Cel care ne cheamă

Ne dă parcă mai rar o veste bună
Începe-ncet, încet, să ne rărească
Apelu-n cer când are să-l citească
Ar vrea ca toți ce-am fost "prezent" să spună

Pe cei rămași, acum o să-i rănească
Dar mâine El întreabă: -Cine
Mai vrea să vină-n inimă la mine
De l-au iubit pe toți o să-i primească

Noi știm că lumea asta-i trecătoare
Și nu ne mai mințim de mult cu visuri
Când sufletul se-ndreaptă spre abisuri

Materia în veșnica-i schimbare
Ne duce spre o lume sclipitoare
Și vom plutii în alte paradisuri

poezie de
Adăugat de Petru MiloșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Citate similare

Mihai Leonte

Cu tine

Cu tine aș vrea să mă avânt
Spre înălțimi amețitoare,
Spre abisuri!
Din inimă să-mi zboare un cânt,
Inegalabil de frumos
Și plin de visuri . . .

Cu tine aș vrea să mă avânt
În rotirea lentă a unui vals,
Să-mi înflorească-n inimă un gând,
Iubirii mele să-i dau glas.

Cu tine aproape lângă mine
Mă simt atât de fericit,
Văd toate lucrurile sublime.
Când nu ești tu,
Mă simt tot necăjit.

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Aș vrea

Aș vrea să fiu ce azi n-am fost
În ziua mea pierdută:
Înțelegînd al vieții rost,
Aș vrea să fiu străjer în post,
Și chiar plătind al jertfei cost,
Eu să rămîn în luptă.
Aș vrea să fiu ce n-am fost ieri
Și nicicînd înainte:
Prin lumea plină de plăceri,
Să fiu așa cum Tu îmi ceri:
Să nu m-abat spre nicăieri
Din drumul vieții sfinte.

Aș vrea să fiu ce alții nu-s
Și nici nu vor să fie:
Mergînd prin viață spre apus,
Să nu mă las de valuri dus,
Și să mă 'nalț mereu mai sus,
Din timp spre veșnicie.

Aproape-aș vrea să fiu oricînd
De cei ce trec prin lume
Sub greul crucii suspinînd,
Dar și de cei căzuți din rînd,
Rămași în urmă, sîngerînd,
Răniți fără de nume.

Aș vrea să fiu un simplu glas
Care să strige-ntruna,
Că din al mîntuirii ceas
Secunde doar au mai rămas.
Iar cei de azi nu vin pe vas,
Se pierd pe totdeauna.

Aș vrea să fiu acel argat
La care El să-i spună
Cînd Se va-ntoarce ca-Mpărat,
Privind la tot ce am lucrat
Cu-acei talanți ce mi-i i-a dat:
"O, bine, slugă bună!"

Și aș mai vrea să fiu ceva:
O rază lucitoare!
Și strălucind în lumea rea,
Să duc lumină undeva,
Să încălzesc pe cineva,
Și să mă-ntorc în soare.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Cum să mă fac înțeleasă?

Cum să mă fac înțeleasă?
Când lumea nu vrea progres,
Mai ales progres moral,
Oare, sunt de neînțeles?

Vulturii îmi dau târcoale
Și îmi vânează scopul des,
Parcă locul meu în lume
Are ceva nefiresc.

Cum, să mă fac înțeleasă?
Trâmbițând înțelepciune,
Când un lucru merge bine...
Lumea vrea divertisment.

Ce limbă să îmi aleg?
Ca să-arăt celor din jur
Prețul sfântului bun simț,
Miezul păcii pe pământ.

Inima în mine plânge,
Lumea trece rând pe rând,
De nimic nu-i îi mai pasă
Nu mai crede în cuvânt.

Cum să mă fac înțeleasă?
Oamenii cum să-i îndrum
Spre gândire sănătoasă,
Cu ce ode să-i încânt?
Ca să mă fac înțeleasă.

poezie de (18 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Vin și eu, la tine, mamă...

N-am mai fost pe-acasă, Doamne, de-o vecie și mai mult,
Să-mi găsesc copilăria și salcâmii să-i ascult.

Cum mai ning peste morminte, așezându-se domol
Pe-aminitirea mamei mele și pe sufletul meu gol!

A curs pe Danubiu apă, cât să-nece dorul meu
De când ai plecat la stele, lângă rai și Dumnezeu.

