Criza

Pot să simt mirosul
chinurilor lumii,
sete de început, sete de absolut
foame de începuturi

Sunt însetat după adevăr
dar şi corbii mă izgonesc din penele lor
nimeni nu mă găzduieşte
măcar, în lumi de carton

Mă hrănesc cu începuturi
fondul lumii mă însetează
formele sunt lihnite
de foamea începuturilor

Universul mă întristează
pământul mă înnebuneşte
Raiul mă sileşte
Iadul mă ocoleşte.

poezie de Emanuel Iavorenciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sete de lumină

din cortexul iubirii renasc în paragraf
nu stau pironită ca o statuie
inima îmi bate în film de ecograf
îşi plânge tristeţea bătută în cuie.

eu m-am întors din zborul unor fluturi
unde se naşte timpul din Cuvânt
trec de răscruci spre noi începuturi
în fiecare sentiment simt un avânt.

nimic nu pare să îmi stea împotrivă
străbat livezi cu mere răscoapte
cu turmele de vise mă salvez din derivă
pândind răsăritul ce apare din noapte.

din adâncuri de sânge se aude o voce
cu sete de lumină şi o foame precoce.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nimeni nu mă aşteaptă aici
în coliba asta uitată din inima
pădurii de însuşi Dumnezeu
lupii au plecat spre siberii
cu gheaţa subţire
urşii migrează-n urban
şi corbii se duc din înalt în înalt
tot mai vitregă îmi este pădurea
aduc din oraş un coş cu flori de mucava
si-o pizza congelată
nu că mi-ar fi foame de ceva
că am uitat demult mirosul pâinii coapte
pe o vatră
nici sete
nu simt în decorul acesta desprins
din rama unui tablou pictat de un nebun
pe-o pânză cu penumbre
şi ce simt venind aici
vă spun că e un dor care mă sfâşie
de tot ce am crezut că sunt
doar linii drepte cu fruntea înfiptă în cer

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul contemporan, devenit un mutant genetic al societăţii de consum, este mai mult decât obsedat de începuturi, el are o foame de începuturi.

Matei Vişniec în Ziarul "Adevărul" (ianuarie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sete

picioarele lumii sunt de lut
pădurile merg în genunchi
păsările cu ghearele ară pământul
un corn de lună
mângâie sânul unei nopţi
un pat şi-un cearceaf alb
în fânarul vieţii fac dragoste

trupul unei fântâni picură apă
cumpăna se-apleacă
şi-astâmpără setea unei lumi

mă simt udat de către viaţă
mă simt stejar ce creşte-n
adânc de pântec
te simt cum aluneci în mine cu clipe
şi simt cum cresc din tine norii şi cerul
mă simt acoperit de iubire

vreau să fiu libertatea
ce nu cu preţuri lumeşti se cumpără
vreau să fiu cuvântul dintre buze
ce-mi şopteşte, strânge-mă
şi iubeşte-mă

vreau să fiu noptea
ce-n tine mă pătrunde
vreau să fiu ziua
ce zâmbetul prin răsăritul soarelui
îmi răspunde

poezie de Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi de pisică

Eu nu am ochi!
În locul lor sunt două pisici care miaună..
una foarte de foame de sete
alta foarte puţin a sete de foame
amândouă mirosind
mirosindu-se
a privire, a privind, a privesc,
a mângâiere în timp ce mă spală
şi cu privirea lor mă gonesc
într-o zi
într-un an
într-o vară...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajung la capătul

lumii şi aerul are un gust bun
după ţigările fumate toată
noaptea
vulturii stau de veghe pe catarge
iar pescăruşii mătură încet cerul
la capătul lumii păsările
par singurele supravieţuitoare
păşesc prin dimineaţă
şi-n jurul meu apa e neagră
cu mirosul ei de alge şi de sare
damfurile ei de nămol
şi de motorină
le simt în gât şi plămâni, dense

eram la capătul lumii şi de acolo
nimeni nu se mai întorcea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul lumii se teme de alte începuturi...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2015)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când

Ţi-am mai spus!
Când priveai pe fereastră
Cu spatele-n inima mea
Şi-ţi "acordai" în privire
Începuturi,
Absent...
Ţi-am mai spus!
Când colorai iubire pe foaie
Cu pasta de la pixul nou
Şi-ţi jucai în zâmbet
Începuturi,
Departe...

