Acolo unde păsări mă îngână
de ce să te întorci pe drumuri care
bătătoreau pădurile de brazi
atunci când doar în tine poți să cazi
și gâtul sângerând nu te mai doare
același legământ îl faci și azi
cu frunza veștejită care moare
îți pui mereu aceeași întrebare
cu pas împrumutat de la nomazi
se-aude-n depărtare un ecou
reverberând copaci în asfințire
și poate că pe drumul tău cel nou
te-ntrebi ce poate fi atât de rău
iubirea care nu mai e iubire
ori drumul nostru neted spre cavou
sonet de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.