M-ai lăsat orfană, mamă, și nu am cui să mă plâng,
Când se-adună toamne-n mine și în mine, ploaia strâng.

Numai visele mi-alină, când te-aduc la mine-n zori,
Supărările și vina, că nu ți-am adus, azi, flori.

Trec secundele grăbite și-mi mai fură câte-un an
Și mă veștejește timpul cu surâsul lui viclean.

Și m-aduce mai aproape de grădina-n care ești.
Vin și eu curând, la tine, dorul să mi-l liniștești.

Tata este lângă tine, sau nu l-au primit în rai?
Am să-i spun o vorbă, mamă. Și de nu, te rog să-i dai

Veste că sosesc degrabă și deși nu m-a iubit,
Aș vrea să-i vorbesc de vremea, când în suflet l-am primit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Nicolae Matei

Ne afundăm în anotimpuri

M-a luat în brațe timpul și nebun cu mine fuge,
Clipa nu vrea să mă ierte, spulberă și mă străpunge,
Un popas nu vrea să facă, trage spre vremelnicie,
Se oprește dăruindu-mi fărâma de veșnicie.

Înotăm spre țărm de ape cu ieșire la limanuri,
Colindăm cerșindu-i vieții visuri, idealuri, planuri,
Într-o lume răvășită, de incertitudini plină,
Soarele nu se arată, bolta nu-i așa senină.

Am să-i umezesc nisipul, să-l opresc să nu mai curgă,
În clepsidra lui avară anii să nu se mai scurgă,
Ne-afundăm în anotimpuri, amurgul ne smulge zile,
Ne vom duce în tăcere cătând cioburi de argile.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Ne afundăm în anotimpuri

M-a luat în brațe timpul și nebun cu mine fuge,
Clipa nu vrea să mă ierte, spulberă și mă străpunge,
Un popas nu vrea să facă, trage spre vremelnicie,
Se oprește dăruindu-mi fărâma de veșnicie.

Înotăm spre țărm de ape cu ieșire la limanuri,
Colindăm cerșindu-i vieții visuri, idealuri, planuri,
Într-o lume răvășită, de incertitudini plină,
Soarele nu se arată, bolta nu-i așa senină.

Am să-i umezesc nisipul, să-l opresc să nu mai curgă,
Din clepsidra lui avară anii să nu se mai scurgă,
Ne-afundăm în anotimpuri, amurgul ne smulge zile,
Ne vom duce în tăcere cătând cioburi de argile.

poezie de din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Rondelul vântului

Când vine la mine vântul
Veste bună îmi aduce
Dar nu și-a ținut cuvântul,
S-a oprit la o răscruce.

E smerit, face pe sfântul,
Stă la umbră să se culce,
Când vine la mine vântul
Veste bună îmi aduce.

Înspre mine-ar vrea s-apuce,
Își încalcă jurământul,
Derutat își face cruce,
Pe pustii încet se duce,
Nu se știe ca pământul
Când vine la mine vântul.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Leonte

FANTEZIE?

Din îndepărtate ținuturi siderale
Ba nu, reale peisaje pământești
Spre mine cu gânduri ireale
Mi se pare tu plutești.

Și nu știu care din amândoi
Dorința vrea să-și scoată la iveală
În prezent sau mai apoi
Să nu fie cuprins de îndoială.

Spre mine te poți îndrepta
Dar calea-i plină de hârtoape
În inimă când ai vreun dor
Oricând eu îți voi fi aproape.

N-aș vrea să-mi pierd temperamentul
Să cad în mlaștini să mă scufund
Vreau să merg în pas cu prezentul
La infinit, ba chiar mai mult.

1964

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Ion Cristea

A mai plecat un om...

A mai plecat un om și-afară plouă,
Un om frumos, cum ne mai place, nouă,
Să tot numim un om care se duce,
Uitând că asta-i viața, o răscruce!

Și toți suntem frumoși pe astă lume,
Venim, dar și plecăm când viața spune,
Acum sau mai târziu, este totuna,
Dacă iubim și soarele și luna!

A mai plecat un om și-afară plouă,
Pe fruntea noastra se așterne rouă,
Doar picături de apă, limpezi, moi,
Cu care-ntoarcem timpul înapoi!

