Liniştea din stânci

tăcerea stâncilor relaxează pământul
să nu se prăbuşească în vulcani de foc
în tăria lor se-ntremează cuvântul
în lumea cunoaşterii să găsească un loc.

vântul sculptează stânci - artist de seamă
le dă chip abstract şi forme grăitoare
de la ele învăţ sa nu mai am teamă
când planeta se cutremură sub soare.

pe fermitatea stâncilor se reazemă cerul
pe a lor coloane munţii s-au format
precum nişte magi dezleagă misterul
rezistenţei planetei în nebulos climat.

în pieptul setos a răsărit izvorul
scrâşnete de stânci în susur s-au calmat.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii de viaţă

iubirea mă învaţă că viaţa e frumoasă
un cântec de speranţă cu textul sublim
lumina îmi vorbeşte într-o limbă duioasă
e ninsoare de stele în forul intim.

învăţ de la păsări să zbor către soare
învăţ de la arbori înfrunzirea pură
învăţ de la munte că sunt nemuritoare
să fiu mereu dârză fără dram de ură.

învăţ de la ecou să răspândesc cuvântul
de la curcubeu deprind culorile magiei
mă las de el purtată prin lume ca vântul
ce împrăştie norii pe cerul nostalgiei.

învăţ de la îngeri să preaslăvesc pământul
leagăn de visare sfântă, sursa energiei.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drum spre veşnicie

se scurg în pământ vise gri de plumb
altele se plimbă prin vastul univers
caută tărâmuri noi precum Columb
şi-i află cunoaşterii un nou demers.

am pavat cu versuri drumul spre veşnicie
nici pietre nici stânci nu mi-au stat în cale
romantismul din suflet are trăinicie
gânduri se relaxează în sfere muzicale.

o stea să cuceresc îmi iau azi avânt
întotdeauna pure lumini m-au sedus
la poarta raiului bat cu un cuvânt
un înger mă aşteaptă în cerul de sus.

conceptul graţios al armoniei pe pământ
într-un colţ de inimă trainic l-am pus.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valentine's day

pretutindeni e iubire, pretutindeni e miracol
diademe de lumini ne mângâie cu raze
timpul e sublim artist face spectacol
răsună prin cântec vibrează prin fraze.

mă simt soră cu pământul cu falnicii munţi
îmbrăcaţi în codrii cu cetina verde
peste valurile negre s-au ridicat punţi
mărgeanul de speranţă nicicum nu se pierde.

vântul îmi e prieten aerul îl primeneşte
învăţ de la furnică să nu cred în povară
simt entuziasmul când floarea-mi zâmbeşte
sunt precum fluturul îndrăgostit de vară.

binecuvântez iubirea astăzi se sărbătoreşte
plutesc de fericire ca struna pe vioară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascensiuni

fac ascensiuni pe munţi de poezie
pe stânci abstracte mă caţăr cu funii
rucsacul este greu plin cu fantezie
în cale se aştern sălbatice petunii.

comunic cu aştrii prin telechinezie
cerul îi conferă putere rugăciunii
fac ascensiuni pe munţi de poezie
pe stânci sentimentale mă caţăr cu funii.

trăiesc frematarea de vreme târzie
dezolarile le las în seama lunii
slove de luceferi mă ning cu frenezie
îmi acopăr tâmplele cu laurii cununii.

fac ascensiuni pe munţi de poezie
pe stânci abstracte mă caţăr cu funii.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în satul cu troiţe

îmi petrec timpul într-o arhitectură sacră
credinţa-n Dumnezeu s-a născut la ţară
ţărani evlavioşi cu Hristos se consacră
păcatele se spală în apă de moară.

în satul cu troiţe mă simt într-un rai
oameni-s vrednici preaslăvesc pământul
vântul cântă pe frunze precum la nai
miri de poveste îşi cinstesc legământul.

