Primăvara

silită, primăvara pe tonuri de crengi revine
şi-n emfaza aglomerărilor de verde
caste legănări va petrece.
şi nu mă pot abţine a nu vedea
blajina cruzime a ierbii
ce-şi poartă capul înfipt în broboadă de rouă
si tălpile târâş pe obrajii ţărânei.

din când în când, primăvara ascunde soarele
sub dansuri de ploi
din care zidurile lucitor se adapă
şi roiuri de sentimente trec în semnificaţia oarbă
de gălăgioşi fiori.

e primăvară...
într-o preferinţă emoţională eu apar
cotrobăind brânduşe şi brebenei.
e vreme când o gnoză trece prin cosmetizatele grădini,
fumul îşi alege rodul
de sură lene pe spirale aventuri;
din unghiuri şi curbe se aud
strigăte pe mai multe voci în triluri date
ale păsărilor cu pofte de împerechere
şi învăţând paşii pentru nupţialele dansuri.

suspendat de univers
obişnuiesc la fiecare oră exactă să strig
spre efervescenţa verdelui haotic organizat
că afară e primăvară iar.
deloc deranjabil,
îmi las ochii să-mi cânte şi mie spre izvoare
şi la urmă,
îmi curăţ omoplaţii de mecanica crisalidelor
cu savoarea antitezelor în pluralităţi.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La braţ cu primăvara

Corăbii de sticlă, pătate de vin,
Spre soare-răsare alunecă lin.
Bătrân reumatic, un vânt trece iute,
Pe umerii-i poartă tăceri şi secunde.

La cumpăna nopţii cu ziua-ngânată,
Lumina, în dansuri de umbre aşteaptă.
Se sting felinarele nopţii şi lampa
În suflet şi-n casă, vezi, arde degeaba.

Trec îngeri în zboruri de păsări-comete,
Un suflet se naşte, un altul se pierde,
Tu treci, primăvară – secundă de vis,
Cu aripi de ceară, lumina-ai atins.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara şi toamna

Acelaşi farmec verde
Şi ochiul nostru viu
O primăvară verde
Şi-o toamnă-n arămiu.

Că dacă primăvara, cu voci de păsărele
Ne-nveseleşte-n cântec de paseri neînvinse,
Şi toamna calmă, tristă, cu vânturile grele,
Ne linişteşte-n taină cu umbrele ei stinse.

O veselie albă
Ce nu cunoaşte haos;
Pe când toamna în salba
Îmbie la repaus.

Inspiră fiecare o altă nostalgie
Şi-n caldele miresme ne-am vrea mereu ascunşi:
Cele de primăvară - ne-îmbată: o orgie;
De cele ale toamnei suntem mereu pătrunşi.

Dorinţa de ieşire
Adâncul cercetându-l;
Dar toamna, c-o privire,
Ne reculege gândul.

În fiecare lucru un farmec poate fi!
Aflându-l, omul ştie să fie mulţumit:
În primăvară simte nevoia de-a iubi,
Pe când în umbra toamnei se vrea a fi iubit!

poezie celebră de Iulia Hasdeu (3 octombrie 1887)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie

Mă caut printre flori de primăvară,
iar paşii mei sunt îngropaţi în ziduri,
doar ochii-s pelerini, prin crengi, pe-afară,
ca să-mi agaţe carantina-n viduri.
Îndrăgostită de atâta floare,
îmi circumscriu în suflet bucuria,
iar un oftat se sparge, surd, în zare
şi-n ciobul lui se zbate-alegoria.

Cu mâna tremurândă prin cristale,
îmi caut armonia sufletească
şi, din iubirea prinsă-ntre petale,
prin crengi de măr începe să nuntească.
Nimicul meu din sine-şi arde rugul,
printre pistile care-şi lasă rodul,
iar trupul, care poartă tainic jugul,
prin versul mut a început exodul.

Mă primenesc, în rugă, de păcate
şi sap adânc în suflet, ca-ntr-o mină,
prin galerii tenebre şi-ncurcate,
să-mpart la semeni rima alcalină.
Mă caut printre flori de primăvară,
când trupul mi-e ocnaş în carantină
şi redescopăr, pentru-ntâia oară,
că sunt un spirit liber spre Lumină.

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De primăvară

Când paşii toamnei trec de suflet,
Când iarna-ţi scapă dintre tâmple,
Vezi bucuria primăverii
Cu flori şi inimi într-un cântec.