Sunt picături de lacrimi trecătoare,
Astazi vor curge, mâine va fi soare,
Sunt amintiri ce răbufnesc pe-afară,
Chiar dacă-n lume este primăvară!

Oh, cât aș vrea să rup eu acest lanț,
Să mă ridic de jos, să mă înalț,
Să nu mă mai gândesc la ieri și mâine
Și să trăiesc un azi cum se cuvine!

E bine că ne-ntoarcem când și când,
Într-un trecut de vise, fremătând,
Dar, bine e să-l părăsim, cuminte,
Căci viața noastră merge înainte!

Să ne-amintim de tot ce-a fost frumos,
Să ne trăim momentul dureros
Și amintiri ce-apar în vis de noapte,
Să le lăsăm să meargă mai departe!

A mai plecat un om și-afară plouă,
De ieri după amiază, de la două,
Astăzi tristețea ne omoară clipa,
Mâine, cu dor, ne-om vindeca aripa!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fața nevăzută a lumii

Când lumea s-ar scula din rău
Sau din a ei indiferență,
Poate va fi din nou călău
De-omor, hoție, impertinență.

Când lumea s-ar trezi spășită
De nedreptățile făcute,
Vor fi din nou iubit, iubită
Fără paradă, pe tăcute.

Când lumea nu va mai fi-n hoarde
Crezând un unic adevăr,
Va fi doar cânt de tril, de coarde,
Trăi-vom fiori de flori de măr.

Când lumea se va culca-n pace
Fără de frică pentru mâine,
Va fi tărâm la toți să joace
Și asasini vor face pâine.

Când lumea singură va ști
Că-i numai una-n Univers,
Va face mult mai mulți copii
Să-i spună amor ce-l moștenesc.

Când lumea, de-ar mai exista,
S-ar vedea tasul din balanță
Și inegală, c-ar cădea...
Și-ar da la toată importanță.

Când lume-o venera ce-apune
Și orice naște pururi nou,
Se va renaște o nouă lume
Cu individul om, erou!

Când lumea iar va fi o lume
Pierdută din părinți-părinți,
Trecerea spațiu' o să cunune
Și vom fi iar trimișii sfinți!...

poezie de (8 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Străina din mine

Străina din mine
nu vrea să spună de unde mă știe,
dar, uneori, îmi lunecă prin suflet
cu pași foșnitori ca un grafit ascuțit
pe luciul unei coli
de hârtie.

Tăcută ca umbra,
de parcă ascunde o vină
în fiecare noapte o aud cum suspină;
întotdeauna se trezește în zori,
scutură cerul de nori și zâmbește
nefiresc de senină.

Străina din mine
nu vrea să spună de unde mă știe,
dar cunoaște bine arta umbrelor
și, seară de seară, dansează pe toți pereții
la fel ca mâinile bunicului
în copilăriei.

Poate ne știm
dintr-o altă viață
când un deceniu fost-am castan;
poate-am împărțit același colț de cer
pe vremea când avut-am aripi de vultur,
mai bine de-un an.

Străina din mine
nu vrea să spună de unde mă știe,
dar, din când în când, se strecoară afară
și plânge; plânge cu lacrimi albastre
ca un bătrân albatros
într-o colivie.

Pe de-a-ntregul,
chipul și-l arată doar vara, câteodată;
cu degete de aer să-mi fie răcoare, ca o boare
mă mângâie pe creștet de parcă-ar vrea să spună:
"nu-ți fă griji! când se va scurge secunda din urmă
vom pleca împreună".

poezie de (2016)
Adăugat de EliGlodeanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Râs dintr-un nor

Aș vrea să fi îndrăgit rasa omenească.
Aș vrea să-i fi iubit urâta mască;
Aș vrea să-mi fi plăcut cum umblă-n lume;
Aș vrea să-mi fi plăcut cum și ce spune;
Și când aș fi-închinat cu-un om o ceașcă,
Aș vrea să fi gândit "Ce tip de gașcă!"

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea dintâi

Iubirea dintâi era mai duioasă
Mult nu stătea, la cafea, pe terasă
Mergea la acei cu probleme spinoase
Chiar prin dogori sau nopți friguroase.

Azi ne șoptește la toți cu ardoare:
"Mă-mpingeți spre margini și asta mă doare
Vreți altă iubire îmbrăcată-n rutină,
Vreți alt sentiment și altă regină."