ştiu că minunile s-au născut la sat
veşnicia începe cu prima rugăciune
ploile mănoase din cer s-au revărsat
pământul să prospere fără amărăciune.

nu vreau să fie nimeni răvăşit stresat
ca fraţi să se adune oameni la împăcăciune.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele căzătoare

Mă stinge tăcerea, mă arde cuvântul,
Mă-nalţă văzduhul, mă-ngroapă pământul,
În brazde de cuget, în susur de ape,
Suspină şi gândul, suspin e în toate

Şi cad mii de fluturi din dor de lumină,
Răpuşi de-ntuneric, de griji şi de vină,
Bătaie de aripi în umbră apune,
Când nori de tristeţe mă strigă pe nume

Doar ochii tăi tandri mai pot să-mi arate,
Că sigur iubirea există în toate,
Şi poate de-aceea alerg înspre tine,
Când teamă îmi este că nu vei fi mâine

Îmi strigă tăcerea, îmi plânge cuvântul,
În suflet mi-e rece şi bântuie vântul,
Atunci când nu eşti, universul dispare,
Cad stele din cer şi lipsa ta doare

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marină

Se'ntorc pescarii în spre sat;
Pe ţermu'n neguri cufundat
Lucesc luminile lor rare,
Scântei perind în depărtare.
Şi ceru-i sur, greoiu e de nori,
În noaptea plină de fiori
Tânguitorul val se bate
De-a stâncilor singurătate.

Şi s'aud glasuri răsunând,
Vre-un cântec trist din când în când,
Din vârf de munţi un clopot lin
Revarsă glas de jale plin,
Iar goelandul solitar,
Stăpânul valului amar,
De vântul mărilor trezit,
Boceşte'n cuibu-i de granit.

Întunecat e tot şi mut;
Din cerul aprig şi tăcut
Pe ape fără de sfârşit
Se cerne ploaia liniştit.
Încremenite toate par
De somnul blând al morţii, - doar
Tânguitorul val se bate
De-a stâncilor singurătate.

poezie celebră de Nicolae Iorga
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii pe faţa de noapte

mottoul zilei este viaţa să o iubesc
cu cerul cu pământul cu lumea asta mare
cumpăr totul sub soare, nu mă tocmesc
libertatea, nemurirea nu sunt de vânzare.

cumpăr şi credinţa pe câţiva arginţi
bucuria se vinde la kilogram la litru
popii poartă măşti cu chipuri de sfinţi
Dumnezeu nu-i aspru ca liber arbitru.

viaţa are preţul scump ca diamantul
de multe karate şi cu zeci de feţe
misterul divin îl dezleagă levantul
ca scrierile sacre din letopiseţe.

cu raiul se deschide deodată neantul
dar lumina sufletului creşte cu justeţe.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi să fii o floare

De-ar fi să nu fii om, ci doar o floare
Ce-n cupă-i toarnă zorii, dimineaţa,
Izvoarele luminilor stelare
Prin care Cerul iar aduce viaţa,

Ai da şi tu lumina mai departe,
La fel de generos precum e Cerul,
Când chiar şi de pe Cruce-a pus în Carte
Cuvântul ce dezvăluie misterul

Întoarcerii din moarte la-nviere,
Precum ea, îngropată sub răzoare,
Lumina rupe-a morţilor tăcere,
Când Cerul iar o trece într-o floare?

De n-ai fi om, ci floare pentru-o clipă,
Ai fi în stare lumii să-i dai zorii
Precum o face-această floare-n pripă,
Să şteargă de pe inimă toţi norii?

Dacă răspunzi cu "da" la întrebare,
Atunci când noaptea-ţi va veni în viaţă,
Fii sigur că din om ajungi o floare,
Ce va-nflori şi ea-ntr-o dimineaţă!

poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri în noaptea regală

înţelepţii dezleagă misterul din rune
unesc cerul cu pământul în divinaţii
reaprind focul iubirii care spune
că viaţa e superbă cu mii de motivaţii.

invoc visul albastru din noaptea regală
invoc dragostea lunii nobilă, duioasă
când slova se-nveşmântă în haine de gală
când fiecare clipă-i fecundă, preţioasă.

