Biet nebun
aici nu-i casa mea
e doar o hrubă hâdă și urâtă
în care șacalii au plecat la vânare
e poate a ta, a cui o vrea
de ce mai stau, de nu plec
tu oare crezi că știu
sunt doar un biet nebun
ce plânge pe un drum
ce drum, doar zoaie, scrum și fum...
mult, mult fum, să ascundă ticăloșii ce stau
la colțuri de drum
cărările sunt reci
drumurile, pustii și seci
pe unde vrei să treci
unde să pleci, deci...
e neagră noaptea
cad stele din cer
a mea, a ta, a cui o vrea...
pritene, nu căuta infernul
e aici, în noi, în jur
nu, nu înjur, pe cine să conjur
oameni smintiți, nu rupeți flori
mai bine plantați panseluțe, cu bâte
visele fug și pier, ce să mai sper
acum beau cucută
la masă cu dracul și tovarășii lui
ce lume tristă și mută
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.