Cel care ne cheamă
Ne dă parcă mai rar o veste bună
Începe-ncet, încet, să ne rărească
Apelu-n cer când are să-l citească
Ar vrea ca toți ce-am fost "prezent" să spună
Pe cei rămași, acum o să-i rănească
Dar mâine El întreabă: -Cine
Mai vrea să vină-n inimă la mine
De l-au iubit pe toți o să-i primească
Noi știm că lumea asta-i trecătoare
Și nu ne mai mințim de mult cu visuri
Când sufletul se-ndreaptă spre abisuri
Materia în veșnica-i schimbare
Ne duce spre o lume sclipitoare
Și vom plutii în alte paradisuri
poezie de Petru Miloș
Adăugat de Petru Miloș
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.