uneori la veghea lunii particip şi eu
spun o rugăciune, o mantră protectoare
în mijlocul lumii pacifistă-s mereu
cu Dumnezeu aproape ca de soare.

invoc iubirea, lumina Lui mântuitoare
pecetluind cu versul credinţa arzătoare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiparoşii

Chiparoşii izbucnesc din nori
ca nişte flăcări verzi
care se unesc cu cerul
prin chiparosul zvelt albastru
chiparoşii, străjeri ai munţilor
ce se zăresc prin aburul auriu al vieţii,
ei sunt dezmierdaţi de ape
şi de zarea pufoasă,
ce se rupe din văile
ce miroseau a munţi,
trei chiparoşi opresc munţii să cadă
îi sprijină cu umărul lor
şi cu temelia ce se prelinge-n Terra,
sunt chiparoşii stâncilor
care strălucesc în Soare
fiecare stâncă este o bibliotecă
plină de istorie, amintiri, amprente
şi mai ales energii.
scriu despre chiparoşi
cu rădăcinile lor
şi cu vârful, flăcări verzi,
lustruind cerul cu flacăra
verde ce răsare din Soare.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magica speranţă

uneori drumul spre fericire e anevoios
greu de urcat munţii cu prăpăstii adânci
vreau sa urc la cerul iubitor şi sfătos
obstacole în cale sunt mari ca nişte stânci.

vreau aripi ca să zbor spre infinit
veşnicia îmi pare panaceu de poet
am trăit intens prea mult am iubit
timpul din viaţa mea şi de-a fost desuet.

trăiesc cu amintiri strânse cu multă grijă
prin volume de versuri din suflet călător
dar azi tristeţea s-a înfipt ca o schijă
şi spiritul meu geme cu dureri la picior.

speranţa mă pătrunde cu o magică vrajă
cu visul ating cerul duios, fermecător.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istorie de neam statornic

Drumeţule.. sau cine eşti, oricine...
Să afli, dacă vrei, că din adânc venim,
Noi suntem una cu pământul, ţara
E ce-a zidit al nostru statornic mare neam,

Istoria... e pilda cea mai vie,
Şi munţii de-ar vorbi, dar nu doar ei,
Ci orice brad, ori râu, un şes, o ie,
Poartă-n secret strămoşi, părinţi de-ai mei.

Răscruce de istorii, de drumuri, după glorii
Ne-a procurat duşmanii pe puncte cardinale,
Dar nu... să ştie lumea, drapelul glorios,
N-a coborât de acolo, bătălia s-a dat jos...

Supreme jertfe, de frunţi de fii şi soţi,
Au lunecat sub brazde, s-au stins lumini în gene...
Un Horia, drapelul întruchipat de moţi,
A încins tărie în ape, în stânci, păduri, poene...
....................
... Şi iată curcubeul, Arhanghel ce sărută,
Cojocul sfânt al ţării şi armia călare,
Porni în zbor ca şoimul, el ŞTEFAN şi cu ţara.
Şi braţul lui şi pieptul şi-l pune la hotare.
................
N-a fost pământul undeva mai sus...
Şi nici păstrat sub cheie în casele de bani,
L-a apărat mulţimea, români care s-au dus,
Deşi cum vine vorba, au fost mai mulţi ţărani.
...............

poezie de Constantin Păun (1979)
Adăugat de Constantin Păunc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul toamnei

cu Dumnezeu în suflet nu am teamă
că am să cad iar în abis depresiv
poruncilor divine le-am prins de seamă
şi-am dezvoltat în mine cuget persuasiv.

nu am să las speranţa să mai geamă
contemplu viaţa în ambient festiv
cu Dumnezeu în suflet nu am teamă
că izvorul poetic n-o să fie cursiv.

se apropie toamna cu galbenă maramă
dar eu sunt legată de cerul expresiv
şi mă încred că vremea este ca o mamă
care mă veghează cu spirit permisiv.

cu Dumnezeu în suflet nu am teamă
că am să cad iar în abis depresiv.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţe de toamnă

vântul plezneşte frunze - descreierat
apleacă arborii până la pământ
ploaia peste case s-a împrăştiat
florile freneziei de vară s-au frânt.

privighetorile au încetat să cânte
poienele sunt triste fără fluturi
iar s-au întors zăpezile pe munte
moartea cere de la viaţă tributuri.

