Ne afundăm în anotimpuri
M-a luat în brațe timpul și nebun cu mine fuge,
Clipa nu vrea să mă ierte, spulberă și mă străpunge,
Un popas nu vrea să facă, trage spre vremelnicie,
Se oprește dăruindu-mi fărâma de veșnicie.
Înotăm spre țărm de ape cu ieșire la limanuri,
Colindăm cerșindu-i vieții visuri, idealuri, planuri,
Într-o lume răvășită, de incertitudini plină,
Soarele nu se arată, bolta nu-i așa senină.
Am să-i umezesc nisipul, să-l opresc să nu mai curgă,
În clepsidra lui avară anii să nu se mai scurgă,
Ne-afundăm în anotimpuri, amurgul ne smulge zile,
Ne vom duce în tăcere cătând cioburi de argile.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ne afundăm în anotimpuri
M-a luat în brațe timpul și nebun cu mine fuge,
Clipa nu vrea să mă ierte, spulberă și mă străpunge,
Un popas nu vrea să facă, trage spre vremelnicie,
Se oprește dăruindu-mi fărâma de veșnicie.
Înotăm spre țărm de ape cu ieșire la limanuri,
Colindăm cerșindu-i vieții visuri, idealuri, planuri,
Într-o lume răvășită, de incertitudini plină,
Soarele nu se arată, bolta nu-i așa senină.
Am să-i umezesc nisipul, să-l opresc să nu mai curgă,
Din clepsidra lui avară anii să nu se mai scurgă,
Ne-afundăm în anotimpuri, amurgul ne smulge zile,
Ne vom duce în tăcere cătând cioburi de argile.
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul din Clepsidră
Mă despart de tine
de fiecare dată
când nisipul din clepsidră
uită să mai curgă...
Întorc mereu clepsidra...
Păcat că timpul nu se întoarce
odată cu ea...
E un alt timp...
... poate fi timpul potrivit,
sau Nu.
Pentru a reînnoi sentimentele...
Care?
Care nu mai pot să se scurgă
prin clepsidra vieții...
Mă despart de tine de fiecare dată...
Dar te revăd mereu....
și atunci...
Zâmbesc ochii. Știu ei de ce...
Uneori...
îmi amintesc...
Întorc clepsidra,
dar nu îmi ajută...
Când nu mai pot
să mă despart de tine...
Ud nisipul cu lacrimi
și mă simt....
De mine însumi, despărțită.
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Cel care ne cheamă
Ne dă parcă mai rar o veste bună
Începe-ncet, încet, să ne rărească
Apelu-n cer când are să-l citească
Ar vrea ca toți ce-am fost "prezent" să spună
Pe cei rămași, acum o să-i rănească
Dar mâine El întreabă: -Cine
Mai vrea să vină-n inimă la mine
De l-au iubit pe toți o să-i primească
Noi știm că lumea asta-i trecătoare
Și nu ne mai mințim de mult cu visuri
Când sufletul se-ndreaptă spre abisuri
Materia în veșnica-i schimbare
Ne duce spre o lume sclipitoare
Și vom plutii în alte paradisuri
poezie de Petru Miloș
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre tine urc
Se lasă înserarea peste grinduri
Rostogolindu-și umbrele-n amurg,
Ruinele trosnesc în vechiul burg
Când ard mocnit durerile pe ruguri.
Doar șoapte line spre cetate curg
Și răvășesc tăcerea din adâncuri.
Se spulberă cenușile de gânduri
În valuri și în tropote de murg.
Pe țărm când calci pe urme de vestale,
Tu rătăcești cătând spre viitor;
Privirile ți se opresc, domoale,
Și mă privești, neostenit, cu dor
Când zăbovind în clipa umbrei tale
Spre tine urc și uit să mai cobor.
sonet de Georgeta Minodora Resteman
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea...
Aș vrea să vin-o vreme fără griji,
să fie fericire și zile pline de noroc,
să batem nuci, iar fărâmele din coji,
să facă din timp al nostru proroc.
Aș vrea să fie iar zâmbete în jur
și-n inimi o iubire la fiecare,
s-avem o vacanță cu un lung sejur
și lacrimile să fie date spre disecare.
Aș vrea din nou liniștea ce-a ațipit
acolo sus în munți, uitând de noi,
dar nu vreau ceața ce uneori ne-a răpit,
acele zile frumoase și zile cu nevoi.
Aș vrea ca vorbele fiecăruia să curgă mieros,
să fie din nou vremea plină de iertări,
dintr-un izvor de viață limpede și unsuros,
pentru viața noastră cu pace și cântări.
poezie de Eugenia Calancea (31 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg
Discul vânăt împinge jarul spre apus.
Ard zările suflând în spuza timpului.
Nisipul din clepsidra zilei s-a tot scurs
Și s-au deschis zăvoarele amurgului.
Lumina palidă mai face-un pas minuscul.
Ar vrea să ardă, resurse nu mai are.
Se mătuiește-n gheare de crepuscul,
În ultim licăr clipește-apoi dispare.
Încrâncenată-i lupta-ngemănării...!
Amurgul piere înghițit de noapte.
Pe cer se-aprinde candela-nserării.
Nimic nu mișcă, e liniște în toate.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fim...
Aș vrea să fiu o floare, în ochii tăi frumoși
Aș vrea să fiu parfumul pe care îl miroși
Aș vrea să fiu arcușul ce mângâie vioara
Aș vrea să fiu Luceafăr, atunci când vine seara.
Aș vrea să fii tu valul ce mătură nisipul,
Aș vrea să fii acela ce controlează Timpul
Să fii spre seară umbra, care mă urmărește,
Și-apoi să fii o stea, ce-n noapte strălucește.
Aș vrea să fim tu Soarele, eu Luna
Aș vrea să fim noi doi, întotdeauna
Aș vrea să fim tu gura, eu cuvântul
Și-aș vrea să fim tu mintea și eu gândul.
Dar suntem tu și eu, pierduți prin lume.
Suflet al meu, pereche,... nu ne știm
Sau poate să te caut n-am știut eu unde
Ori poate n-a fost dat să ne întâlnim.
poezie de Elena Bulancea (19 aprilie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul timpului trecut
Anii ne duc spre toamne veștejite
Si reazemele-mi sunt tot mai puține,
Tâmplele-mi ning de vremuri vămuite,
Durerile-mi alini când sunt cu tine.
Iubirile de doruri zămislite
Rămân, nu pleacă de la mine,
Anii ne duc spre toamne veștejite
Și reazemele-mi sunt tot mai puține.
Oprim amurgul pe cărări senine
Și ne păstrăm speranțele-mplinite,
Timpul ne va-nsoți prin treceri line
Chiar dacă gândurile-mi sunt cernite,
Anii ne duc spre toamne veștejite.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi sau nu
S-a stins o zi si alta vine
Ce-mi va aduce oare-n dar?
Cine croiește pentru mine
Destin in calendar?
Aș vrea să-l văd, aș vrea să-l simt
Aș vrea palpabil ca să fie
Dar nu-i.... si mă intreb in gând
Să cred in ce nu e să fie?
Deși nu am găsit răspuns
Si drumul rece intră-n iarnă
Cu pași nesiguri spre apus
Eu sper in altă primăvară!
Si nu știu cum si nici de ce
Si nu știu cine mă iubește
Dar mă veghează din neant
Si drumul mi-l călăuzește.
Aș vrea să pot să-i mulțumesc
Si să-i trimit in dar o floare
Dar zorii zilei mă opresc
-Tu ai rămas o visătoare
Căci dincolo de cer nimic
Nu este viu si intrupare
A fi sau nu... rămâne-n timp
Aceeași veșnică-ntrebare.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor spre înapoi
Aș vrea să trec în zbor spre înapoi,
Să cat apusul zilei ce-a trecut
Și clipele ce-odată le-am pierdut,
Epave triste printre timpuri noi.
Aș vrea să plec spre un tărâm de vis,
Sunt pelerin etern spre alte zări,
Să calc tăcut virginele cărări
Ce se opresc pe buze de abis.
Purtat din Răsărituri spre Apus,
Am eșuat, sunt dus de-al vieții val,
Închis într-o clepsidră de cristal,
Aș vrea să mă strecor de jos în sus.
Și cucul cântă parcă tot mai rar,
Tic-tac-ul se aude mai încet,
Se-nvârte timpul într-un trist balet
Și agățat atârn de secundar.
Din ceas se varsă-al clipelor șuvoi
Și-aș vrea sa le întorc din praf de drum,
Iar printre norii albi, cu vârf de fum,
Aș vrea să trec în zbor spre înapoi.
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea
Aș vrea să fiu ce azi n-am fost
În ziua mea pierdută:
Înțelegînd al vieții rost,
Aș vrea să fiu străjer în post,
Și chiar plătind al jertfei cost,
Eu să rămîn în luptă.
Aș vrea să fiu ce n-am fost ieri
Și nicicînd înainte:
Prin lumea plină de plăceri,
Să fiu așa cum Tu îmi ceri:
Să nu m-abat spre nicăieri
Din drumul vieții sfinte.
Aș vrea să fiu ce alții nu-s
Și nici nu vor să fie:
Mergînd prin viață spre apus,
Să nu mă las de valuri dus,
Și să mă 'nalț mereu mai sus,
Din timp spre veșnicie.
Aproape-aș vrea să fiu oricînd
De cei ce trec prin lume
Sub greul crucii suspinînd,
Dar și de cei căzuți din rînd,
Rămași în urmă, sîngerînd,
Răniți fără de nume.
Aș vrea să fiu un simplu glas
Care să strige-ntruna,
Că din al mîntuirii ceas
Secunde doar au mai rămas.
Iar cei de azi nu vin pe vas,
Se pierd pe totdeauna.
Aș vrea să fiu acel argat
La care El să-i spună
Cînd Se va-ntoarce ca-Mpărat,
Privind la tot ce am lucrat
Cu-acei talanți ce mi-i i-a dat:
"O, bine, slugă bună!"
Și aș mai vrea să fiu ceva:
O rază lucitoare!
Și strălucind în lumea rea,
Să duc lumină undeva,
Să încălzesc pe cineva,
Și să mă-ntorc în soare.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La porțile Raiului
Colindăm pe astă lume
De când cântul n-avea nume
Colindăm străvechi colinde
Cât Pământul se întinde.
Colindăm azi lui Iisus
Domnul nostru cel de Sus
Colindăm în cor spre El
Să se-audă până-n Cer.
REFREN:
Colindăm, colindăm la porți de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm la porți de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm Maicii Fecioare
Cu crini albi și lăcrămioare
Colindăm Mariei drept
Inima ne cântă-n piept.
Colindăm lui Dumnezeu
Oricât ne ar fi de greu
Colindăm o veșnicie
Până în copilărie.
REFREN:
Colindăm, colindăm la porți de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm la porți de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm la porți de Rai
În al nostru dulce grai,
În al nostru dulce grai.
cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intre rau si bine
Opresc durerea
Cu un gand de iubire
Si-mi alin sufletul.
Opresc alunecarea
Ce duce spre abisuri
Si plutesc intre bine si rau.
Opresc caderea
Spre intunericul din mine
Si aduc rasaritul din zori.
Opresc tacerea
Ce-mi cuprinde fiinta
Si strig numele Lui Dumnezeu.
Opresc mania
Ce sta la usa mintii
Si merg mai departe iertand.
Opresc tristetea
Ce ma copleseste
Si fac loc bucuriei.
Opresc CLIPA
O fac nemuritoare
Si o ascund in inima mea.
(aug.2000)
poezie de Iulia Comaniciu
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, cât aș vrea...
Nimic nu e ca înainte,
nimic nu va mai fi ca azi,
și mâine-aducerile-aminte
când tu pe gânduri ai să cazi
Îți vor spori tristețea vie
ce-o simți în clipa care trece
când te îndrepți spre veșnicie
și nu vrei timpul a-l întrece...
O, cât aș vrea să nu mai suferi
și ochii tăi să nu mai plângă,
tu, lac acoperit de nuferi,
ce știi că mâine-n zori, să-i strângă,
Veni-vor cei ce nu se-așteaptă,
în viața ce prin ei trăiește,
s-audă-n clipa înțeleaptă,
pe care totul le-o vestește,
A disperării rugă mută,
a plânsului tăcut din lume,
speranța lor demult pierdută
s-o regăsească, să-i dea nume,
Și tu să poți prin ei cunoaște
cum ei prin tine pot să știe
că tot ce s-a născut renaște
și tot ce va muri învie...
poezie de Elena Liliana Popescu din Unde ești, timp? (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
... O lume grăbită
M-am născut într-o lume grăbită,
În mers divergent față de timpul din mine.
Aș vrea să opresc clipa pripită,
Ce mi se scurge ireversibil prin vene.
Doresc să fixez noi repere,
În tumultul prezent,
Să contemplu cu mai multă plăcere,
Prezentul din mine, ce-i asuprit de prezent...
poezie de Gheorghe Alionte (20 ianuarie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar tu
Întoarce-ți zâmbetul spre mine
Privindu-mă să mă uimești
Și lasă-ți brațele blajine
Să mă cuprindă îngerești.
Și gura las-o să șoptească
Prin buze tainicul amor
Și-apoi aș vrea să fii fireascul
Păcătuind de-atâta dor.
Ne-așteaptă clipa de tăcere
Prea săturați de noi în noi
Și am mai vrea gustul de miere
Și câmpul ăsta cu trifoi.
Dar până vine clip-aceea
Să ne iubim ca doi nebuni,
Ești doar al meu și ești aievea
Și roagă timpul să-l oprim.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecut-au anii
Trecut-au anii,
Și duși au fost.
Am trecut și noi,
Odată cu timpul,
Nu mai suntem ce am fost.
Trecut-au anii,
Toate s-au schimbat
Și locul copilăriei noastre
E îmbibat în amintiri și praf.
Trecut-au anii,
Noi rămasa-m tot aici,
Statornici ai vieții,
Ai nemărginitului timp.
Trecut-au anii,
Și omul peste timp,
Anii au rămas în urmă,
Amprenta chipului răvășit.
Trecut-au lunile cu caru',
Trecut-au zilele
Rând pe rând,
De mă întrebi ce zi e astăzi,
Nu știu.. Mă simt confuz.
Trecut-au anii tinereții,
Nu se vor întoarce înapoi,
Ăsta-i cursul firesc al vieții,
Ne-am născut
Să fim muritori.
Trecut-au anii,
Am și uitat, Ce înseamnă noțiunea timp,
Nu mai știm să ne bucurăm
De lucruri mărunte,
Simțim, trăim,
Într-un mod obiectiv.
Trecut-au anii,
Nisipul din clepsidra timpului
S-a scurs demult,
Am ajuns la capătul vieții,
Trăim clipa,
Poate ultimul minut.
Trecut-au anii,
S-au irosit în zbor,
Oamenii sunt ca și
Corăbiile pe mare
Își urmează calea,
Prin viață-s trecători.
Trecut-au anii,
Privesc trecutul ca într-o oglindă,
Dar nu mă recunosc,
Oare așa mult timp să fi trecut,
Mă simt a fi opusul,
A ceea ce sunt și văd.
Trecut-au anii,
Viața s-a scris într-o carte.
Am imagini lipsă din ea,
Capitole, încă neîncheiate,
Mintea nu vrea să-și amintească,
Momentele nefaste.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul poem diamant
Măsurat
cu ceasul
sau cu clepsidra
timpul nu se oprește
pe loc niciodată pentru nimeni;
ore, zile, luni, anotimpuri,
orologiul măsoară neîncetat...
făcând tic-tac
trece...
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căluțul meu
E trist căluțul meu de la o vreme,
Citesc în ochii lui plini de blândețe,
E tânăr și-n putere, nu se teme,
Doar eu mă vait ajuns la bătrânețe.
Grij-am avut, l-am dus la potcovar:
Picioarele să-l țină, să nu-l doară,
Nu s-a schimbat, ce-i fac e în zadar,
Nu-i bucuros de soarele de-afară.
L-am țesălat pe coama-i mătăsoasă,
L-am întrebat de are vreo durere,
L-am mângâiat pe fruntea lui frumoasă
Și mi-a răspuns cu lacrimi în tăcere:
- Mă bate gândul rău și nu mi-e bine,
Mai stai, aș vrea cu tine să rămân,
Mi-e teamă c-ai să pleci de lângă mine,
N-aș vrea să mai cunosc un alt stăpân!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un el și o ea
De ce tu și eu,
Ne mințim,
Credem că suntem la fel,
Dar suntem o ea și un el.
Pe ea, fata cu ochi căprui,
Aș vrea să o strig,
Să-i spun pe nume,
Dar "ea" sunt multe-n lume.
Ea, la fel ca și el,
Nu-i știe nume,
Ar vrea sa-l cheme,
Dar pe cine? "El" e oriunde.
El și ea,
Un singur drum.
Ea face un pas,
ar vrea a oprească timpul,
să amâne clipa de bun rămas.
El o privește îndelung,
ar vrea să-i vorbească,
să o întoarcă din drum,
dar îî e teamă,
să nu greșească.
Pentru fiecare,
"El" și "ea" au un singur nume,
Știut numai de ei,
Pentru cei ce nu cunosc,
Rămân doar un ea și un el.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!