Şi-atunci întorci iubirea-ţi multă
Să o împarţi la toţi, uşor,
Ca soarele în dimineaţa
Ce-ţi împleteşte gând cu dor.

Roiuri de stele au adus
Vise în fiece privire,
Cântec de dragoste compus
În triluri spre nemărginire.

E primavară pe poteci,
Mă-mbrac în rochie de petale
Şi stau în loc, cu vorbe reci
Să le-ncălzeşti cu-n strop de soare.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara şi toamna

Acelaşi farmec verde
Şi ochiul nostru viu
O primăvară verde
Şi-o toamnă-n arămiu.

Că dacă primăvara, cu voci de păsărele
Ne-nveseleşte-n cântec de paseri neînvinse,
Şi toamna calmă, tristă, cu vânturile grele,
Ne linişteşte-n taină cu umbrele ei stinse.

O veselie albă
Ce nu cunoaşte haos;
Pe când toamna în salba
Îmbie la repaus.
(...)

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenadă pentru primăvară

primăvara-i adormită într-un cânt de greier
izvoarele iubirii treptat se dezgheaţă
tărâmuri de poveste vreau să mai cutreier
cu garoafe-n par cu lumini pe faţă.

în grădini de vis cu fluturi să dansez
să împletesc cu raze gândurile mele
sentimente romantice să le modelez
după triluri create de mierle.

călătoresc prin lume cu speranţa la bord
primăvara mă seduce cu minunile ei
când iarna e plecată departe la Nord
se umple oraşul cu miresme de tei.

fac o plecăciune soarelui- divin lord
cu lumini albastre zâmbeşte-n ochii mei.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă strig

mă strig în gânduri
un surplus de absolut
şi-n fuga nedezmeticirii fiind
cosmetizez atingerea nimicului sfios şi răsfrântul
pe sub luna ce-şi calmează propria imitare
în galbenul cerc îmblânzit.
negăsind potecă printre stele
prin florilor nectar fără glas mă strig
şi spre geometrica înflorire îndrum sincopa
ce frunte-mi sprijină.
prin ispita nocturnului substanţă
mă prăbuşesc perfecţiune emoţională
începând a căuta
acordurile cronologic retuşate
de eclipsa pasului tău prea călcat
pe rubin de asfinţire.

indiferent cum aş amuţi în lume seninul,
pretenţie mioritică rămân şi port povara
alergării în zbateri de ie
acceptându-mă traficantul infinitului topit în palmă...
cu ecourile copilăriei m-am obişnuit
de coapsă să mi le lipesc
prin rugarea mamei mele toate trecute
când din pragul casei
un caz de încălzită referinţă ea devenea cu blândă-i înfăţişare.

mă strig în mulajele aşteptării încovoiate
las priviri refulate-n albe stele
şi le curăţ cu trecerea-mi prin lucernă
când mireasma e zgândărire pornită
de coasa în coregrafică tăiere.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 Martie

Cică primăvara înseamnă doar martie, aprilie şi mai,
iar micile atenţii se dau doar de 1 şi 8 martie.
Dar ţine minte că atunci când faci un bine,
aduci primăvară, chiar dacă afară temperaturile sunt pe minus
iar zăpada e cât casa. De fiecare dată când alegi
să păşeşti în lumină, înfloreşti,
iar căldura din suflet va desface
petalele inimii tale.
Fii o primăvară zilnic pentru cei din jur şi pentru tine,
chiar dacă unii poartă viscol şi vara! Creşti, stând în lumină
şi alegând să răspunzi urii cu dragoste, întotdeauna!
Îţi garantez că nu vei pica de fraier!
Îţi doresc numai primăvară, chiar şi în ploi,
în ger, în momente pe care nu le înţelegi!
Răspândeşte parfumul ceresc indiferent de anotimp
şi împrejurare!
Pe unde treci tu, Dumnezeu să aducă viaţă!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Flori de primăvară-n suflet,
Flori de primăvară-n păr,
Flori de câmp şi flori pe ramuri
Toate ies la adevăr...
Triluri mii de păsărele
Ne încântă fantezia,
Soarele cu-ale lui raze
Ne alungă astenia;
Ies făpturile la aer
Se animă, se amuză,
Peste-o gingaşă petală
Şade lin o buburuză;
Iese lumea în grădini
Că-ncep zilele senine,
Totu-i verde într-un zâmbet
Fluturaşi şi cu albine;
Primăvară, primăvară,
Zurlie ca o paiaţă,
Sinceră şi drăgăstoasă
Tu trezeşti totul la viaţă!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (13 martie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lujeri albi

Delicate siluete
Si frumoase si cochete
Primăvara o iubesc
Lujeri albi când infloresc.

Delicate siluete
Trec pe stradă şi-s cochete
Le privesc şi le zâmbesc
Primăvara o iubesc

Primăvară, primăvară
Pune-ţi hainele afară
În petalele de flori
Şi în cerul fără nori.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoaptele vântului

Îmi şopteşte vântul,
îmi surâde în drum
sub freamătul de frunze
trece cu paşi mărunţi
aminte să-mi aduc,
de primăvara de altădată
când călcam pe iarba verde
desculţă şi fără griji
îndreptam ochii spre soare
să prind curcubeul
din aerul parfumat
cu miresme de floare
din cireşii inforiţi
azi iubesc ploaia caldă
ador primăvara şi simt că renasc
te întreb, spune-mi cine te-a trimis?
al cui gând de primăvară
se întoarce iar la mine,
într-un dans efemer al destinului
mi-e dor de susur de izvor
şi doina din timpul trecut
de ziua-n care te-am văzut
sub cerul care lumina
pământul drag din ţara mea.

poezie de Maria Ciobotariu (17 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară brutală

Ne escortează vântul prin foburguri,
Spre primăvara de la cap de drum,
Dar nu fereşte nimeni acei muguri
Când izbucnesc prin temeri şi prin scrum.

Mi-aş fi dorit să mă primeşti întreagă,
Să nu mă-mparţi în noapte şi în zi,
Iubirea când pe ea însăşi se neagă,
Prin ce va mai putea atunci răzbi?

Fuior de ceaţă şi de îndoială
Trimite păsările înapoi,
Cum primăvara jalnică, brutală,
Ne-mpinge-n deznădejdile din noi.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e înc-a primăvară

Mi-e înc-a primăvară
sădită în grădină,
mi-e floarea-nmugurită
în
primăvara crudă,
mi-e verdele a soare
iar
negrul mi-e lumină,
îmi e a vis de noapte,
ce noaptea vrea s-ascundă.

De sub covor de rouă
răsar
ca firul ierbii,
mirajul de sub pleoapă
mi-arată
altă fată,
privesc de sub o frunză
cum
se-ncunună cerbii,
aud
cum cântă luna
cu rouă când se-mbată.

Mi-e înc-a primăvară
în toamna –ngălbenită,
mi-e înc-a zi de vară
sub
zilele-nsorite,
îmi e a amintire,
mi-e ziua
prea grăbită,
îmi e a înserare de nopţi
prea istovite.

poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă-n freamătul pădurii

Paşii mei miros a verde, a străfunduri de pădure,
Şi-aş rămâne-n primăvară pe sub poalele-i obscure,
Să mă-mbăt cu glăsuirea păsărilor cântătoare,
Să mă spăl cu roua rece şi să mă usuc la soare.

Şi-n desimea neatinsă de securile hulpave,
Mângâi scoarţa crăpăcioasă fredonând domol octave,
Ascult freamătul când boarea trece prin frunzişul care
Îşi mai schimbă din nuaţă cerând ploi spre vindecare.

Calc uşor ca să nu sperii nicio gâză adormită,
Şi să nu strivesc absurdă, melci, gândaci sau vreo termită,
Urmăresc o veveriţă cum se zbenguie-n şiroaie,
Şi-aş sălta pădurea-n braţe de-ar veni apa-n puhoaie.

Cade ploaia, bate vântul şi apleacă în vocale
Ramuri care strigă-n verde versurile-mi muzicale.

sonet de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

mai degrabă ar părea că această primăvară
ar veni din direcţia naivilor curenţi
ce-şi au geneza în genele tale sfădite
cu dâra rimelului extaziat.
pe nimeni n-ar surprinde
cum gânduri mi-aş descompune
în palma ta ce-mi mângâie treptele frunţii
şi că zigzagul se dezamorţeşte în ordinea răvăşitului
sorbind fluturi pentru lecţia de zbor.

