Secvențe de toamnă
vântul pleznește frunze - descreierat
apleacă arborii până la pământ
ploaia peste case s-a împrăștiat
florile freneziei de vară s-au frânt.
privighetorile au încetat să cânte
poienele sunt triste fără fluturi
iar s-au întors zăpezile pe munte
moartea cere de la viață tributuri.
înțeleg că natura vrea să se odihnească
după ce vara întreagă din greu a trudit
lumea de pretutindeni să o hrănească
totuși soarele zâmbește de la răsărit.
toamna-i pentru natură vacanță cerească
toți arborii gliei au un nimb aurit.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
File de Octombrie
timpul pictează orhidee pe combinezon
florile în sere s-au dezvoltat frumos
nu simt bruma și frigul spinos
ajung în târguri minuni de sezon
arborii se scutură de trista povară
stările de exaltare le împrășie vântul
oboseala toamnei o simte și pământul
s-a micșorat mult voluptatea de vară
naturile au dreptul să se odihnească
după toată truda din livezi și câmpii
toamna excelentă-i ferită de utopii
oferă belșug din pronia cerească
târgurile-s pline cu rod cămările se umplu
anotimpul se cinstește cu cânt pur și simplu
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filozofia ploii
se bucură câmpul sub ploaia mocănească
și arborii se spală de praful poluant
doar ploaia divină poate să hrănească
pădurile gliei într-un ritm vibrant.
cântecul stropilor răsună pe umbrelă
vântul voios îngână romanța toamnei
țesătura zilei cea mai fină dantelă
se armonizează cu lumina icoanei.
în grădina primenită zâmbesc crizanteme
ploaia brodează iubire din melancolie
varsă-ntr-o veselie pe alei reci poeme
modelează viață până la temelie.
filozofia ploii azi o aprofundez
luciditatea cerului se scurge în crez.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie de vară
ploaia tropotește sus pe acoperiș
cântă să se audă în întreaga zare
arborii se fericesc nu stau pieziș
în fața averselor ce cad amețitoare.
copiii se joacă uzi până la piele
căci ploaia este caldă, diafană
se-ntrec în lupte cu arcuri de nuiele
în nucul fericit se-ascunde-o coțofană.
șiroaie repezi se scurg pe trotuare
strada e inundată canalu-i înfundat
edilii dau din umăr cu mâini în buzunare
nu au făcut nimic bun de aplaudat.
dar ploaia de vară aduce desfătare
pentru pomi și flori ce s-au înfometat.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă pe Pământ
Cocorii au plecat demult
Cad frunze pe alei
Și vântul toamnei îl ascult
Prin crengile de tei
Văd frunzele cum cad din ram
Și tremură în vânt
Se-aprind gutuile în geam
E toamnă pe Pământ
Și florile s-au veștejit
Și berzele s-au dus
Și zilele s-au risipit
Și crinii au apus
Și nopțile parcă prea lungi
Mai văd un răsărit
Și plopi cu umbrele prelungi
Gonesc un asfințit...
Și vara ce ne-a părăsit
Cu-a florilor veșmânt
Ori nu a fost ori n-a venit
E toamnă pe Pământ.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Precipitații
ninge din stele cu lumini pentru noi
ninge din suflet cu doruri ardente
ies la suprafață straturi de noroi
aleanul răzbate printre sentimente.
când iarna sosește o privesc pe fereastră
dar frigul străpunge arborii golași
au pălit de mult florile din glastră
pe străzi se joacă doar pruncii poznași.
viscolul îngheață murmurul de izvoare
păsări zgribulite nu mai ciripesc
iarna nu are nici un fel de candoare
plâng arborii gliei din rărunchi trosnesc.
sunt tot mai mohorâte razele de soare
dar învăț că și iarna trebuie s-o iubesc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au arborii din codri toți suflete de om
Sunt goi azi munții, ascunse pe cărare
Sub rădăcini de arbori stau urmele de pași
Femei poartă azi seve spre frunze și spre floare,
Trufași, spre culme urcă ai moților urmași.
Căci s-au mutat din viață în țărână,
N-a suportat nici Domnul să vadă-atâtea cruci,
Și i-a luat sămânță-ntra lui mână
Și-a semănat un codru de năluci.
Vin alții de aiurea și-i culcă la pământ
Resimt a doua oară în trupul lor securea,
Semeți, pe locuri vechi, se unduiau în vânt
Și domnul, în genunchi, le priveghea durerea!
