Sarpele casei...
Sarpele casei arata superb!~
Trupul si sufletul incheiara o alianta;in sfarsit in secret!~
Vasele comunicante apartin coarnelor de cerb~
Noptile de vara apartin soarelui cu pete~
Rockul de pe afara apartine tinerilor cu plete.
Inauntru, in pestera, in cavou, in cort,
in casa scarii scoicii de pe plaja__
muzica interioara;
Fata cu chibrituri imi tine un loc la teatrul cu miraje.
Inauntru, in pestera, hieroglife
prin crime perfecte in cavou.
Inauntru, in cort, declaratii de dragoste
defecte in in casa scarii scoicii cu ecou.
Din launtrul trupului meu,
sufletul cere permisiunea sa iasa afara.
poezie de Ovidiu Hortopan (11 septembrie 2007)
Adăugat de Ovidiu Hortopan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Îndoială
Sufletul meu trăiește-n casa trupului meu,
Iar tu le ai pe ambele, și casa, și sufletul
Dar uneori sufletul nu-mi mai aparține:
Un aventurier fermecător, veșnic nesătul,
O stafie zbuciumată, nerăbdătoare;
Cum aș putea ști unde-l va duce valul, vântul?
Sunt sigură că trupu-mi îți va fi veșnic credincios,
Dar dacă sufletul nu-și va ține legământul?
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou în spargă
La limita înspre o dulce rea demență
Am sufletul închis în penitență,
La capătul de pat genunchii strânși ,
Sub coate reci stau ochii mult prea plânși.
Se naște o parâmă și-un cavou,
Ce-mi țin o buză strânsă în ecou;
De strigătul de ciori am obosit,
În prag de ploaie deasă am murit.
Puteam să mă destram ca țesătura,
Din care mă dor toate, iar statura
Descrește din tavan până în hău,
Săpându-mi drumul neted spre cavou.
Cu pietre și cu lemn stă crucea veche,
Ce-aude toaca limpede-n perete;
Stau limpede și eu, ca în vitralii,
Azi tot începe-a trece-n funeralii.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecou de cavou
Odaia de acasă cu muzică simfonică,
Cărți în bibliotecă și trabuc pe masă.
Ziua era istovitoare, seculară.
Cafeaua serii era mereu rece și amară.
Alean apăsător, ecou de cavou,
Există război bun sau război rău?
Singurătate, singurătate, ticăloasă soartă,
Fiori de nebunie, transformați în viață.
În oglinda spartă, în noaptea moartă,
Am privit un mort, care așteaptă și așteaptă..
poezie de Daniela Vizireanu din Poeții noștri (iunie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
gand
Compun
N-am chef sa mai gandesc
La fel sa mai vorbesc
Sa calc Pamantul suparat
La fel si Dumnezeu sa saturat
S-ai calc Pamantul cel lucrat
Eforturi mari facuta sa te tine
Tupeul iti clocoteste sangele
Sa ai ce nimic nu-ti apartine
N-am chef nici sa zambesc
M-am saturat de atatea fericiri
Ce nu-mi apartin
Decat tigarea canceroasa
Vio
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Viorica Tache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa ascunsă
Casa fiecăruia dintre noi
Este sufletul.
Și nu o putem înălța decât prin faptele noastre.
Dumnezeu este în noi
Și arde ca o făclie.
Cu cât sufletul se înalță,
Cu atât flacăra este la adăpost
De vântul durerii și al deznădejdii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Declarație de dor nebun
Nu te mai iubesc pe tine
cu sufletul eu am ce am
și dacă tac răsar rubine
primavara florilor pe ram
Cu sufletul eu am ce am
că trupul e fata morgana
în mâna ta eu înfloream
de setea ta se umple cana
Că trupul e fata morgana
și dacă taci răsar rubine
leacul meu și tot tu rana
nu te mai iubesc pe tine
Cu sufletul eu am ce am
leacule din neam în neam
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (24 februarie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
- vase comunicante
- Principiu fizic exprimat
Cu foarte-ndreptățit motiv,
Prin damigeana cu muscat
Și gâtul unui om bețiv.
