Lipsesc scheletele isterice din debara
dintr-un izvor de nădejde
subtil
se-nalță o pană de vultur
caută gura care a smuls-o
caută mâna care a uns-o
caută până găsește
ochiul închis într-un pește
peștele-mi șade pe masă
o mână îmi intră în plasă
apuc de năvod
îl duc până-n pod
m-apropii de grindă
o stea aburindă
curge pe mine
pe lampadar
curge pe marginea unui pahar
vulturii toți pe o cracă îmi stau
așa că m-aplec și o beau
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.