Au arborii din codri toți suflete de om
Și lemnul care cade-i Marie sau Ion!
poezie de Florica Iacob (iunie 2010)
Adăugat de Florica Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crâmpeie de August
răsună glasul soarelui îndrăgostit
de florile deschise spre candoare
raze de lumină s-au pus pe povestit
lumea să o umple de vrajă și splendoare.
arborii se mlădie sub adieri de vânt
cerul se reflectă în lacul de smarald
munți întăresc iubirile de pe pământ
e August de poveste cu vești de herald.
e frenezie mare și păsări cântătoare
bucură lumea, sufletele dezmiardă
cu Dumnezeu în suflet mă simt încrezătoare
că fiece durere din timp o să se piardă.
cu soarele pe tâmple mă simt cutezătoare
focul lui poetic gânduri rele să ardă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incursiune în suflu poetic
e poezie atunci când doi îndrăgostiți
umplu universul cu săruturi tandre
e poezie atunci când fluturi fericiți
dansează cu florile în sublime cadre.
e poezie când marea îmbrățișează țărmul
când arborii se fericesc sub ploaia deasă
când copii învață să păstreze ritmul
armoniilor vieții ce-n suflete se lasă.
e poezie între munți și susur de izvoare
care se strecoară vesel prin propria matcă
e poezie când roua scaldă petale de floare
și ademenește vântul timpul să-l petreacă.
e poezie curată de la lumini stelare
când luna veghetoare peste pământ se-apleacă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Episod dramatic
nori negri se înghesuie unul într-altul
acoperă lumina prevestesc furtună
descărcări electrice fulgeră înaltul
în deșertăciunea cu păcate tună.
grindina strivește splendori în grădină
florile iubirii le culcă la pământ
pe alocuri ploaia cânta în surdină
îi ascult mesajul sculptat pe cuvânt.
când suferă natura plânge și Dumnezeu
arborii de cristal sunt frânți de tornade
prin marea speranței trece un alizeu
cu moartea pe aripi pretinde ofrande.
ne-am bătut joc de planetă e în agonie
omenirea se preschimbă într-o mare demonie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epopeea ploii
îndrăgostit de viață iremediabil
sufletul se bucură de primăvară
timpul surprizelor este formidabil
euforia cu paharul se măsoară.
norii grei își scutură amarul
vântul antrenat matură aleea
rafale de ploaie spală trotuarul
motivată eu le scriu epopeea.
fluturi s-au ascuns după umbrele
așteaptă docili soarele să răsară
imagini imortalizate în acuarele
peste tot în expoziții o s-apară.
arbori, flori se leagănă de fericire
ploaia le hrănește sublima menire.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sacrificiul pădurilor
vuiește în mine izvorul, pădurea
în freamăt de brazi temeri întrevăd
pe drumul blestemelor triumfă securea
arborii neiubiți sunt sortiți la prăpăd.
miraje defrișate au sărăcit munții
Doamne ce păcate au pădurile gliei?
curg întrebările prin sudorile frunții
și mult mă întristează plânsul ciocârliei.
arborii suprimați au ajuns sicrie
corpuri de mobilă prin voință nebună
din țară se înalță la cer o furie
plângeri și supine au ajuns la lună.
moartea arborilor grea istorie scrie
răscolește-n mormite liniștea străbună.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aspecte de vară capricioasă
uneori lumina vine de la frigider
îmi așează bucuria într-o farfurie
la lucrurile simple mai pot să sper
când cerul tună iarăși plin de furie.
ploaia angelică bate tandru în geam
în seva ei sunt sorți de armonie
hrănește arborii cu sacrul hram
ei rodesc fericirea pe această glie.
simbolul bărbăției dăinuie în stejar
când brazii tremură c-or să fie tăiați
atâția arbori au sfârșit în jar
în nebuloasa focului n-au fost iertați.
prin livezi aleargă vântul hoinar
roade s-au pârguit împrejur de Carpați.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșit de vară
vara se sfârșește în cântec de harpe
arborii au obosit de-atâta freamăt
toamna se ivește în terne horoscoape
în codru de vise se stinge un geamăt.
rapsodia timpului ține cugetul treaz
în vii struguri mustesc cu dulce licoare
lumina nostalgică se-așează pe obraz
adânc în suflet vrea să se strecoare.
