Ecou în spargă
La limita înspre o dulce rea demență
Am sufletul închis în penitență,
La capătul de pat genunchii strânși ,
Sub coate reci stau ochii mult prea plânși.
Se naște o parâmă și-un cavou,
Ce-mi țin o buză strânsă în ecou;
De strigătul de ciori am obosit,
În prag de ploaie deasă am murit.
Puteam să mă destram ca țesătura,
Din care mă dor toate, iar statura
Descrește din tavan până în hău,
Săpându-mi drumul neted spre cavou.
Cu pietre și cu lemn stă crucea veche,
Ce-aude toaca limpede-n perete;
Stau limpede și eu, ca în vitralii,
Azi tot începe-a trece-n funeralii.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Acolo unde păsări mă îngână
de ce să te întorci pe drumuri care
bătătoreau pădurile de brazi
atunci când doar în tine poți să cazi
și gâtul sângerând nu te mai doare
același legământ îl faci și azi
cu frunza veștejită care moare
îți pui mereu aceeași întrebare
cu pas împrumutat de la nomazi
se-aude-n depărtare un ecou
reverberând copaci în asfințire
și poate că pe drumul tău cel nou
te-ntrebi ce poate fi atât de rău
iubirea care nu mai e iubire
ori drumul nostru neted spre cavou
sonet de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visând în cavou
Pierdut sunt prin viață,
Prin vise mult prea sumbre
Citind din cărți de aur,
Mă contopesc în umbre.
Stau singur de un veac,
Visând cum totul trece
Doar îngerul mi-e leac,
În nopți cu lună rece.
Din toți cei ce sperau,
Să aibă darul sfânt
Doar unii încă au,
Lumină în mormânt.
Din ramuri prea uscate,
Ce-abia stau să cadă
Se-aud zicând în șoapte:
Vrem Biblia să cadă.
Dar poate vor pleca,
Toți demonii, din nou
Iar eu pe veci voi sta,
Visând într-un cavou.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiicei mele
micuța mea
cu ochii prinși în catarame
lâncezeala pescărușilor morți
limpede ca perla din scoică
limpede ca puiul din ou
limpede ca miezul de nucă
te va îmbrăca
până în primul abis
în care vei zăbovi
preț de o infinitate
tu încă nu ai habar
de animalele bipede
ori de păsările liniștite
micuța mea
cu ochii storși în ghiocei
așteaptă-mă pe buza prăpăstiilor
săpate de mine
cu lingurița
primei împărtășanii
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecou de cavou
Odaia de acasă cu muzică simfonică,
Cărți în bibliotecă și trabuc pe masă.
Ziua era istovitoare, seculară.
Cafeaua serii era mereu rece și amară.
Alean apăsător, ecou de cavou,
Există război bun sau război rău?
Singurătate, singurătate, ticăloasă soartă,
Fiori de nebunie, transformați în viață.
În oglinda spartă, în noaptea moartă,
Am privit un mort, care așteaptă și așteaptă..
poezie de Daniela Vizireanu din Poeții noștri (iunie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești copac
pe drumul meu
sunt multe drumuri
în stânga buruieni
în dreapta buruieni
la a treia răscruce
un afin se-nfige
cu rădăcina în iad
băltoaca îl hrănește
până la sevă
otrava rostirilor de prunci
cu un mugur de crin în torace
îi dau ocol
îl adulmec
până sângerează ochii mei
ochii tăi
ochii ochilor mei
ochii ochilor tuturor
mă-ndeamnă la culcuș
de frunze reci
eu mârâi
și trec mai departe
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coroanele, mormintele...
Cu florile-npletite,
Frumos mirositoare,
Stau pe morminte,
Coroanele ucigatoare,
Toate din brad verde,
Reprezentand plecarea,
Mult prea repede,
Si-n ochii de vrea,
Ea ti se pierde...
Stand pe un mormant,
Acoperind un vesnic,
Mult prea repede pamant,
Ce-n el tu esti un pustnic...
Coroanele, mormintele,
Ce grele, reci cuvinte,
Imbraca, podoabele,
Ce-mi par prea sfinte
poezie de Dorin Teodorescu
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Epitaf celui care a agonisit peste nevoile sale
Stau, socotesc și, abătut,
Deplâng potrivnicu-i destin:
La câte case a avut
Doar un cavou nu-i prea puțin?
epitaf epigramatic de George Petrone
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Medicina cerului
Năvalnic mă cuprinde-un cârd de gâște
Și toate poartă-n pene dimineți,
Iar fiecare-ncearcă să mă muște
De gânduri, ce se urcă pe pereți.
O logică precară-mi dă târcoale;
Mă las în voia mea. Nebănuit,
Un pescăruș de vată, foarte moale,
Se-ncumetă spre soare-n răsărit.
Cuvintele se-nfig în scoici și pietre,
Iar pietrele lucesc sub tălpi de nor,
În valurile negre, parcă bete,
Se pierd doi iriși calzi, care mă dor.
A mai trecut o zi de mântuială,
Dezvăluindu-mi chipul auster,
Ce-mi vindecă lăuntrul de o boală
Și-mi vindecă și drumul către cer.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tinerețea ta e ca o cursă
și cu toate astea privesc în zare
gândurile stau înnodate acolo sus
unde norii zdrențuiți
se scaldă în lumină
aș putea să te iubesc să știi
măcar din când în când
în pauzele tale de cafea
când încerci să-ți explici
cum o străină
de la capătul universului
poate să intre
cu pași repezi
în viața ta
îți aud strigătul
e o cursă
teribilă cursă
și cu toate astea
închid ochii
te văd rezemat de perete
aș putea să te ating
ești așa de tânăr
gândurile stau înnodate acolo sus
iar eu aș putea să te iubesc
măcar din când în când
în pauzele tale de cafea
când nu e altă femeie prin preajmă
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Mă uit la turnul bisericii, pătrat și greu. Doua ciori încearcă să se așeze alături pe spițele crucii. Dar vântul le umflă penele și le suflă jos.
Le văd întai limpede, pe urmă cenușiu, ca printr-o ploaie măruntă și deasă. Liniile se strâmbă. Turnul stă acum hâit, crucea s-a întors ca semnul înmulțirii. Cum sa nu cadă ciorile, săracele?
Otilia Cazimir în A murit Luchi...
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "A-nflorit o papadie. Lecturi scolare" de Otilia Cazimir este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Magia apei
Departe de lumina din care m-am născut,
Străbat o lume nouă, mă scurg spre neștiut,
Mai lin sau mai năvalnic, privind spre locuri noi
Ce știu că vor rămâne departe, înapoi.
Sunt locuri ce mă-mbie și-atunci încerc să stau
Cât pot de mult în ele, să hotărăsc ce vreau,
În limpezimi să caut sfârșituri de poteci
Și-apoi, c-o nouă forță și simțurile reci,
Să îmi urmez făgașul, săpându-mi maluri noi
Spre văile cu soare în luturile moi,
Rostogolind în cale și stânci și pietre tari,
Ducând cu mine viața și-ai undei băjenari.
Spre ce și către cine? nu știu, și chiar de-aș ști,
Ar fi doar pentru mine, căci n-aș putea vorbi,
Iar legile naturii nu sunt un amănunt:
Sunt magice și-mi pare că eu... doar apă sunt.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toc
ochii din perete
ochii din tavan
ochii din iarbă
ochii
ochii din hârtie
ochii din cuvânt
ochii din poezie
ochii
ochii din sticlă
ochii din roșu
ochii din pahar
ochii
mă dezbrac și alerg
în mijlocul mării unde
nimeni nu dă doi bani pe singurătate
poezia nu mai e
doar apă
liniște
tu
pe suprafața apei
ochii
o mare de globi oculari
înot prin ochi de orbi
se face întuneric
apa moale ca o basma de englezoaică sofisticată
singurătatea nu dă doi bani pe tine
fața mea
un desen cu ochii albi
cerul aruncă ochi de înger peste ochi de orb
vezi?
sunt doar abstractul acestei foi
pe care scriu un vis de noapte
ochii din perete, din tavan, din iarbă, din hârtie, din cuvânt, din poezie, din sticlă, din roșu, din pahar, ochii
mă privesc și... nu dau doi bani pe singurătate
viață strânsă în cămașa de forță a pielii
orbitor e doar soarele
ce ne încălzește nebunia în ibricul lui dumnezeu
o
c
h
i
i
m e i
e
ș
tu
i
poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cearcăne de sticlă
cearcăne de sticlă
sub ochii de lemn
sunt semn
că mama se tocmea
în iarmaroc
cu toți sfinții
și părinții
care se țin de mână
și rânjesc dinții
la fusta decolorată
pe care, odată,
o purtam
pe dos
ca nimeni să nu mă deoache
până la os.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lipsesc scheletele isterice din debara
dintr-un izvor de nădejde
subtil
se-nalță o pană de vultur
caută gura care a smuls-o
caută mâna care a uns-o
caută până găsește
ochiul închis într-un pește
peștele-mi șade pe masă
o mână îmi intră în plasă
apuc de năvod
îl duc până-n pod
m-apropii de grindă
o stea aburindă
curge pe mine
pe lampadar
curge pe marginea unui pahar
vulturii toți pe o cracă îmi stau
așa că m-aplec și o beau
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mare sângerie
Mare învolburată
Sângeriu spumată,
Stau la malul tău
Plâng ce-a fost al meu,
Că s-a dus în tine,
De-napoi nu vine.
A plecat departe,
În laguri spre moarte.
Lași lacrimi vărsate
În tine scăldate
Și inima pierdută-n zare
În veșnică așteptare.
Sufletul pustiu și gol
Se izbește de-un ecou,
Ochii plânși voi ridica
Chipul său îl voi vedea,
Oglindit pe cerul mare
Nu pe-o bancă de salvare.
poezie de Camelia Natalia Ignat (iunie 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai bine stau...
.. mai bine stau să mă ajungă
din urmă că nu sunt legat
de prima iarbă cât de lungă
atât de naltă în păcat...
... mai bine stau să mă trimită
în satul meu cu oameni mari
consumatori de răsărită
e viața pusă în doi pari....
... mai bine stau legat la poartă
e-un nene ce iubește mult
conceptul arta pentru artă
și tare-aș vrea să îl ascult...
... mai bine stau să-mi văd de treabă
vezi bine nimeni n-a murit
iar pentru cei care mă-întreabă
să fiu un capăt de chibrit...
... mai bine stau să mor odată
de două ori știu nu se poate
în rai intra, poarta-i legată
c-un fir de ață și de toate...
... mai bine stau sfrijit la poartă!....
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Prea liniște
mâine se-ntâmplă
o frunză de nuc
și noi așteptăm
rugina pe frunte
mâine e alb
și astăzi e alb
și noi doar murim
în drumul
spre noi
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sarpele casei...
Sarpele casei arata superb!~
Trupul si sufletul incheiara o alianta;in sfarsit in secret!~
Vasele comunicante apartin coarnelor de cerb~
Noptile de vara apartin soarelui cu pete~
Rockul de pe afara apartine tinerilor cu plete.
Inauntru, in pestera, in cavou, in cort,
in casa scarii scoicii de pe plaja__
muzica interioara;
Fata cu chibrituri imi tine un loc la teatrul cu miraje.
Inauntru, in pestera, hieroglife
prin crime perfecte in cavou.
Inauntru, in cort, declaratii de dragoste
defecte in in casa scarii scoicii cu ecou.
Din launtrul trupului meu,
sufletul cere permisiunea sa iasa afara.
poezie de Ovidiu Hortopan (11 septembrie 2007)
Adăugat de Ovidiu Hortopan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici humă nici lemn
crucea mea
e făcută din lemn de tei
o poartă prin măduvă inocență de miei
crucea mea
e făcută după inima ta
tresare când singură noaptea
inima ta are gust de lapte
cruce ușoară peste crucea mea
păpădie hrănită cu esență de nemoarte
crucea mea
formă tainică de aer presat
slovă, iubite, lumină de cântat
crucea mea
prag de cer
nici humă, nici lemn
numai înger
și mai ales mă minunează
păsările, ramurile,
umbrele lor mă distrează
pădurea toată, vânturile
mă urmează
crucea mea
crucea ta
lăcrimează.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La teatru
Pornesc pe frânghie, confuză
Și la întoarcere, pe buză,
Oripilată de o gâză,
Înghit sonetul semidoct,
Până ce gâtul tandru, copt,
Se-ntinde stradă, apoi mal,
Pentru furnicile-n aval,
Crescute-n sare de Nepal.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!