Ţi-am mai spus!
Când cântai o strofă caldă
Cu un ritm singular,
Şi-ţi zideai din versuri
Începuturi,
Solitar...

Ţi-am mai spus!
Când storceai un parfum vesel
Din fularul şters
Şi-ţi înghesuiai în falduri
Începuturi,
Distrat....

Ţi-am mai spus!
Când îmi reproşai o lume
În privire
Şi-mi căutai în cuvinte
Începuturi,
Uitând...

poezie de Gabriela Chişcari (4 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... la începuturi fu cuvântul
fu şoapta tremurândă mai întâi
apoi au apărut şi buze care cântă
şi piatra care stă drept căpătâi

la începuturi fu desigur oul
primar, găina perindată mai târziu
şi nu vopseaua fu la început- tabloul
şi sufletul nu trupul era viu

la începuturi nu era văzduh nici ape
era nimic, nimic plutind în hău
şi veşnicii năşteau şi deveneau etape
şi mai erai fecioară şi mai eram flăcău

la începuturi...(nu mai are importanţă
că tu ai fost din mine ori că eu )
a fost cuvântul devenit speranţă
şi care-ncă mai este Dumnezeu...

poezie de Iurie Osoianu (9 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

când clopotele tac

circul revine-n urban

vântul tremură
în duminici trecute
uitate

nimeni nu râde
nu plânge nici măcar o copită de cal

niciunul din cei ce au fost atât de aproape
de groapa marianelor
nu schiţează aproape nimic
pe faţa lor de clovni acrobaţi
măşti născute din fum
ca fumul se-mprăştie

este un alt an

vântul se zbate şi plânge
delirul turlei din adânc

sunt umbre chircite în clopotul
acestei înşelătoare iluzii a lumii

tac toate şi cad în muguri de pietre
ca la începuturi
şi circul revine-n urban

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cât de departe e
ce mi-ai promis?

mi-e foame, mamă!

tu cântă, sapă
te uită-n jur de-a lungul şi de-a latul
să vezi câţi sunt ca noi şi rabdă

mi-e sete, mamă!
am obosit de foamea ce mă roade
adânc, adânc

e o fântână mai încolo
de-al nouălea rând

să ai răbdare, sapă
sapă până când
pământul tot o să îl simţi în gură
şi nu uita să cânţi

Copile!

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acest început repetat...

Poate de aceea nu-mi găsesc locul
uimită de atâta sens dat începuturilor
stau sprijinit în noul toiag,
în voia gândurilor intuindu-mi jocul
Nu mai sunt însetat
îmi a înzestra cu suflet, Sufletul...
cât mai cred cu candoare
în acest început repetat...
‘'trebuie stinşi tăciunii rămaşi''
îmi spun, repetându-mi... în van
simt cum bucăţi din mine se rup
sau iar se vor pierde
în Povestea noului an...
02.01.2021

poezie de Daniela Pârvu Dorin din personale, Amprente (2 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e sete

Tânjesc pe-ndelete.
Mi-e foame, mi-e sete,
Dar n-aş putea, poate să-i spui
Orişicui
Ce hrană
Mă poate nutri şi ce mână.
Am pâine, merinde şi vin,
Pătulul mi-e plin.
Am poame-n livadă
Lăsate să cadă
Din pomi, din belşug,
Cirezile mug
De ugerii grei:
Mulgi câte ciubere şi doniţe vrei.
Nici vechea prisacă
Nu-mi este săracă.
Şi am în cămară
Şi miere amară.
Pe lângă bucate,
Mi-e silă de toate.
De rău şi de bine...
Mi-e foame şi sete de tine.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere

nici că-mi era sete
nici foame nu-mi era
când clopotul bătea
în turla din cer
credincioşii mergeau la altar
purtând pe braţe
crengi de salcâm
şi ciocuri de păsări

deasupra golului
ce făcea piruete
în spaţiul vecin
deodată mi se făcu sete
de toată sahara
şi foame de voi
în ziua a şaptea

