* * *
nimeni nu mă așteaptă aici
în coliba asta uitată din inima
pădurii de însuși Dumnezeu
lupii au plecat spre siberii
cu gheața subțire
urșii migrează-n urban
și corbii se duc din înalt în înalt
tot mai vitregă îmi este pădurea
aduc din oraș un coș cu flori de mucava
si-o pizza congelată
nu că mi-ar fi foame de ceva
că am uitat demult mirosul pâinii coapte
pe o vatră
nici sete
nu simt în decorul acesta desprins
din rama unui tablou pictat de un nebun
pe-o pânză cu penumbre
și ce simt venind aici
vă spun că e un dor care mă sfâșie
de tot ce am crezut că sunt
doar linii drepte cu fruntea înfiptă în cer
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorica Iliescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.