înţeleg că natura vrea să se odihnească
după ce vara întreagă din greu a trudit
lumea de pretutindeni să o hrănească
totuşi soarele zâmbeşte de la răsărit.

toamna-i pentru natură vacanţă cerească
toţi arborii gliei au un nimb aurit.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Umblă gândul ca şi vântul,
Cutreierând disperat pământul.
Luna şi cu soarele învârtesc destinele,
Împodobind cu ele nopţile şi zilele.
Ploile şi mările în valuri coboară urcuşul,
Speriind pe stânci stinghere lumea vie, pescăruşul.
Munţii înalţi cu vârfuri albe sărută tandri văzduhul,
Oamenii îşi provoacă tot mai mult destinul,
Dumnezeu cu mila ne rabdă veninul.

poezie de Valeria Mahok (20 iulie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vederea animalului

S-au bucurat cu toţii la vederea
animalului
au aprins focuri şi au dănţuit
şi s-au beţivit toată noaptea

şi nimeni nu s-a uitat mai îndeaproape
la uriaşul animal
nimeni nu s-a uitat la ochii săi sticloşi
şi la dinţii săi atât de albi
şi la fruntea sa uşor lovită într-o margine
au răcnit acolo toată noaptea şi s-au
destrăbălat şi nu s-au uitat deloc
la cele două braţe subţiri şi la coatele
însângerate şi la genunchii însângeraţi

ei doar s-au bulucit sub steaua nemuritoare
au adus daruri şi le-au presărat pe stânci
au răvăşi cerul cu privirile lor
şi la cele două aripi imense
nici o dată nu s-au uitat

poezie de Matei Vişniec din Oraşul cu un singur locuitor (2004)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egiptul antic

Faraonii falnici, cu domnii mai vaste
Şi-au găsit odihna în morminte caste.
Piramide-n piatră, se-ntorc după soare,
Pomenind apusuri cât mai legendare.
Trudit-au cu toţii, fost-au ca-n sclavie,
Săltând cu sudoare, leagăn de mumie.
A Regilor Vale-nchide-n hipogee,
Morminte săpate în stânci, ca-n tranşee.
Iţit printre dune, Sfinxul stă la pândă
Soarele îl arde, parcă-i la osândă.
Animal himeric cu priviri candide,
Străjuieşte lumea dintre piramide.
Temple uriaşe, slăvind Zeul Soare,
Sprijin în coloane au dintr-o suflare.
Şi s-au scris istorii din blocuri de piatră,
În Egiptul antic, a Nilului vatră...

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în univers romantic

am făcut în viaţă multe sacrificii
anii au trecut cu bune cu rele
dar am lansat un vis pe-un cer cu artificii
să ia strălucirea din freamăt de stele.

încă strâng bucurii într-un imens tezaur
amintiri de suflet cu fiinţe dragi
inima mea crează ca un destoinic faur
un univers romantic să-l străbată magi.

admir lumea vastă strâng din ea splendori
cu Sfânta Treime mi-am legat destinul
s-au transformat în slove emoţii şi ardori
e astăzi parodie regretul ca suspinul.

învăţ de la îngeri să împrăştii candori
să-mi fie călăuză soarele, divinul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

62 de crini pe cerul vieţii

Şaizeci şi două de garoafe
În calea vieţii au răsărit
În calea celor şaizeci şi două
62 de crini pe cerul vieţii
A răsărit şi s-au pierdut în zare

În casă azi vă este sărbătoare
62 de crini pe cerul vieţii,
Au răsărit şi s-au pierdut în zare
Cu mic, cu mare, am venit cu toţii
Căci este mare zi de sărbătoare.

S-aveţi, ca grânele, lucind în soare
Realizări şi împliniri, speranţe
Ca macii să se-nalţe, să răsară.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!