Vasele comunicante
definiție epigramatică de Corin Bianu din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupul piere, sufletul este nemuritor. El nu poate fi ucis prin uciderea trupului. Unde e trupul meu? Sălașul tinereții mele? În trupul acesta bătrân și decrepit, părul meu e cărunt, fața îmi e brăzdată de riduri, dar sufletul îmi e la fel, neatins de vreme.
Maitreyi Devi în Dragostea nu moare
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Recviem pentru iubire
O pasare care zboara
Nu este decat
Un zbor in sine.
Miscare.
Inchid ochii si ating.
Inchid ochii si simt.
Sunetul imi raneste urechea.
Este
O miscare
In sine
Si
Spre inauntru.
Este un
Strigat.
Ma darui sunetului.
Impusc aripa.
Si simt
Aerul fractionat
Pentru o secunda
De zborul frant.
Te mai pot iubi.
Sigur, sigur te mai pot iubi,
Cu sentimentul strecurat
In locul
De unde a cazut pasarea alba,
Din clipa
Spre eternitate.
Si, in locul acela,
Gandul meu,
Purtand amprenta numelui tau
Ramane
Ca o pata rosie
Pe cerul albastru,
Care se vrea alba
Pentru eternitate.
Intre pleoape,
Doar durerea
Mai poate fi strivita,
Continuu,
Durerea care smulge durerea
Din agonia mortii,
Transformand-o in lacrimi.
Printre sfinti,
Numai
Dumnezeu
Aduna
Sentimente perfecte,
Sentimentele noastre,
Perfecte,
Cu care noi
Il
Putem
Atinge.
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu salvăm casa de incendiu când a fost cuprinsă de flăcări, ci atunci când a izbucnit focul. Întocmai așa se întâmplă și cu sufletul: sufletul este casa; patimile - focul.
Sfântul Ioan de Kronstadt în Viața mea în Hristos (2005)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vizita
o toamna lunga se arata
prin geamul spart de
vantul furios
tu Doamne azi imi intri in casa
si ma privesti prietenos
nu-s Doamne vrednica
de tine
si vizita se face intre ruine
mi-e sufletul ca un castel surpat
prin care toamna a umblat
smulgand din frunze
ravasind
izbind in usa
tropaind
eu doar pe tine azi te vreau
din prag de toamna Doamne
sa te iau
sa te primesc in inima deschisa
in care toamna a intins
covor de frunze ruginii
stiam ca o sa vii
stiam ca o sa vii.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban

Comentează! | Votează! | Copiază!
Disonant
Sunt o voce în afara corului:
vocea liniștii,
a adâncurilor,
a furtunilor;
sunt vocea acelui pazzo
ce-aude versuri în Univers
și simte plânsul cuvintelor
în dragoste,
în ură,
în indiferență...
Vocea mea cântă
în afara corului,
intr-o lume, unde
dezordinea și injustiția
au devenit muzica surzilor1
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Il Federiciano (2013)
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima din toamna
De cand n-am stat in ploi de vara
Nu stiu nici eu, nici ploaia de afara
Acum e toamna si pe strazi cad grei
Picuri marunti eterni pe friguroasele alei.
Cu lacrima una se fac cand zboara
Si se aseaza pe aleea ce odata-n vara
A sustinut alti picuri ce cadeau pe buze
Si mai apoi se revarsau ca niste muze.
Doar eu si ea cunoastem ce a fost odata
Intre baiatul ce iubea la nebunie-o fata
Si eu cunosc ce-a fost si ce nu este
Intre baiat, alee si fata din poveste.