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş bea dintr-o oală de lut

Mi-e sete de tine,
Te-aş bea dintr-o vadră,
Dintr-o oală de lut ars,
Cu dragoste,
Cu buzele arse,
Cu sete,
Mi-e sete de tine,
Mi-e dor de tine,
Să-mi curgi
Roşu ca sângele pe bărbie,
Pe trup,
Pe vise,
Să ţin capul pe spate
Până îmi vezi stele în irişi,
Te-aş bea până la fund,
Cu patimă,
Cu poftă,
Ca un mort de sete
Într-o zi de post negru,
Te-aş bea ca un ţăran însetat
Într-un lan de secară,
Ca un prunc lipit de sânul mamei.
Ca un sărut fără de sfârşit.
Te iubesc,
Pletele tale sunt o cascadă,
Ochii de izvor,
Te-aş bea fără măsură
Dintr-o vadră
Cioplită în lemn de salcâm,
Te-aş bea
Dintr-o oală de lut ars.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efemeride (17)

Tai timpul
adunându-l crâmpeie
în poala sufletului
Tic tac
Tic tac
Mi-e sete...
o sete viscerală
de absolut
iar cuvântul tău tace...
Pereţii camerei
sunt reci
şi gri
ca o indiferenţă
ce s-a aşezat
între noi
Îmi sângerez palmele
şi încerc
să-i încălzesc
cu roşul sângelui meu
Şi scriu...
Îmi golesc ochii
de culoare
implorând zorii
să-ţi zâmbească

Vorbeşte-mi...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără începuturi rostul cuvântului se pierde la marginea lumii unde infinitul e o rază sub care se ascunde Dumnezeu.

aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

fără începuturi rostul cuvântului
se pierde la marginea lumii
unde infinitul e o rază
sub care se ascunde Dumnezeu

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între gânduri

lumina zace într-un colţ
mi-e sufletul ros de gânduri târzii
la răscruce de zboruri
cer timpului odihnă să scriu
în adâncul clepsidrei noi începuturi
aşteptând zorii de apă
plutesc pe aripi îngheţate de foc
decojesc tulpinile lumii
să fiu frunză la umbra nucului bătrân de acasă
sunt stâncă a zilei nesfârşite
să şterg pleoapele umede ale nopţii
sunt marea rătăcită în ceaţă căutând veşnicia chemării
mă ridic umil şi stingher
strivind sub paşi umbra uitată
clepsidra e goală
măsoară umbre trecute
sfărâmat între gânduri
ascult ecoul clipei ce trece
mă arde atingerea Ta
cu paşii mă plimb prin izvoare de humă
să învăţ să scriu pe boltă silabe de taină
înnodând în zori pământul cu un surâs
urcând pe trepte spre pânze ce ard într-o zare
sunt vuietul lumii în amurg
sunt lacrima mulţimii în ceaţă
sunt glasul ce ţipă sfredelind necuprinsul
sunt valul ce îmbrăţişează femeia
sunt fluture îmbrăcat în lumină

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnā

Doamnā, mi-e atât de lene,
C-aş dormi doar între perne
Şi-ntre ţâţe-nlācrimate,
De fete nedeflorate...

Doamnā, sete mi-e de mor,
Cā ţi-aş sāpa un izvor,
Chiar în pâtecu-ţi rotund,
Sā te beau pânā-n strāfund.

Doamnā, foame mi-i de lup,
De-ai fi pâine sā te rup,
Fragedā, cum eşti mata,
Dintr-o datā te-aş mânca.

Doamnā, dacā te-aş gāsi,
Ca Rasputin te-aş iubi,
Douā nopţi şi jumātate,
Sā mā lepād de pācate...

Lene, foame, sete, dor,
Doamnā, ştiu cā-s muritor,
Dar nu-ţi face sânge rāu,
Încā-s viu şi sunt al tău!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!