La toți ne-amintește de timpul apus
Când mult mai intens iubeam pe Isus,
Când nu amânam lucrări importante
De dragul unor structuri captivante.

Tandrețea e-n ea, nicicând n-a forțat
Cu noi la necaz, oricând, ea a stat
Ce-am câștigat că i-am spus să se ducă?:
Simțim că în noi ceva se usucă.

Iubirea dintâi fiind răbdătoare
Mergea prin ninsori cu multă ardoare
Purta cu ea solia primită din Slavă
La cei ce stăteau, amăgiți, în epavă.

De când n-am chemat-o să vină-n Cetate?
De când ne-au pătruns păreri încurcate,
De când am pășit în alte incinte
Unde-am primit doar blidul de linte.

Curaj dovedind în orice-ncercare
Depășea furtuna și-adânca-nnoptare
Pe cei căzuți îi ‘nălța din noroaie,
Nu tremura când veneau grele puhoaie.

Ea bate și azi; la ușă iar bate
Dar vai! Nepăsarea din nou o combate
Credința modernă așa o tratează
Pe cea mai tăcută și sfântă Vitează.

Ar trece prin foc de-ar fi să o cheme
Acei inundați de puhoi de dileme
La sacrificiul suprem ea se duce
Pe cel încurcat în hățiș să-l descurce.

De-o vrem printre noi, de-o vrem iar la masă
Vedea-vom, din nou, că-i cea mai frumoasă
Doar o privire spre ea de se-ndreaptă
Aleargă spre noi din treaptă în treaptă.

poezie de din Pelerini printre versuri (7 martie 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Am mers cu săgeți în inimă...

Sufletul meu vrea să cumpere fericire
Ș-aș vrea să-mi dai tot ce-i al meu,
Dar tu îmi dai nimicire
Și sunt vinovată numai eu.

El trece, zboară apoi pleacă
Și vorba mi-o trece-n tăcere,
Când inima și pieptu-mi se-neacă,
Eu zac în durere...

Cu săgeți în inimă am mers,
Focul din ele l-am făcut,
Și-acum le-am pus într-un vers,
Să-l folosesc ca scut.

Viața, durerea și bucuria sunt de neplătit,
Dar poate vine o forță divină,
Ce poate transforma omul iubit,
Chiar din rădăcină.

Aș vrea să pot din nou să urc fără de teamă,
Chiar dacă nu pot păși,
Spre munte cu uimitoarea panoramă,
Să-l pot din nou privi.

M-am rupt de toate-n jurul meu
Și nu dărâm ce-am construit o viață,
Nu-mi pierd credința-n Dumnezeu,
Te rog ia și învață.

poezie de (28 septembrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Bulancea

Undeva, între pământ și cer

Undeva, între pământ și cer
Sufletul meu rătăcește stingher
Și se zbate și încearcă a ști,
Unde mai bine s-ar putea odihni.

S-ar duce în cer, mai bine să-i fie
Durerea s-o uite, cum vântul adie
Dar cum ar putea să lase pământul
Când tot ce iubește îi macină gândul

De vorbă eu stau, cu sufletul meu
Încerc să-l ajut, să-l feresc de ce-i rău
Un sfat am să-i dau, pe pământ să mai stea,
Iubirea s-o lase în inima mea

Să o pot împărți cât încă trăiesc
S-o primească în dar, toți pe care-i iubesc
Să rămână cu ei după ce voi pleca
Amintire să fiu, eu... și inima mea!

poezie de (10 decembrie 2018)
Adăugat de Elena BulanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Elena Bulancea

Să fim...

Aș vrea să fiu o floare, în ochii tăi frumoși
Aș vrea să fiu parfumul pe care îl miroși
Aș vrea să fiu arcușul ce mângâie vioara
Aș vrea să fiu Luceafăr, atunci când vine seara.

Aș vrea să fii tu valul ce mătură nisipul,
Aș vrea să fii acela ce controlează Timpul
Să fii spre seară umbra, care mă urmărește,
Și-apoi să fii o stea, ce-n noapte strălucește.

Aș vrea să fim tu Soarele, eu Luna
Aș vrea să fim noi doi, întotdeauna
Aș vrea să fim tu gura, eu cuvântul
Și-aș vrea să fim tu mintea și eu gândul.