vântul îngenunchiază lângă crizanteme
să nu mai vuiască nebun ca o furtună
vestește ploaia blândă cu picături boeme
aprodul toamnei mele slove dragi adună.
mă umplu de emoții indiferent de vreme
iubiri freamătă la nunți cu raze în cunună.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă de poveste
pe creste de munte se coboară toamna
îngălbenește frunze, iarbă, flori
timpul îi face loc să vină Doamna
în costum arămiu cu pete de nori.
nopțile sunt reci în zori este ceață
se-ntinde peste dealuri somnoroasă
scad din amploare poftele de viață
dar natura verii a fost generoasă.
arborii au rodit recolta e bogată
meri peri și pruni răspândesc miresme
strugurii mustesc cu o licoare delicată
lumini de mântuire cad pe catapetesme.
cu toamna vieții mele mă simt împăcată
o primesc în suflet liberă de marasme.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imnul ploii
nori albi pufoși se perindă pe cer
pregătesc o ploaie să scalde pământul
în stropii reci, limpezi zădufurile pier
și arborii triumfă, îmbunează vântul.
au și naturile dorințe de-mplinire
ca oricare om dornic de vise mari
eu trăiesc ca arborii freamătul în fire
dar eu sunt efemeră, stejari-s seculari.
fără ploi mirene viața ar fi pustie
planeta s-ar încinge cu focul din infern
soarta lumii ar fi dramatică stihie
dar Dumnezeu ne este salvatorul etern.
compun imnul ploii să răsune în glie
ploaia este vitală cu spirit matern.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valentine's day
pretutindeni e iubire, pretutindeni e miracol
diademe de lumini ne mângâie cu raze
timpul e sublim artist face spectacol
răsună prin cântec vibrează prin fraze.
mă simt soră cu pământul cu falnicii munți
îmbrăcați în codrii cu cetina verde
peste valurile negre s-au ridicat punți
mărgeanul de speranță nicicum nu se pierde.
vântul îmi e prieten aerul îl primenește
învăț de la furnică să nu cred în povară
simt entuziasmul când floarea-mi zâmbește
sunt precum fluturul îndrăgostit de vară.
binecuvântez iubirea astăzi se sărbătorește
plutesc de fericire ca struna pe vioară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste nocturnă
petrec în noaptea rece insomnia lugubră
pe cer s-au înmulțit nori plumburii
în lumini de felinare arborii fac umbră
vîntul se întețește răscolit de furii.
mi-e dor de Lună cu alaiul de stele
să-mi recompună visul freamătul multiplu
lumini să intre-n casă trecând prin perdele
cu extaz albastru concret pur și simplu.
lumina-mi aduce iubirea universului pur
răzbate norii trece prin ploaia deasă
fericire așteptată care prinde contur.
trăiesc în armonia deplină de acasă
îmi pare că zâmbesc lucrurile din jur
florile care vorbesc de vara prețioasă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi sunt fericită fără motiv!
Azi sunt fericită, fără motiv!
Un motiv ar fi totuși,
aripile de fluture în zbor.
Știți câți fluturi am văzut azi?
Dar, câte culori s-au strâns,
să le împodobească aripile?
Privirea mi-a zburat odată cu ei
și mirosul fiecărei flori m-a amețit.
Poate, de aceea sunt fericită, fără motiv!
Poate sunt deja un fluture
și nu mi-am văzut aripile până acum!
Poate că parfumul e de vină sau vântul.
Azi sunt fericită! Toți fluturii, toate florile
mi-au cântat, au dansat, s-au jucat.
Iată un motiv să fiu fericită!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arborii și-au dat foc...
Arborii și-au dat foc.
Stelele-și dau binețe,
risipite prin cer și fânețe.
Zdrențe de nimb.
Norii nu mai au loc.
Buzele nu mai au timp
sere
unui soi de bloc
din care picură umbră: pământul...
Fețe și cefe.
Demonii umblă
între două-abise ca vântul.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin văzduh, vara a semănat, în mersul ei, zboruri de păsări, ca să nu-și piardă calea la întors. Dar păsările s-au împrăștiat și vara s-a rătăcit departe... Când te deștepți, ești cu capul în poala iernii care-și toarce fuiorul de fulgi și-ți pare că de când lumea iarna îți povestește basmul, căci de frunze nici urmă nu-i.
citat celebru din Ionel Teodoreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "La Medeleni Vol. 3" de Ionel Teodoreanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar