Visând în cavou
Pierdut sunt prin viață,
Prin vise mult prea sumbre
Citind din cărți de aur,
Mă contopesc în umbre.
Stau singur de un veac,
Visând cum totul trece
Doar îngerul mi-e leac,
În nopți cu lună rece.
Din toți cei ce sperau,
Să aibă darul sfânt
Doar unii încă au,
Lumină în mormânt.
Din ramuri prea uscate,
Ce-abia stau să cadă
Se-aud zicând în șoapte:
Vrem Biblia să cadă.
Dar poate vor pleca,
Toți demonii, din nou
Iar eu pe veci voi sta,
Visând într-un cavou.
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre creștinism
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.

