Doamnā
Doamnā, mi-e atât de lene,
C-aș dormi doar între perne
Și-ntre țâțe-nlācrimate,
De fete nedeflorate...
Doamnā, sete mi-e de mor,
Cā ți-aș sāpa un izvor,
Chiar în pâtecu-ți rotund,
Sā te beau pânā-n strāfund.
Doamnā, foame mi-i de lup,
De-ai fi pâine sā te rup,
Fragedā, cum ești mata,
Dintr-o datā te-aș mânca.
Doamnā, dacā te-aș gāsi,
Ca Rasputin te-aș iubi,
Douā nopți și jumātate,
Sā mā lepād de pācate...
Lene, foame, sete, dor,
Doamnā, știu cā-s muritor,
Dar nu-ți face sânge rāu,
Încā-s viu și sunt al tău!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Sârghie. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.