Trandafirul albastru

"Doresc un fir
De trandafir
Catifelat, albastru."
Si lumea toata
Tot trandafiri
Mi-au daruit:
Albi, galbeni,
Rosii, roz.
Nici unul, insa,
Nu era
ALBASTRU.
Cununi de credinta
Pe frunte purtam.
"JURA"
"Nu jur Doamne!
Nu pot sa-i fiu
Nevasta!"
Piatra din piatra
O inima se-nalta.
"Iertare Doamne,
Sunt doar un om,
Nu sunt paiata!"

Ochiul plangea
IMPIETRIREA
Si dantuiam
La nunta
Din CANA GALILEEA.
Blond-gri suvita
Aluneca spre ceafa.
Uitam de ISAIA,
De ingeri,
De Demoni,
Privirea se frange
Pe albul buchet
De mireasa,
Nici-unde nu-i
Un firicel
Suav, plapand,
De trandafir
ALBASTRU.

Lumina-n lumanari
De soare
Splendoare-n statuie
De piatra
Picur de roua
Cristal pe fata
De ceara.

Tipa orgoliul din mine,
Sinul greu iar fierbea
Sa-mi alaptez COPILUL.
Acum sotie nu eram
Si nici macar sihastru,
Ci doar un fir
De trandafir,
Incercanat,
ALBASTRU.

poezie de Marilena Mihai
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafir albastru

Îţi plăcea să strecori
Un trandafir albastru
Printre tradafirii galbeni,
Nu mi se părea foarte potrivită alegerea,
Era ca o ezitare cumva,
Într-o declaraţie de dragoste,
Un vers obscen
Într-un poem despre iubire,
Ca o rochie albă
Într-un lan de maci roşii,
Ca o palmă peste faţă
Într-o scenă de gelozie.
Chiar nu mi se părea foarte potrivită alegerea,
Un trandafir albastru
Într-un buchet de trandafiri galbeni,
Era ca un avertisment
Că m-ai putea părăsi,
Era ca un intrus
Într-o poveste de dragoste.
Ca parfumul prea pronunţat
De pe scrisoarea de adio.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafir Albastru

Puterea neamului de stanca.
Urmas al Omului din astru,
Crampei de luminare-adanca,
Cristal de trandafir albastru,

Cand timpul canta la fereastra
Si doua stele stau la sfat,
Tu versi o lacrima albastra,
Ce se preface in barbat.

In neamul nostru de mistere,
Aduci luceferi, rand pe rand,
Nascuti din lacrimi de durere
Si din stravechiul nostru gand

Sa fim din nou precum strabunii,
Poteci intre Pamant si Cer,
Calcand pe zambetul minciunii
Si peste tot ce-i efemer.

Zolit demult, pe zid de castru,
Din doua neamuri si-un Mereu,
Fior de trandafir albastru,
Speranta sufletului meu.

poezie de Pavel Coruţ
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru infinit

Tu eşti iubirea mea albastră!
Marea mea albastră!
Visul meu albastru!
În dimineaţa albastră!
În noaptea tot albastră!
Lumina din fereastra albastră!
Steaua mea albastră!
Pătrunzi în tot albastru!
În gândul meu albastru!
În versul meu albastru!
În viaţa mea albastră!
În moartea mea albastră!
Noi suntem albastrul,
Într-un... cer albastru!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru de voroneţ

Albastru cu cap încoronat,
cu albastru tăiş fulgerător,
pe albastru l-a decapitat
peste nor, sub nor.
Albastru fără cap, a căzut,
nu el bineînţeles, trupul lui,
din văzut deveni nevăzut
înaintea şi-napoia norului
Albastru cel mare, din cer
cel pe dinlăuntru şi pe dinafară
ţinea în echilibru sever
secunda dimineţii şi pe cea de seară.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile dragostei

Cu paşi domoli, pe calea iubirii aţi păşit...
În faţa tronului divin, dragostea degrabă v-a chemat...
Parfum de sărbătoare,
Armonie de cânt,
Miresme adunate
Şi torent de vers
V-au inundat inimile în mii de culori,
Reuşind, zâmbetele să vi le cucerească,
Toate înfăţişând, în faţa noastră, un ameţitor tablou retrospectiv:
IERI,
Privirile voastre nu se întâlniseră,
Iubirea, inimile voastre încă nu o primise....
Tu, trandafir albastru
Căutai ca, în grădina inimii,
Un roşu trandafir să îţi răsară
Căldură, pace, bucurie
Şi un izvor de dragoste să îţi dăruiască!
Iar tu, trandafir veşnic roşu,
Doreai ca acel trandafir albastru
Să te urce pe culmile iubirii
Şi să te conducă pe porţile Ierusalimului, la nunta Mirelui...
ASTĂZI,
Ca-ntr-un vis,
Privirile voastre s-au unit într-o feerică sclipire,
Inimile voastre, într-un solemn legământ, s-au unit,
Iar zâmbetele voastre emană tot mai multă fericire, împlinire şi încântare!
Trandafir roşu şi trandafir albastru,
Violetul dragostei v-a adus azi aici pentru ca
În splendoarea parfumului magic al iubirii,
Inimile voastre să bată mai tare,
Un mult aşteptat şi dorit "DA" să răsune în toată sala,
Iar Dumnezeu... binecuvântarea să-Şi reverse peste voi
Şi Martor să vă fie la acest început de cale...
Fie ca dragostea să vă păstreze mereu aşa:
frumoşi, încântători, uniţi şi consacraţi unul celuilalt pentru ca
MÂINE
să fiţi cuplul pregătit pentru nunta Mirelui!

poezie de Flaviana Ciupercă (25 mai 2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familia trandafirului

Un trandafir e un trandafir
Şi-întotdeauna a fost un trandafir.

Dar azi teoreticienii dau gir
Că mărul e tot un trandafir,
La fel şi para, şi tot astfel, în şir,
Pruna şi nectarina, ba chiar mai abitir.
Doar cel drag, alintat de zefir,
Ar mai putea şti ce va mai fi mâine-un trandafir.

Tu, desigur, eşti un trandafir,
Dar întotdeauna-ai fost un trandafir.

poezie de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firul de trandafir

Cu gingaşe petale
Roşii la culoare
M-ai dus în delir
Iubit trandafir.

Cu grijă am cules
Şi-n taină am ales,
Din al florilor şir
Firul de trandafir.

M-am bucurat nespus
Fără gând ascuns
Nu voiam să conspir
Sub un trandafir.

Fiindcă nu te ştiam
În slăvi te ridicam,
Inimitabil trandafir
În culoare de porfir.

Dar tu te-ai ofilit
Şi n-am îndrăznit,
Nici să mai respir
Parfum de trandafir.

Te păstrez intact
Căci am făcut un pact,
Mereu să mă inspir
Privind la trandafir.

poezie de Mihai Leonte (august 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal în jurul inimii

Albastru de Voroneţ
albastru de Română
singur printre poeţi
cu cerul pe mână

Albastru de Română
albastru de verde
curcubeul se amână
până când se vede

Albastru de verde
singur printre poeţi
şi Ceahlăul mă crede
albastru de Voroneţ

Albastru de Română
un clopot pe strună

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou în albastru

femeia de albastru
de ochi albaştri
de inimă albastră
se îmbracă albastru
are o coroană de myosotis albastră
umblă călare pe un animal marin albastru
se ascunde după o uşă albastră
citeşte din cărţi albastre
se împrieteneşte cu personaje albastre
sub cupola şi pereţii propriei chilii în albastru
tot ce gândeşte e albastru
tot ce atinge devine albastru
nu se lasă modelată decât
de mâinile tale albastre
îi bate un vânt albastru
un suflet albastru sălăşluieşte în ea
în trupul ei minion şi albastru
seduce cu lumina ei albastră
pirogravează o inimă albastră
pe care ţi-o lipeşte îngrijit cu o pastă albastră
îţi zâmbeşte albastru
face cale-ntoarsă albastră
în paginile aceleiaşi vieţi albastre

deschide fereastra albastră
tot ce se întâmplă a timp şi anotimp
e acest albastru al unei unice dimineţi albastre

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vorbim despre albastru

Să vorbim despre albastru...
Sunt zvonuri că această culoare are aripi...
Am fost în fiecare culoare
Dar aici mă simt cel mai bine.
Am trăit fiecare ochire albastră
Şi m-am dus de la tine...
Ca rândunelele, să vorbim despre albastru...
E zare, e mare, e depărtare.
E ultima suflare spre-nălţare.
Aş mai vorbi despre albastru
Spre infinit... culoarea mea pentru cruţare...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei doamne cu păr albastru

Mă întreb, văzând că ai
O coafură-ncântătoare,
De cernelii ştii să-i dai
Şi altă întrebuinţare?

epigramă de Constantin Popescu-Berca din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru

Vai, cerul albastru al ochilor tăi
a inundat întreg universul:
albastru e soarele,
lunca, ponoarele,
albastră e luna şi ciuta, nebuna,
albastre sunt stelele,
razele, ielele,
albastru pământul şi vântul, şi cântul,
albastre pădurile, trilul, izvoarele,
albaştri rechinii, muflonii, cucoarele,
albaştri sunt munţii,
părinţii, cărunţii,
albastre podgoriile,
florile, zorile,
albastre spicele coapte de grâu,
albastră furnica,
albastru colnicul,
albastră bunica,
albastru bunicul,
albastre căsuţele-n freamăt de râu,
albaştri toţi oamenii de pe pământ:
şi albii,
şi negrii,
şi cei ca lămâiul,
şi pieile roşii albastre sânt,
albastră e ziua, albastră e noaptea
(albastru li-i rândul),
tot ele-albăstrindu-mi
şi visul, şi gândul,
albastră e boarea, albastru-i sărutul,
albastră-i suflarea
şi chinu-mi, durutul,
albastru botezul,
albastru şi crezul,
albastră năşia,
albastră e nunta,
albastră-i junia
şi vârsta, cărunta.
Chiar moartea-i albastră
pe pajiştea noastră
şi nu se teme de ea
nimenea.

poezie de Nicolae Mătcaş din Iar când cu miei va ninge prin ponoare..., Volumul I (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al şaptelea trandafir

Primul trandafir e granit
Al doilea trandafir e vin roşu
Al treilea trandafir e pană de ciocârlie
Al patrulea trandafir e rugină
Al cincilea trandafir e nostalgie
Al şaselea trandafir e zinc
Dar al şaptelea
Preasuavul
Credinciosul
Nocturnul
Geamănul
Abia după moarte
Va creşte din sicriul tău.

poezie celebră de Yvan Goll
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel obsedat

Cât
albastru
bombează
cerul

Doamne

Cât
albastru

Şi-
n
cerneală

Sfârâie
obsedant
un
astru

poezie de Costel Zăgan din Interludiu (25 februarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori

Pe ramuri verzi
picur albastru
din bucăţi de oglindă.
Ochii mei de sticlă
văd unduirea firelor de iarbă
şi-mi desenează
modele vii,
perfect geometrice
pe-un disc albastru.
Lumina ce-mi cade în poală,
călduţă,
se-mparte-n atingeri de verde
şi sunete de-albastru
şi-mi lasă un vid de culoare
pe care să-l acopăr
cu gânduri,
nici verzi, nici albastre,
ci de un galben mat
ca de-o suflare stinsă.
Verde crud,
Albastru nemărginit,
Toate se-ntorc în lumină.

poezie de Anca Adriana Arbune
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra pe piatra

piatra pe piatra nu va mai sta sangele tau
lucru de mana fara ochiuri
trage neonul de sub pleoape
sa-ti iasa indicatia dureroasa
a Luminii
nu-mi mai baga in ochi neajunsurile
psihologiei
nu ma intereseaza
nici meritele
aruncaturii de bat
sa ti-l apportez m-am saturat
n-are nici o meteahna oboseala mea
si nici tanar nu mai sunt, dar nici tu
n-ai habar ce vrajeala zace in acest calup de informatii
desarte

poezie de Corneliu Neculea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocorul albastru

Iubirea nostră,
un joc de copii
sau dans divin
al cocorilor albaştri,
cu corăbii de hârtie
pe infinite mări şi
cu mii de dorinţi,
rămânând doar
ce am uitat
pe o foaie albă
de caiet destrămat.
Ceaţă de argint
şi sălcii pe maluri.
Noi acum singuri
şi trişti suntem
ca ultimii cocori,
dar a mai rămas
doar... unul...
şi acela sunt eu
cocorul singuratic
albastru!

poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auxilium

Un albastru de culoarea cernelii
Mă îmbrăţişează cu farmecul său,
O pată de vopsea devenită-n timp
Abstractă în memoria mea avidă
După materiale de construcţie, un
Albastru cu care îmi clădesc mica
Bucată de cer pentru vise sacre,
Un albastru ce trebuie să iasă în
Evidenţă, e culoarea apei din
Vaza de cristal transparent în contrast
Cu negrul melancoliei lunare,
Albastru insistă să reprezinte
Seninul, ziua de mâine, speranţa
Ce sfidează realitatea morţii....

poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori

Albastrul mă ucide,
şi verdele,
şi albul,
toate mor...
dar, ce sunt eu?
eu sunt culoare,
şi verde,
şi albastru,
e tot ce simt,
şi verde,
şi albastru,
e tot ce sunt...
Unde eşti, iubito?
mai toarnă ceva răcoare
în vinul acesta fără culoare!
Viaţa e un joc,
ne prefacem că trăim,
ne prefacem că iubim,
ne prefacem că murim,
doar naşterea are ceva
din chipul albastru
al sincerităţii.
Vine o vreme când
ridicăm mâinile sus,
şi-n semn de predare
ne prefacem, docil,
că existăm.
Cum te împaci, iubito,
cu ideea
unei false vieţi,
cum te împaci, tată,
cu ideea
fiului inexistent?
cum te împaci, tu,
care eşti culoare,
cu sensul invers
al culorilor?
Tu, care eşti albastru,
şi verde,
şi alb,
şi ucis...

poezie de Ion Ţoanţă din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu nuanta de violet

E un copil albastru în pivniţă.
Se ascunde după umbra uşii.

Ochii de cenuşă sunt pe cale să dispară
Împreună cu sticlele goale de vin
Ce se topesc pe întuneric.

Copilul se leagănă.
Îşi aduce aminte de făptura
Ce şi-a luat mâinile de pe el.

Eu intru şi văd
O turtă dulce putredă
Plutind pe apa ce-a supt-o de la sânul mamei sale.

Mă înconjoară un trenuleţ
Vechi
Roşu
De jucărie.

Mă duce în şirea spinării.
Seamănă cu un curcubeu.
Alunec.
E ca un derdeluş.
E îndoită.

Copilul albastru plânge,
Dar după cinci picături nu mai are ochi.
Cenuşa se preschimbă în noroi.

Acum copilul albastru
Râde.

poezie de Alexandra Ghita
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!