
Fiicei mele
micuța mea
cu ochii prinși în catarame
lâncezeala pescărușilor morți
limpede ca perla din scoică
limpede ca puiul din ou
limpede ca miezul de nucă
te va îmbrăca
până în primul abis
în care vei zăbovi
preț de o infinitate
tu încă nu ai habar
de animalele bipede
ori de păsările liniștite
micuța mea
cu ochii storși în ghiocei
așteaptă-mă pe buza prăpăstiilor
săpate de mine
cu lingurița
primei împărtășanii
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Micuța mea cu ochii mari
Micuța mea, cu ochii mari, cu ochii mari... strălucitori,
Sublima mea, din visuri calde, ți-s ochii două ghicitori.
Privirea ta mă-nnebunește... și mă îndeamnă la iubire,
Micuța mea, vreau ochii tăi... și-n răsărit, și-n asfințire.
Micuța mea, cu ochii mari, cu ochii mari... scânteietori,
Magia mea din basmul viu... ți-s ochii cerul cu doi sori.
Privind, la tine,-nnebunesc și mă-nfior plin de dorință,
Micuța mea, de ochii tăi, îmi pierd întreaga chibzuință.
Micuța mea, cu ochii blânzi, cu ochii blânzi... și lucitori,
Îmi dezvelești uitate simțuri și rătăcesc cu capu-n nori.
Privirea ta mi-aprinde viața, iubirea ta e-al meu păcat,
Micuța mea, vreau ochii tăi, să lumineze-al meu ducat.
Micuța mea, cu ochi duioși, cu ochi duioși... și sclipitori,
Iubita mea cu chip de înger, amurgul dulce și dulci zori!
Privind la tine, mă topesc, amorul meu... târziu și mare,
Micuța mea, vreau ochii tăi... să ți-i iubesc fără-ncetare.
Privind la tine,-nnebunesc și mă-nfior... plin de dorință,
Micuța mea, de ochii tăi... îmi pierd întreaga chibzuință.
poezie de Ion Apostu (2 decembrie 2016)
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!

Limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii.
Antoine de Saint-Exupery în Micul Prinț, Capitolul XXI (1943)
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în engleză, spaniolă, catalană, portugheză, olandeză, maghiară, slovenă, greacă și esperanto.
Clipă limpede
Ține-mă, în brațe,
soartă,
Mângâie-mi pe frunte,
stele
Și în ochii tăi,
cu grijă,
Pune-mi, numai peruzele!
Înflorește-n piept
iubirea,
Ce din fașă mi-ai promis,
Să îmi depăn
fericirea
Pe aripa ei de vis!
Ține-mă, în brațe,
soartă,
Legănându-mi clipele
Să găsesc în ele,
poartă,
Pentru drumul limpede!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru (10 noiembrie 2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou în spargă
La limita înspre o dulce rea demență
Am sufletul închis în penitență,
La capătul de pat genunchii strânși ,
Sub coate reci stau ochii mult prea plânși.
Se naște o parâmă și-un cavou,
Ce-mi țin o buză strânsă în ecou;
De strigătul de ciori am obosit,
În prag de ploaie deasă am murit.
Puteam să mă destram ca țesătura,
Din care mă dor toate, iar statura
Descrește din tavan până în hău,
Săpându-mi drumul neted spre cavou.
Cu pietre și cu lemn stă crucea veche,
Ce-aude toaca limpede-n perete;
Stau limpede și eu, ca în vitralii,
Azi tot începe-a trece-n funeralii.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec limpede
dimineața de Duminică
este transparentă
ca buza unui pahar
prin care îți poți privi gândurile.
când ninge
ochii mei devin
două globuri de sticlă
în care-și găsește adăpost
preafrumoasa Duminică.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

În apa limpede a Lacului Mare
Nu mi-am dorit niciodată decât să te aud cu inima
Așa cum râul curge și susurul lui se-ngână cu cerul
Când ai ochii deschiși stelele sclipesc
În apa limpede a Lacului Mare
Atingi cu pleoapele lumina și întunericul
Mă zidesc în inima ta în fiecare zi
Ca un fir de iarbă într-un câmp
Tu mă adormi a pe un prunc și mă cerți,
Mângâindu-mă pe tâmple
Ca vântul ce-și pornește razele dimineața
Între un amurg și un răsărit.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Se înnodau întrebările în mine și nu știam cum să le smulg în lumină, cu ce vorbe să le spun. Închisesem ochii, să le simt, să le apropii, să le vad mai limpede. Se despica în mine o amintire și se desfăcea, miraculoasă, ca o floare japoneză în apă...
G.M. Zamfirescu în Maidanul cu dragoste
Adăugat de Marina

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ești copac
pe drumul meu
sunt multe drumuri
în stânga buruieni
în dreapta buruieni
la a treia răscruce
un afin se-nfige
cu rădăcina în iad
băltoaca îl hrănește
până la sevă
otrava rostirilor de prunci
cu un mugur de crin în torace
îi dau ocol
îl adulmec
până sângerează ochii mei
ochii tăi
ochii ochilor mei
ochii ochilor tuturor
mă-ndeamnă la culcuș
de frunze reci
eu mârâi
și trec mai departe
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce limpede
Ce limpede - pare
uneori - visul
... din care
n-ai mai vrea
să te petreci
în altul
... îl simți aievea
și
nu-ți mai trebuie
trupul
... întruparea
din vis
îți e de-ajuns
... trans-lucidă
reflectare - a dorințelor
dezmărginite - și
sublimate
de gîndul - negînd
... de gîndul - care
prin haosul
de-nsuflețiri prea-plin
transcende sufletul
... într-un
extatic declin(?)
poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima

Comentează! | Votează! | Copiază!

