Ne afundăm în anotimpuri
M-a luat în brațe timpul și nebun cu mine fuge,
Clipa nu vrea să mă ierte, spulberă și mă străpunge,
Un popas nu vrea să facă, trage spre vremelnicie,
Se oprește dăruindu-mi fărâma de veșnicie.
Înotăm spre țărm de ape cu ieșire la limanuri,
Colindăm cerșindu-i vieții visuri, idealuri, planuri,
Într-o lume răvășită, de incertitudini plină,
Soarele nu se arată, bolta nu-i așa senină.
Am să-i umezesc nisipul, să-l opresc să nu mai curgă,
În clepsidra lui avară anii să nu se mai scurgă,
Ne-afundăm în anotimpuri, amurgul ne smulge zile,
Ne vom duce în tăcere cătând cioburi de argile.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Matei. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.