Aleea vrea sa-mi mangaie obrajii reci
Eu o opresc si-i spun cuvinte seci
Caci ploaia de afara ma indeamna
Sa nu o las sa-mi fure lacrima din toamna.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Anca Unceanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Colindul debransatului
"Deschide usa vecine"
(Ureaza un colindator)
Afara e cald si bine
In casa, congelator.
epigramă de Alexandru Truță
Adăugat de Alexandru Truță

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul neglijat își cere drepturile. Îi amintește trupului că vine ziua de naștere a lui Dumnezeu. Trebuie să se pregătească de musafiri. Trupul respinge oferta și nu vrea să audă de legume. Sufletul ar sta toată ziua în bisericuța de lemn de pe deal. Și-ar face acolo trei colibe. Una lui, una Sfântului Nectarie și una părintelui Arsenie.
Marius Matei în Adăpostul
Adăugat de Ron Varese

Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica vine din cer
Muzica vine din cer,
Armonia cântecului străbate sufletul tău încercat,
Zorile fericirii îți smulg bucurii uitate,
Ritmul cadențat al grijilor inutile se pierde-n asfințit.
Noaptea-ți îmbrățișează genele adormite,
Visul este acum stăpân peste toată existența ta.
Undeva sus, stelele lucrează peste program;
Partituri aglomerate,
Arpegii, metrici, sunete,
Game, note, contrapuncte,
Toate așezate
Într-un algoritm matematic
Perfect.
În cele din urmă,
Din nevoia de frumos,
Din dragoste,
Din dăruire,
Din bucuria vieții,
Abisul creatorului naște melodia;
Ecou al întregului Univers.
Muzica vine din cer.
poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui scriitor oarecare
Deși a scris, ca un titan,
O carte'n fiecare an,
Posterității, ca ecou,
Îi lasă numai un cavou...
epigramă de Ion Pena din Scrieri (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Comparatie
Prin munca, reeducare
Puscaria era tare...
Azi mai toate sunt pe tihna,
Ca la casa de odihna...
Detinutii in vigoare
Fac numai "specializare"...
Ca maine de e sa iasa,
Stiintific sparge-o casa...
O banca sau un seif,
Ca nu-i munca de sisif...
De e prins face rocada
Si fenteaza iar zapada...
Mai fenteaza caloria
Mancarica si chiria,
Ce sunt gratis la "bulau",
Ca traiul nu este rau
Si ii duce in ispita,
Dulcea viata parazita...
poligramă de Constantin Enescu (octombrie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi ne salvam prin oameni, si, fireste, ne pierdem tot prin ei. Fiintele pe care le-am cunoscut si care m-au iubit, au fost treptele scarii prin care am devenit ceea ce sunt. Fara ele nu as fi ajuns nicaieri. Deopotriva, fara altele as fi ajuns mai departe, sau, cine stie, in alta parte.
Horia-Roman Patapievici în Zbor în bătaia săgeții
Adăugat de Gabriela

Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa cu însemnul soarelui
Există o casă cu un soare pe poartă
În New Orleans, în orașul meu,
O casă care a ruinat mulți tineri sărmani
Și, Doamne, unul dintre aceștia sunt eu.
Mama era croitoreasă
În casa-nsemnată și-mi cosea jeans,
Tata dădea prea rar pe acasă,
Fiind unul dintre cei mai mari bețivi din New Orleans.
Un bețiv are o sticlă și-o valiză
Și o pereche de cărți de joc,
Nu-i fericit decât atunci când bea,
Când uită de timp și de noroc.
Mama are grijă de ceilalți copii,
Să nu facă ce am făcut eu,
Trăiește în casa cu însemul soarelui,
În păcate ce-o apasă greu.
Cu-n picior sunt aici pe peron,
Cu celălalt de-un tren mă agăț,
Mă-ntorc înapoi la New Orleans,
Cu cătușe și lanțuri, cu tot.
Mă întorc cu memoria la New Orleans,
Cu sufletul rupt, într-o casă
Cu însemnul soarelui sculptat pe poartă,
Unde nimeni nu mă așteaptă.
O casa cu un soare pe poartă,
În New Orleans, în orașul meu,
O casă care a ruinat mulți tineri sărmani
Și, Doamne, unul dintre aceștia sunt eu.
cântec interpretat de The Animals, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!