Micuța pasăre ar voi să zboare către acest Soare Divin, strălucitor, care-i încântă ochii... dar vai! nu poate decât să-și ridice micile aripi, dar să zboare, asta nu-i stă în mărunta-i putere! Ce va urma? Va muri de supărare văzându-se atât de neputincioasă?... O, nu! Micuța pasăre nici măcar nu se va mâhni. Cu îndrăzneață uitare de sine vrea să scruteze mai departe Divinul său Soare; nimic nu va reuși să o sperie, nici vântul, nici ploaia, iar de s-ar întâmpla ca nori negri să ascundă Astrul Iubirii, micuța pasăre nu-și schimbă locul... ea știe că dincolo de nori Soarele ei tot strălucește, strălucirea Lui nu va păli nicio clipă.
Sfânta Tereza de Lisieux în Istoria unui suflet
Adăugat de Margareta

Comentează! | Votează! | Copiază!

Somerset: De partea mea se-arată adevărul
Atât de limpede și luminos,
C-ar străluci și-n ochii unui orb.
replică celebră din piesa de teatru Henric al VI-lea, scenariu de William Shakespeare
Adăugat de Jokerisalive

Comentează! | Votează! | Copiază!

De atunci am avut-o în minte atât de limpede că făceam cu ea tot ce pofteam. Îi schimbam culoarea ochilor după starea mea de spirit, o îmbrăcam potrivit vârstei și împrejurărilor, cântam duete de dragoste de Puccini, astăzi știu că nu a fost nălucire, ci încă un miracol al primei iubiri din viața mea aflate abia la nouăzeci de ani.
Gabriel Garcia Marquez în Povestea târfelor mele triste
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie
se șterge pământul de ochii mei
și se-așază la masă
își taie liniștit o felie din copii
o întinde pe un fel de pâine
închide ochii mei și murmură un fel de rugăciune
apoi, cu un tăciune,
se-nfruptă pe nerăsuflate până pocnește
el doar așa primește
istoria nefericiților îngropați cu scandal
după o noapte și-o zi la spital
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

O limpede fântână...
Eu mă privesc în albele poeme
cum luna în palmele de ape reci
și simt cum arde-n sânge-o cruce,
ce sfarmă zidul gândurilor seci.
Mi-e iarna asta ca o rugăciune
în care sunt ca un copil plăpând,
săpând în cer o limpede fântână...
Apoi, mi-apare Dumnezeu râzând.
Te văd cum mă aștepți îngenuncheat
lângă un colț ce liniștea îngână:
și-ți jur, decât să nu te scriu,
mai bine-mi bat piroane în mână!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Ulițele-nnegurate
Luna în argint le-mbracă,
Limpede un clopot bate
Straja cea dintâi...
În grădină doarme floarea,
Doarme fluturul pe floare;
Până și privighetoarea
A tăcut acum...
O, natură, împrumută-mi
Din odihna ta o clipă -
Vino, dulce somn, sărută-mi
Ochii obosiți...
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar împreună vom învinge
Ca un străjer stă soarele pe cerul limpede,
Lumina o păzește și-o lasă în grădină,
Ne spune-n taină că doar speranța e herede
Iar teama-i pentru suflet ucigașă toxină.
Sunt străzile pustii, orașu-i doar o lespede
Fiecare om visează la o girodină,
Ca un străjer stă soarele pe cerul limpede,
Lumina o păzește și-o lasă în grădină.
Îmbrățișări și atingeri de buze fragede
Ne sunt acum imagini de-o simplă copertină,
Nu ne întristăm, exemplu ne e Diomede
Uniți și încrezători vom rupe acea cortină...
Ca un străjer stă soarele pe cerul limpede,
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars populi
javrele tac mâlc
în timp ce le scot ochii
putreziciunii
măselele moi
trosnesc în livezi de pin
copți în soare alb
le țin în lesă
până limba de brusture
mă iartă
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia de aici, neamule!
mai am câteva apocalipse pe stoc
și nu știu cum să scap de ele
se vindeau bine într-un timp
unele se dădeau la schimb
pe te miri ce
eprubete șifonate
furouri de sârmă
curent electric termodinamic pe gaz
ehei, ce vremuri!
acum, cel mai probabil, se dă câte una
la jumătate de preț
Vinerea
mă prostea unul de-a binelea
spunea
cât muncește el zi și noapte
șase zile din șapte
până omul va nimeri-o pe cea mai bună
aia pe care o dai din mână-n mână
l-am crezut
eu și încă alți proști ca mine
încă îl mai așteptăm
dar văd că nu mai vine...
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
O inimă și o lună
Caut apa unei irosiri egale
cu ploaia,
îmi clocotește trupul în lumină
și umbra mi-e mai limpede la brâu.
Se vede într-un ochi subțire de grâu.
pâinea împăturită într-o simplă rugăciune.
Ard odată cu tine,
ni se micșorează sufletele
cât un soare ros de nori.
Tu ai mai fost aici,
te știu pe de rost ca pe o copilărie limpede,
mai limpede ca piatra ieșită din râu,
Se vede printr-un ochi subțire de grâu
cum îmi lucește părul înserat,
îți bate pulsul încurcat.
Mă prelungesc cu trupul de aer
unde ți se sfârșește creștetul.
Se vede într-un ochi albastru de cer
o inimă și o lună
într-o zbatere
subțire de furtună.
camelia oprița
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița

Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la urmă
până la urmă
moartea s-a decis
să-și facă de petrecanie
în mijlocul drumului
leșinată
pe dâra fumului
pe buza tunului
un soldat
a găsit-o zăcând
se răscolea într-însa
și poate și-n el
pe brațe
a dus-o până dincolo
de întuneric
pe drumul lui
moartea-și dădea duhul
până la urmă...
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!