aud
strigăte pe mai multe voci în triluri date
ale păsărilor cu pofte de împerechere
şi învăţând paşii pentru nupţialele dansuri.

suspendat de univers
obişnuiesc la fiecare oră exactă să strig
spre efervescenţa verdelui haotic organizat
că afară e primăvară iar.
deloc deranjabil,
îmi las ochii să-mi cânte şi mie spre izvoare
şi la urmă,
îmi curăţ omoplaţii de mecanica crisalidelor
cu savoarea antitezelor în pluralităţi.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata se duse să închidă poarta hanului ce dădea în drumul mare, spre Vestfjorddal. Nu avu grijă măcar să întoarcă cheia în broască. În această ospitalieră ţară a Norvegiei, asemenea precauţii nu sunt necesare. Se cade ca orice călător să poată intra în casă, ziua sau noaptea, fără să fie nevoie ca cineva să-i deschidă.

Jules Verne în Un bilet de loterie
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansatoarea

Ieşită din apă,
tânăra femeie dansa
sub clarul de lună
după un ritual şi o muzică
ştiute numai de ea

Argintul stropilor
îi făcea corpul strălucitor

Nisipul, iarba, copacii
şi chiar valurile mării
cântau odată cu ea

Numai vântul o acoperea cu frunze
ca nişte solzi scânteietori

Înainte de ivirea zorilor,
o sirenă se îndepărta de ţărm...

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murim... ca mâine

E-aşa de trist să cugeţi că-ntr-o zi,
poate chiar mâine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voioşi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume după noi;
cortegii de-anotimpuri şi de ploi,
cu păr din care şiruie răcoare...

Şi iarba asta o să mai răsară,
iar luna tot aşa o să se plece,
mirată, peste apa care trece -
noi singuri n-o să fim a doua oară.

Şi-mi pare-aşa ciudat că se mai poate
găsi atâta vreme pentru ură,
când viaţa e de-abia o picătură
între minutu-acesta care bate

şi celălalt - şi-mi pare nenţeles
şi trist că nu privim la cer mai des,
că nu culegem flori şi nu zâmbim,
noi, care-aşa de repede murim.

poezie celebră de Magda Isanos
Adăugat de Musat Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi s-a stricat receiverul care-mi dădea internet şi televiziune. Am sunat la call center. Mi-a zis o doamnă că se poate rezolva, dar peste o lună. Asta-mi place mie la secolul ăsta al vitezei: avem de aşteptat la fel de mult ca înainte, dar aflăm asta mult mai rapid!

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea înfige în mine tăişul luminii

La fel cu dulcele mierii, vâscos,
am tot dorit să-ţi gust pătimaş iubirea,
dar am rămas aşteptând într-o staţie nesigură
având la piept recele şarpelui puiandru.

Sângele meu se grăbea spre inima fierbinte
şi fără să-mi pierd cumpătul, îndrăzneala cuţitului,
trupul dădea pe dinafară nerăbdarea
cum ea mă purta prin gânduri ascunse.

Cine ar putea să-mi dezmierde sufletul
sub pecetea găsirii liniştii,
a respirului aromelor serii?

Noaptea înfige în mine tăişul luminii, sclipirea plină a lunii.
Ţesătura ruptă a întunericului
adaugă sosirii tale căldura căminului boem.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cădeau florile de tei

cădeau florile de tei
în detaliul existenţei noastre.
albinele se împiedicau de letargicul gard
el, mereu sărit de metaforele hai-hui
şi de spaţialele erori ale umbletului.
rozul se dădea de-a dura
spre o lacrimă surpată
într-un început de melancolie.
eu mă credeam vedetă de cer
şi senzaţia întâii atingeri
silindu-mi unghiul într-o poziţie mai pură
din care să pot privi
complicaţia braţelor tale destulă,
imaginându-mi-le două telescoape
ce-mi aduc universul
de frunte cu mult mai aproape.

săream în clipe de altădată
şi-mi era frică să nu-ţi ridici piciorul
mai mult decât îl pot zări...
rochia ta să nu oprească obiceiul
de reverie al vântului
de tine îndrăgostit exact.

te căutam amănunţit
în alt cândva, văzându-te
cum porţi pe umeri, serile bătătorite
de tălpile tale când reversibil mergeau
la un altul străin.
tu, purtătoarea unor sâni puşi-n libertate
de febra arsă a mişcării,
dezlegaţi de solstiţiul
unei novice sunet întrerupt
pe o pauză de liră.

dădeam puţin ceasul înapoi
să am timp să număr păsările
până-n orizontul ectotrof
de care voiam să te însăilez
să fii numai a mea,
de nuanţa nerăbdării neiertată.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ne plimbăm noaptea pe o stradă şi aleargă spre noi un om pe care-l vedem chiar de departe - căci strada urcă în pantă şi este lună plină - nu-l vom prinde, chiar dacă apare cineva care fuge şi strigă după el, ci-l vom lăsa să alerge mai departe.

Franz Kafka în Cei care trec în goană
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă cheltui

mă cheltui prin rafturi de biblioteci şi parcuri
prin neodihna cuvintelor abuz
adesea din greşeală timpul lovindu-l;
pare că el şi-a ascuns pe aici frânturi de replici
înainte ca schiloditele nepotriviri
să se modeleze-n păsări.

mă cheltui pe romanţa
de aprindere a buzelor tale răsfrânte
pe o deşteptare destul stârnită-n reprezentări.
uneori pe plânsul deşertului
din esofagul clipei însăilată pe poala ta
ce încearcă să azvârle pe anotimp
organice sunete şi platonicele închipuiri.

neînchis în nemărginire
mă cheltui chiar retoric în gestul
ce dilată eroticul în consum
şi-n nepotrivirea cu care-mi mângâi
fluida absenţă şi absolutele negări
ce-mi încarcă pumnii.

mă cheltui direcţional în pasul
care-mi depăşeşte cu mult numele
şi limita ineditului;
în acel suport al strigătului nechemat
de proprietatea ta de a-ţi fi sine
prin reverie de stele şi refrene.

în inutilitatea vandală cea care trece pragul
atingând sinucigaşa cerneală
ce-şi sfârtecă pântecul în vârful peniţei
pe motivul că lirismul ei încă nu s-a înverzit;
de asemeni, mă cheltui şi-n mulajele nepăsării tale
programate-n anotimpul ce-l călcăm.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu de ce

nu ştiu de ce,
dar apăsarea mi-o simt mai aventură
în gravitaţie de când tu
mi-ai îngreunat ochiul,
cu înfăţişarea ta integrală
însoţită de seară...
între măreţie şi miraj
ambele urcate pe vârfuri.

simt şi acum pielea-mi obosită
de atingerile tale în curmeziş de roz.
nu te speria că mişcarea mea
e numai pe capete rotundă...
ştiu, mijlocul într-adevăr e turtit
de zăluda coborâre a celuilalt infinit
ce de aproape vrea să mă cunoască,
în terminaţia vibraţiilor să mă coloreze.

mă-ncred, în crinii ce mă curăţă
de materialism
şi de formele care tot îmi spun
că timpul dispare după dealul mioritic...
ascult momentul acela ce-mi arată
cum trebuie să stau la dispoziţia îngerilor
ce-şi intersectează simbolurile
pe fruntea-mi de mult nesărutată.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!