Dar suntem tu și eu, pierduți prin lume.
Suflet al meu, pereche,... nu ne știm
Sau poate să te caut n-am știut eu unde
Ori poate n-a fost dat să ne întâlnim.

poezie de (19 aprilie 2019)
Adăugat de Elena BulanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E viu pentru eternitate

Înălțăm cântări și glorii
Spre luminile splendorii
Proslăvim pe Cel ce-i viu
(Pe nemuritorul Fiu)
Ca să știe și Pilat
Că Hristos a înviat!

Când L-au prins L-au chinuit
Nemiloși L-au biciuit
Iar sentința a fost moarte
De beznă să aibă parte
Dar din grotă a ieșit
Astăzi știm c-a biruit...

A intervenit puterea
Ce produce Învierea
Să cunoască-ntreaga lume
O Ființă și un Nume,
Să știe că Dumnezeu
Ne ghidează pe traseu.

Răspândim o veste bună
Nu-i poveste, nu-i minciună:
E la tronul cel ceresc
Nu-n mormântul pământesc
Și de-acolo El veghează,
Zilnic ne înviorează.

Iar triumful Lui ne spune
C-a lui viață nu apune
Că în veci va fi în Slavă
În edenica Dumbravă
E acolo și Maria,
E la culme bucuria.

Toți-nălțăm recunoștință
C-a fost sfânta Lui voință
Planul să-l îndeplinească
Și, nespus, să ne iubească
Nu-ncetăm să-I dăm mărire
Ne conduce-n moștenire.

Lui îi dăm întâietate
Trăiește-n eternitate
Ne aude, ne-nțelege
Doar cu El putem culege
Snopi de har și bucurie
Și comori în drumeție.

poezie de (21 aprilie 2014)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Oboseală

Mii de gânduri se înmulțesc în juru-mi
Și zeci de oftaturi rup o liniște somnoroasă,
Brațele sprijină capul și mintea lenoasă
Sau poate puncte și virgule sprijină fraze.

Înlănțuit în trup flămând și obosit
Duhul îți caută poartă-n evadare,
Epuizat, dar cu voință de schimbare
Sfidează scopul scris în a sa carte.

Nu este tărâm să poată iubi,
Dar este chemare spre a-și dezlega
Din tot ce-a fost el înrobit când zăcea
În tehnici primare și principii uzate.

Privesc în tăcere studii ancestrale
Și strâng în inimă statistici;
Din când în când privesc spre mistici
Croind scenarii validate.

Nu știu când dorm și când visez...
Mă simt purtată spre abisuri,
Unde am fost prin mii de visuri
Și-acum ce scriu, am să trăiesc...

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Eva

Un sentiment aparte m-a cuprins,
Când am văzut enigma vieții mele
Cu ochi ca mura și cu părul lins,
Mi s-a părut că zbor spre stele.

Și totdeauna aș vrea să fiu cu ea
Să o admir ca pe o floare rară,
Să-i dau din mine, soldă viața mea,
Și s-o primească simplu-n primăvară.

Cărările să le parcurgem împreună,
Lumina caldă s-o luăm din soare
Să-i pun din flori de vis cunună,
Și s-o ador mereu într-o splendoare.

La ea mi-e gândul și visez s-o am
Mai aproape, și s-o strâng la piept,
Să-i simt parfumul ei de magheran
Împodobindu-mi soarta cât mai drept.

poezie de (10 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicu PetriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Cuth Hajnalka

Muntele din mine

Uneori aș vrea să duc o viață de nomad,
La poalele muntelui cel mare
Să-i fiu doar eu prietenul cel pribeag
Suflat de vântul burzulit și mângâiat de soare,

Să stau pe-al lumii acoperiș doar pentru o zi
E mult prea mult a cere,
Cu ochi de șoim deasupra a privi
E tot ce vreau în aceste timpuri efemere,

Să pot s-ating o liniște deplină
Să scap de duhul prihănit,
Ce mai flămând ca o sălbatică felină,
Zile lungi din mine, bine s-a mai hrănit,

Uneori aș vrea să fiu chiar muntele în sine
Să stau măreț și neclintit,
Să râd de voi, de toți chiar și de mine
Cum nu știm ce-i în viața simplă de iubit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook