* * *

foaie verde şi-o păstaie
am visat că sunt o oaie
şi mai creaţă după ploaie,
în oraş tot trec tramvaie,
eu stau, frate, la tigaie
şi cu mâinile în zoaie,
pe drum trece o potaie,
care face hărmălaie,
curg din cer acum şuvoaie,
eu stau singură-n odaie,
afară pomii se-ndoaie.

poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar lacrimi

Afară ploua cu lacrimi de îngeraşi,
Eu te priveam îngenuncheat,
Şi te-ntrebam:"-De ce mă laşi?"
Nici azi răspunsul n-am aflat.

Acum stau singurel şi plâng,
Pozele mi le-ai furat pe toate,
La piept nu am ce să mai strâng,
Ploaia iar îmi cade pe ceafă şi pe spate.

Îngerii în cer încep să tune,
Şi-ncep să plângă lângă mine,
Stau şi rostesc o rugăciune,
Să te-ocrotesc mereu pe tine.

Mai ţii minte acel început
În care eram doar noi doi în ploaie?
A fost frumos, dar azi doar lacrimi
Mai umblă câmpul în şuvoaie.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

foaie verde, pui cu zeamă,
feisbucul este în pană,
toţi înjură azi de mamă,
material de epigramă,
ridicând dintr-o sprânceană.

poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc de bună seara

mormintele stau
parcă n-au mângâiere
morminte-n altar
cuvintele iar aşteaptă-nviere
cuvinte-n zadar

hei, linia trece de-a curmezişul
prin hopuri de lună
luna se-ndoaie
ca o văpaie smulsă din mână

opreşte vioara
cântă o mamă nefericită
mormintele stau
în altare ce n-au lumina ferită

hei, linia trece de-a curmezişul
prin hopuri de paie
luna se-adună
ca o furtună
în stropii de ploaie...

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Se-aud parcă stranii
Şoapte de litanii.

Toată frunza mladă
Parcă stă-n genunchi să cadă.

Căci spre soare-apune
Pomii stau la rugăciune.

Pomii se îndoaie.
Pomii se roagă de ploaie.

poezie clasică de Liviu Deleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detaşare absolută

Stau şi privesc
Cum lumea se frământă
Cum toţi sunt trişti şi fără chef trudesc
Cum astăzi şi speranţa pare frântă...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum unii mor de foame
Cum alţii tot mai mult se îmbogăţesc
Cum pe Pământ sunt mii şi mii de drame...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os şi piele...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum mulţi se nasc şi mor
Cum alţii fără niciun rost trăiesc
Cum viaţa trece iute ca un nor...
Stau şi privesc.

poezie de Octavian Cocoş (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repetitivul Trei în Una

Trec nişte anotimpuri, nişte ani,
Trec nişte roţi, rotindu-se pe bani,
Trec nişte centimetri, nişte cenţi,
Ne repetăm ca nişte repetenţi!

Vin mâinile, ca mâine de curând,
Vin ridurile, ridiculizând.
Vin iernile, grăbindu-se ca ieri,
Ne repetăm ca nişte zilieri!

Stau nişte pietre-n vad şi văd un val,
Stau nişte ochi, vag malformaţi, pe mal,
Stau trei Tăceri în cer, cerşind întruna,
Repetitiv: ba Trei, ba trei în Una!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (25 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biet nebun

aici nu-i casa mea
e doar o hrubă hâdă şi urâtă
în care şacalii au plecat la vânare
e poate a ta, a cui o vrea
de ce mai stau, de nu plec
tu oare crezi că ştiu
sunt doar un biet nebun
ce plânge pe un drum
ce drum, doar zoaie, scrum şi fum...
mult, mult fum, să ascundă ticăloşii ce stau
la colţuri de drum
cărările sunt reci
drumurile, pustii şi seci
pe unde vrei să treci
unde să pleci, deci...
e neagră noaptea
cad stele din cer
a mea, a ta, a cui o vrea...
pritene, nu căuta infernul
e aici, în noi, în jur
nu, nu înjur, pe cine să conjur
oameni smintiţi, nu rupeţi flori
mai bine plantaţi panseluţe, cu bâte
visele fug şi pier, ce să mai sper
acum beau cucută
la masă cu dracul şi tovarăşii lui
ce lume tristă şi mută

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă târzie...

De-atâta răcoare şi ploaie
Şi brumă şi vânt şi polei
Copacii pe stradă se-ndoaie
Cu braţele goale răsfrânte şi chei

Curg lacrimi pe creste şiroaie
Te lupţi să salvezi o umbră de tei
De-atâta durere pământul se-nmoaie
Şi fuge din calea stropilor grei

O plantă alintată-n odaie
Din glastra-culcuş priveşte spre-acei
Ce-o vară întreagă în straie
Bogate, de frunze, foşneau dumneaei

Apusul de toamnă îi prinde în ploaie
Şi plâng şi se apleacă peste alei
Copacii pe stradă se-ndoaie
Cu braţele goale răsfrânte şi chei...

Natura-i cumplită şi prea nemiloasă
E cazul să face copacilor casă!...

poezie de Gheorghe Gurău (decembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singură

Singură trec printre ape
Singură, singură iară
Ochiul luminii aproape
Plânge cu lacrimi de ceară.
Singură stau lângă mare
Singură, singură-n rugă
Stau lângă-un capăt de zare
Zarea-i pornită să fugă.

Singură stau lângă Tine
Mâinile-s aripi tăcute
Cad în departe străine
Stele de lut desfăcute.

Singură vin să Te caut
Singură-aştept şi mă doare
Cântă departe un flaut
Cântă cu mine şi moare...

poezie de Adriana Cristea (12 decembrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curge întunericul

curge întunericul peste ţară
în astă tristă noapte
ploaia plânge în geam
stau la o masă şi beau
stau de vorbă cu mine şi mor
cu visul, cu dorul
nu sunt beat, sunt treaz
sunt beat de tristeţe
privind la cetele bete
demult veneau cu bâte
în sinergia paşilor uitaţi
acum vin cu petarde urâte
să dea foc în piaţă
unui pur ideal
sunt suflet agonic şi trist
curg fără urmă pe drumul din urmă
sângerez în ploaie, sânge curge şiroaie
în ploaie, noroaie
ei pleacă mai departe
murdari de sângele meu
în astă tristă noapte

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicăieri

aici,
nimeni nu vine, nimeni nu trece
şi de trece, se petrece
vremea curge, trece
ce contează, totul e îngheţat şi rece
abia ţin în mâini paharul
rană în suflet
trupul arde a întrebare
mâna tremură pe rană
cum să-i spun
şi ce să-i spun
sunt rapsodul fără pană
stau pe un scaun ruginit de gânduri
stau şi beau
la un pahar de gânduri
doruri şi tristeţi amare
vinul plânge în pahare
din pahare curg în zare
clipe doar de resemnare
plec la drum, un drum pierdut
uit pe unde să apuc
şi mă duc şi mă tot duc
tot singur cuc
în jur scrum şi multă jale
păşesc în noapte
mă împiedic de o lume bolnavă
şi nu ajung nicicând
acolo unde vroiam să ajung

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pamflet în izolare. - Varianta a 2-a

Foaie verde dă cicoare,
Dă când stau în izolare,
Nu-i zi dă la Dumnezeu,
Să nu mă cert cu al meu!
După ce că stă degeaba,
Şi doar io fac toată treaba,
Comentează... "cu năduf",
Parcă mă-sa-l ţinea-n puf...
A uitat când mânca terci,
Face nazuri la ciuperci,
Şi se vaită, vai de mine!
Bă, dar nu i-ar fi ruşine?
Ziua-ntreagă dă cu bere!
De-ar amesteca cu mere,
... Cât ar fi ziua de lungă,
Ar tăcea şi-ar sta pe budă.
Dar îmi stă mie pe ţeastă,
"Nu ştii nimica, nevastă!"
Dânsul? Priceput la toate,
Dar să fac-un plod nu poate,
Doarme, sforăie ca boul,
Cu naiba să iasă "oul"?!
M-o crede-a doua fecioară,
Aşteaptă duhu', s-apară?!
Foaie verde dă cicoare,
Dă când stau în izolare,
Muşc volanul dă la şorţ!
După Covid, bag divorţ!
Ăsta e mai rău ca râia,
Nu-l înghite nici tămâia!
Aşa-a zis popa să fac,
Dacă simt miros de drac...
"- Tanţo, de când cu Covid-u',
Tămâi, până şi covrigu...
Te temi că vine chinezu',
Să-ţi "viruseze" orezu'?"
- Bărbate, -i târziu, deja,
Virusu-i în stânga mea."

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie pe tavanul unui dormitor

Zorii se ivesc acum;
Mă trezesc să plec la drum.
Mă îmbrac, îmi iau mâncare
Mişc din mâini şi din picioare,
Mai învăţ câte puţin
Plâng şi râd, asud, suspin,
Ascult muzică vioaie
Scriu cuvinte pe o foaie,
Văd amici, vrăjmaşi buluc
Şi-apoi iar în pat mă duc.

Chiar de-s mândră şi vioaie
Stau în patul din odaie.
Chiar de mă orbeşte jalea
Tot în pat mi-e alinarea.
Şi de am capul plecat
Tot mereu ajung în pat.
Ies pe-afară şi apoi
Fuga în pat înapoi,
Toamnă, iarnă, primăvară,
Proastă sunt să mă scol iară!

poezie de Dorothy Parker, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinerii din tramvaie

Dacă ei pe bancă stau,
Admirând senini decorul,
Se-odihnesc - pentru că au
De parcurs... tot viitorul!

epigramă de Georgeta Vătavu (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pamflet în izolare

Foaie verde de cicoare,
De când stau în izolare,
Am ajuns să cred, parol,
(Vă zic franc, fără ocol!)
Nu-i virus pă lumea asta,
Mai al dracu' ca nevasta!
Ziua-ntreagă? Taca-taca,
... De i s-a pocit şi moaca!
Mereu calcă, mereu spală,
Mereu mestecă prin oală,
Musai, timpul să-şi ocupe,
Îmi ia chiloţii... mi-i rupe...
Şi-apoi, să vedeţi, nebuna,
Râzând, coase, căpcăuna.
Mă trimite... să-i fac piaţa,
Îmi pune-n primejdie viaţa,
Fără mască, sau mănuşi,
Parc-ar vrea să crăp acuş.
"Tu? Nu iei nici o Corona!",
Zici c-a studiat la Sorbona.
Ea? Nu iese, că-i o doamnă!
Să n-o ţină pân' la toamnă,
Că încep să îmi fierb coliva,
De mai face mult pe diva...
Foaie verde de cicoare,
De când stau în izolare,
Am albit şi m-am trecut,
Jur! Sunt de necunoscut,
Nu pentru că stau în casă,
Sau tânjesc dup-o terasă,
Că n-am mai făcut grătare,
Sau din lipsă de plimbare.
Traiul... Traiul cu nevasta,
Asta, lume, mi-e năpasta.
Mă usuc precum tulpina,
Nici Covid-u', bată-l vina,
... Nu-mi dă daună ca ea,
Ca ea, ca nevastă-mea...

pamflet de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

MĂRITIŞUL

N-am ascultat-o pe mama. Spunea săraca:
- Sultano, mărită-te-n sat să-ţi fie bine!
Să-l ştim şi noi pe omul tău, din ce viţă se trage.
De vă supăraţi, vii repede acasă, că ai unde,
cum face Măndiţa, de câţiva ani buni.
Sâmbătă, după căderea amurgului,
o umbră cu bocceluţa-n spinare,
trece suspinând pe drum, la deal, la mă-sa!
Marţi, deşi sunt trei ceasuri rele, e şi unul bun.
Ceasul în care Măndiţa, cu al său soţ, de braţ, agale, trec la vale râzând, fiind rândul lui Fănică să ducă bocceaua.
N-am ascultat-o pe mama! Acum stau mereu cu ochii făcuţi,
plini de vânătăi, în Băsgărăi, unde oamenii sunt răi...
Şi parcă o aud pe mama:
- Sultano, mărită-te-n sat să-ţi fie bine!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mai bard eram odată!

Foaie verde-n lung şi lată,
Vine weekendul pe dată
Să îmi spună că-i în stare
Să îmi fie sărbătoare
Şi, de vreau, pot sta în pat,
Nu hai-hui în lung şi-n lat.

Frunză verde-n doru' lelii,
Cum să stau când sâcâielii
Ce m-aşteaptă două zile
N-am ce-i face, nici cu pile,
Nici c-o vreme de năpastă,
Când e vorba de nevastă?

Foaie verde de-a de doping,
N-am ce face: merg la shoping,
Cum să dau cu oiştea-n gard?
O să uşurez din card,
Că-s doar bani şi, de-am noroc,
Mai trăiesc şi-i pun la loc.

Frunză verde (ioc) pe ram,
Doamne, ce nevastă am!
Când îi vine vreo idee,
Eu sunt pui de erbacee
Cu o frunză (ciuciu) lată
Şi, de ea, amorezată.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vreme ce ea trece

Când stau la fereastră,
Prin geamul înălbit de ninsoare,
Văd imaginile ei drăguţe în vreme
Ce trece... trece... trece pe-aproape...

Întristarea şi-a aruncat vălul peste mine:
Mai puţin o creatură în acestă lume
Şi un înger mai mult în ceruri.

Când stau la fereastră,
Prin geamul înălbit de ninsoare,
Cred că-i văd imaginea,
Care acum nu mai trece... nu mai trece pe-aproape...

poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul, pe furiş...

Stropii de ploaie
Cad grei, prin acoperiş
Peste scrisul din foaie...
Doar gândul, pe furiş,
Fuge afară din odaie...

poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (24 iunie 1986)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băiatul

Aş vrea să fiu ca unul din acei
ce trec prin noapte cu sălbateci cai,
cu facle-asemeni unui păr bălai
ce fâlfâie în vântul goanei lor.
Nainte-aş vrea să stau ca într-o luntre,
mare şi ca un steag desfăşurat.
Sumbru, cu auriul coif brăzdat
de iuţi sclipiri. Şi-n rânduri, după mine,
zece bărbaţi, de-a mea întunecime,
având aceleaşi coifuri schimbătoare,
ba negre, vechi şi oarbe, ba străvezii şi clare.
Şi cineva alături deschide drum, şi ţipă
o trâmbiţă ce-n fulgere se zbate,
şi ne deschide o grea singurătate,
prin care trecem ca un vis de-o clipă:
În urma noastră case-ngenunchează,
în faţă uliţele-adânc se-ndoaie,
luăm pieţe cu asalt, ce fug de groază,
şi caii ropotesc, şi-i ca o ploaie.

poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărţii întâi, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!