Sete de lumină
din cortexul iubirii renasc în paragraf
nu stau pironită ca o statuie
inima îmi bate în film de ecograf
își plânge tristețea bătută în cuie.
eu m-am întors din zborul unor fluturi
unde se naște timpul din Cuvânt
trec de răscruci spre noi începuturi
în fiecare sentiment simt un avânt.
nimic nu pare să îmi stea împotrivă
străbat livezi cu mere răscoapte
cu turmele de vise mă salvez din derivă
pândind răsăritul ce apare din noapte.
din adâncuri de sânge se aude o voce
cu sete de lumină și o foame precoce.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.