Viaţa ca un trandafir alb în care
Privirea se topeşte a iubire
Cunoaştere crudă şi iertare
Petalele ard roua cea subţire

catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul vieţii

Mă-apropii de Viaţă şi plâng
Sărutul cald al ierbii moale
Tăria lacrimii-n strop o strâng
Când roua se topeşte în iertare!

În jur, petale ard sub fluturi,
Razele mă-mbie la sărut...
Departe eşti Iubire să te bucuri,
De-aproapele tot necunoscut!

Mă-apropii de Viaţă şi plâng
Sărutul cald al ierbii moale
Tăria lacrimii-n strop o strâng
Când roua se topeşte în iertare!

În jur, seninul e vessel, necenzurat,
Cupele de dor sorbite sunt încă...
Departe eşti Iubire şi-i nu păcat
Că adierea ta e tot mai sfântă!

Mă-apropii de Viaţă şi plâng
Sărutul cald al ierbii moale
Tăria lacrimii-n strop o strâng
Când roua se topeşte în iertare!

În jur, copiii fug prin vechi livezi,
Bătrânii ara îi mai ceartă...
Departe eşti Iubire... nu mă mai vezi,
Nu mă mai ştii de-altădată?!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viespea soarbea roua cea subţire
Mierea frige a dulce de iubire
Sângele se surpă-n carnea ta:
Lacrima neplânsă nu mă va ierta!

catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumesc ţie, viaţă!

Avem nevoie de speranţă,
De lumină, de credinţă şi de viaţă!
Avem nevoie noie de fiecare,
Iubire din iubire, iertare cu iertare!...

Avem nevoie de acasă de copii,
De petale de îngeri şi de poezii!
Avem nevoie noi de ceruri senine,
De roua vieţii-n miez de destine!

Avem nevoie de chipuri strălucitoare,
De sărbătorile fiinţei şi de răbdare!
Avem nevoie de gânduri noi de lumină,
De pagini de firesc, de pace vie deplină!

Avem nevoie de simplitate şi de noi,
De semeni răniţi în războaiele de-apoi!
Avem nevoie de şansă, de rugă, de sănătate,
De tot ce-i mai frumos în lume (dacă se poate?)!

Avem nevoie de Dumnezeu şi de iubire,
De toţi cei dragi, de lacrima lor subţire!
Avem nevoie să spunem cu multă speranţă
În fiecare dimineaţă: "Mulţumesc Ţie, Viaţă!"

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul speranţei

Mai presus de jertfe şi de conţinut
Cea mai simplă rugă e viaţa care
În metaforele aşteptării s-a umplut
De lumină de iubire şi de iertare!

Trudnică e orişice speranţă
Gândul scut sieşi, mărturisire ;
Clipa biruitoare peste se înalţă
Făgăduind aură Fiinţei, strălucire!

Mai presus de jertfe şi de conţinut
Cea mai simplă rugă e viaţa care
În metaforele aşteptării s-a umplut
De lumină de iubire şi de iertare!

Strădanii fără rost se topesc sub cruce,
Slavă şi fală au apus demult în fiecare ;
Acum doar ploaia rece toamna mai adduce
Foşnetul de frunze, de adînc şi de visare!

Mai presus de jertfe şi de conţinut
Cea mai simplă rugă e viaţa care
În metaforele aşteptării s-a umplut
De lumină de iubire şi de iertare!

Toate poemele sunt închise-ntr-un album,
Ferestrele spre înalte se închis şi ard...
Martire temeri sunt déjà spume şi scum,
Totul se împrăştie în jur... a jertfă, a hazard!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe reversul medaliei A FI OM trebuie să scrie: iubire, iertare, speranţă!

aforism de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petalele iernii

Mi-alint suflet cu trufii
Înconjurat de posesiuni divine
Martir între lacrimi târzii
Petalele iernii mângâind destine!

Cânt dragostea cerului în colinde
Şi nopţile le-ascund în lumânare
Mi-e dor, mi-e dor Iubire, de tine
De-ale iernii sfinte, pururi petale!

În ţin poemele în miezuri noi de vise
Şi mă alint Iarnă, cu dorurile promise!

Mai pun pe foc un lemn de vişin, altul de nuc
Şi parcă uit Iubire, uit ca să te mai sărut!...

Însingurat printre doruri, colinde şi poezii
Aud – din trecut – metafore calde din copii!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între doruri şi iertare

Repetând lumina care mă înfloare
Sărut icoana care plânge înrourând
Sufletul meu între doruri şi iertare
Abilă înstrăinare în tot ceea ce sunt

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare

Isus ne-avertizează, în marea lui iubire,
Că fără de iertare nu este mântuire.
Nu-l pedepsi pe-acela ce-ţi cere îndurare,
Căci de pe cruce Domnul te-ndeamnă la iertare.
Hristos, Mântuitorul, prin crudă răstignire,
Lăsatu-s-a să moară spre-a noastră mântuire.

poezie de George Budoi din Iertarea şi pedeapsa în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (30 ianuarie 2024)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În armonia iubirii înfloresc petalele sufletului în la-crimi de îngeri, în lumină lină, în alint, dor şi psalmi!

aforism de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiinţa înfloreşte cu fiecare nouă iertare!

aforism de Constantin Anton din Frânturi de Destin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e iluzorie pentru cei care o încep, nu şi pentru cei care-o sfârşesc fără de iubire; realul e dramatic continuu!

aforism de Constantin Anton din Frânturi de Destin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa are nevoie continuu de iubire, de Dumnezeu, de noi înşine, de ceilalţi, de aprecieri şi de consecinţe!

aforism de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare

Iertarea e superioară oricărei forme de sacrificiu!

definiţie aforistică de Constantin Anton din Frânturi de Destin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm, I (de sinceritate)

Doamne, mi-e greu
Să-mpart totul cu mine,
Să-mpart totul doar cu mine
Când ştiu că totul Ţie-Ţi aparţine!

Mi-e greu să spun
Că toate-n mine se descompun
Când margini lăuntrice de lume
Ard în surpări de suflet şi de nume!

Mi-e greu să rabd
Puterea culorilor în miez de alb,
Roua iubirii-n orişice lacrimă care
Nu mai are sete de lumină şi de desfătare!

Mi-e greu să-mi ţin toate rănile-n mine
Şi să Te numesc de-a pururi doar Iubire;
Mi-e greu să mă aud în Tine mereu sângerând
Să-Ţi spun că eu sunt... "Sunt oare, cel ce Sunt!"

Doamne, Doamne mi-e greu
Să-Ţi mai îngenunchiez în cale
Ai avut cum mine iubire multă şi iertare
Şi azi mai ai răbdare, mai ai multă şi dulce răbdare...

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petala de foc

Un trandafir, petală, roşu, foc...
chiar am iubit tot ce era-n cuvinte,
dar ele nu erau decât un joc,
iar trandafirul nu era cuminte.

I-am sărutat petalele-ntr-un vis
ce promitea o veşnică iubire,
un trandafir cu sufletul deschis
spre multe zări, ca într-o rătăcire.

Avea şi ţepi! Petalele au ţepi?
Păi, el avea căci zodia, se pare,
e, şi la trandafiri –poţi să concepi?-
din cele-afurisite, nu oricare.

Şi, uite-aşa, petala cea de foc
iubită şi-alintată-n vis şi gânduri,
m-a lecuit –iubire cu noroc!-
şi-acum e-o amintire... printre rânduri.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirul albastru

"Doresc un fir
De trandafir
Catifelat, albastru."
Si lumea toata
Tot trandafiri
Mi-au daruit:
Albi, galbeni,
Rosii, roz.
Nici unul, insa,
Nu era
ALBASTRU.
Cununi de credinta
Pe frunte purtam.
"JURA"
"Nu jur Doamne!
Nu pot sa-i fiu
Nevasta!"
Piatra din piatra
O inima se-nalta.
"Iertare Doamne,
Sunt doar un om,
Nu sunt paiata!"

Ochiul plangea
IMPIETRIREA
Si dantuiam
La nunta
Din CANA GALILEEA.
Blond-gri suvita
Aluneca spre ceafa.
Uitam de ISAIA,
De ingeri,
De Demoni,
Privirea se frange
Pe albul buchet
De mireasa,
Nici-unde nu-i
Un firicel
Suav, plapand,
De trandafir
ALBASTRU.

Lumina-n lumanari
De soare
Splendoare-n statuie
De piatra
Picur de roua
Cristal pe fata
De ceara.

Tipa orgoliul din mine,
Sinul greu iar fierbea
Sa-mi alaptez COPILUL.
Acum sotie nu eram
Si nici macar sihastru,
Ci doar un fir
De trandafir,
Incercanat,
ALBASTRU.

poezie de Marilena Mihai
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea e mai mare decât ţipătul care
Sfărâmă lăuntric miezul de Iertare ;
Părelnică pradă în suflet o simt cruce
Drumul spre mine: nicăieri nu mă duce!

catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiul vieţii - V

În sensul iubirii absolute
Destinul pare în fisuri
Sufletul refuză să lupte
Fiind mult prea singuri!

De-acum nu mai pleca
Doamne din gândurile mele
E-n carantină şi lacrima
Cu miezu-i straniu de durere!

Vie e lumina din icoane
Biserici închise de frică:
Gândeşte-Te la noi, Doamne,
În taină, clipă de clipă!

Uneori existenţa e crudă
Alteori suntem trufaşi;
Abia viaţa o să ne ajungă
Dacă nu ne-am avea vrăjmaşi!

Singurătatea e pururi aceea
Sfidată de cei sieşi pătimaşi;
Se surpă irişii, cornea,
Privirea imploră... ultimii paşi?!

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În inima celui singur dorul arde, visul plânge, fiinţa se frânge a rugă şi a iertare!

aforism de Constantin Anton din Frânturi de Destin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de trandafir

Am întâlnit acel ceva ce îmi lipsea
Am întâlnit parfumul şi privirea ta
Un trandafir ce totuşi nu înţeapă
Un trandafir ce în linişte aşteaptă

Am întâlnit iubirea şi nu ştiu cum să o primesc
Să te rup din liniştea ta, spune-mi cum să fac să nu greşesc
Am întâlnit privirea caldă ce aşteaptă să fie mângâiată
Am aflat în tine ce nu are nicio fată

Şi tu eşti tot, tu eşti parfumul din aerul ce îl respir
Tu eşti dulceaţa mea din flori de trandafir
Şi tu eşti tot şi foc şi apă, tu eşti ocean dar şi deşert
Eşti dulcea sărutare parfumată ce din străfundul inimii eu o aştept

poezie de Mircea Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!