nimic nu ne va opri să ne crăpăm zâmbete iar
şi să ne înteţim fuga printre copacii
acei cunoscuţi şi de nepăsările întregi
până ce ne legăm vise de crengi.
noi stabili şi toleranţi vom fi cu fiecare amănunt
în minus sau excedent păsărilor ce strigă
de pe arcuşuri de vioară
cu posibilităţi de-a monopoliza sondajele naturii
şi construi romanţe de dor ce dau din aripi.

vom vedea soarele ricoşând din zid în zid
căutând Ane
precum şi situaţii normale de livezi
ce ne vor da măr în muşcare
să reuşim reconstituirea
celui dintâi păcat răsfirat în cuantica lume.

ce frumos e să dăm cu piciorul în nevoi acum
când acest anotimp tânguie după alt contur
şi ce miraj în lungă desfătare
să adulăm universalitatea mieilor zglobii
pe coama dealului de lângă soare
sau cât de senzorial e să mirosim iubitei călcâi
abia salvat din retorica iarbă întâi.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E primăvară iar

E primavara iar,
Natura reinvie
E primăvară iar,
Şi am mai rupt o filă
Din micul calendar.
E primăvară iar
Şi câte s-or petrece?!
E primăvară iar,
Viaţa mi se trece.
E primăvară iar,
Şi aş vrea să fiu mereu
La fel ca altă dată
Să intru-n jocul tău.
Să alergăm pe pajişti
Verzi şi de soare pline,
Să văd in jurul meu
Doar zâmbete senine.
E primăvară iar,
Ce-a mai rămas din mine?!
E primăvară iar,
Şi-n suflet simt durere,
E primăvară iar,
Dar totul e tăcere...
E primăvară iar,
Şi mă întreb mereu,
De ce nu-i primăvară
Şi în sufletul meu?!

poezie de Mariana Simionescu (9 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara de mult a venit

Iubite, a venit primăvara,
Mi-ai zis tu ca prin vis.
Ghioceii înfloresc,
O poartă nouă s-a deschis.

Ştiu, iubito, ţi-am răspuns cu drag.
Afară mai este frig şi totul în jur încă e alb.
Dar nu regreta, căci primăvara a venit.
În ochii tăi, în inimă mea fierbinte,
În dragostea pe care o exprimăm prin cuvinte,
În tot ce ne înconjoară, chiar şi în fulgul cel de afară,
Care s-a topit încet în palma ta.
Primăvara de mult a venit pentru noi doi, iubirea mea.

poezie de Vladimir Potlog (28 februarie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început de primăvară

Soseşte primăvara pe la noi
Din drumurile reci, îndepărtate,
Stihii-nfrânte pleacă înapoi
Ştergând tristeţi din urmele lăsate.

Ne-a târât iarna prin viscol şi noroi,
Vârându-ne în zile-ntunecate,
Soseşte primăvara pe la noi.
Din drumurile reci, îndepărtate.

Pocită, cu puterile-i secate,
Plecată spre tărâmuri prinse-n sloi
Se zvârcoleşte-adânc la ceas de moarte,
Prin ceţuri, prin noroaie, vânt şi ploi
Soseşte primăvara pe la noi.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

să ne ferească Dumnezeu
de tăietura pizmaşului
când totul se rostogoleşte
într-o rană adâncă
din inima copacului cuvântului
atunci ne vom mai întâlni
vom ridica rădăcinile spre cer
salutând zborul păsărilor
cu o singură aripă
de cântec

primăvara
se va umple de toamnă
când rodul ascuns
într-un boboc de taină
va zbucni spre soare
mai adânc decât sămânţa
spre verdele crud
al începuturilor de lumi

să ne ferească Dumnezeu
de săbiile iernii
când vara aduce apusul
la sângerare de cer
odată cu vântul intrus
în cuibul cuvântului dintâi

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

XXVII

Auzi cum strugurii se coc, cum urcă
zahărul din frunză, cum doarme
pe stânga ursul, păstorul de rouă?
Cu inima spre primăvară te-aştept,
cu inima şi cu plânsul, înmugurit
şi gata de soartă, cu faţa şi cu mâinile
înspre primăvară te-aştept.
Se-ngroaşă fumul în grindă,
ca-ntr-un cimitir suspendat,
liniştea zguduie carii şi-i încovoaie,
te aştept ca o lebădă ninsă
şi-aşa cum trec în şir vânătorii
robiţi de lupii şi vulpile lor de departe,
mi se pare că gura puştii lor e lacrima
ce ne desparte.

poezie de Daniela Caurea din Adalbert Ignotus (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!