* * *

Umblă gândul ca și vântul,
Cutreierând disperat pământul.
Luna și cu soarele învârtesc destinele,
Împodobind cu ele nopțile și zilele.
Ploile și mările în valuri coboară urcușul,
Speriind pe stânci stinghere lumea vie, pescărușul.
Munții înalți cu vârfuri albe sărută tandri văzduhul,
Oamenii își provoacă tot mai mult destinul,
Dumnezeu cu mila ne rabdă veninul.

poezie de (20 iulie 2011)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Citate similare

Vivian Ryan Danielescu

Visul este de-ajuns

Prin dealuri fluieră vântul
Munții se scaldă grijulii
Cerul ce sărută pământul
La lumina Lunei argintii

O mână am întins spre tine
M-a îmbrățișat doar vântul
Și sărutări în păr îmi pune
Iubindu-ne etern cu gândul

Aripi de vânt trimite șoapte
Iar Luna albă ne veghează
Iubirea-i tăinuită -n noapte
Atunci când soarele visează

Rămânem suflete pereche
Un răsărit ajunge la apus
Gândul șoptește în ureche
Ne iubim visul este de-ajuns

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să te înalți...

Să te înalți cu odele bucuriei
Ca ciocârliile în zborul lor spre cer.
Să te înalți prin vorbe și fapte înțelepte
Ca visurile marilor pionieri.
Să te înalți prin dărnicii alese
Cu altruism nemăsurat oricând,
Apoi, în rugă către Dumnezeu
Recunoștința n-o amâna nicicând.

poezie de (21 martie 2019)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Să te înalți...

Să te înalți cu odele bucuriei,
Ca ciocârliile în zborul lor spre cer.
Să te înalți prin vorbe și fapte înțelepte,
Ca visurile marilor pionieri.
Să te înalți prin dărnicii alese,
Cu altruism nemăsurat oricând,
Apoi în rugă către Dumnezeu
Recunoștința n-o amâna nicicând.

(21 martie 2019)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uite luna, nu e luna...

Uite luna, nu e luna!
Și-a ascuns din mers cununa,
Printre vârfuri lungi de brazi,
S-o urmezi cu cei mai dragi,
Pe poteci cu clopoței,
Să iubești umbrele ei,
Să-i descânți fruntea de aur,
Să-i oferi povești cu lauri.
Să-asculți vântul ce-o mângâie,
Să rogi noaptea să mai ție,
Când totu-i o feerie.

Ce ne-am face fără Lună?
Fără sfânta ei lumină,
Cine visele ar scălda?
În vorbe de Nu mă uita,
Decât ea și dragostea.

poezie de (11 mai 2017)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Jose Maria Peman

Fragment de sonată fără nume

Îți voi săruta mâinile
Cum sărută vântul trandafirul serii.

Îți voi săruta gura
Cum sărută vâlvătaia focului lemnul.

Îți voi săruta ochii
Cum sărută soarele geamul, în zori.

Îți voi săruta fruntea
Cum îndoiala sărută gândul...

poezie celebră de (1987)
Adăugat de Genovica MantaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Atunci când soarele apune

Atunci când soarele apune
Într-un sfârșit de luna mai,
Oamenii buni să se-adune,
Bucuroși, într-un colț de Rai!

Să vadă vișinii în floare
Purtând rochii de mireasă,
Când pe-a cerului culoare,
Curcubeele se lasă!

E protecția divină
Ce-ntr-un semicerc se-arată,
Cu un zâmbet de regină,
Pe cupola ei bombată.

Da cât suferă pământul...
E permanent exploatat,
Arșița, gerul și vântul,
De-atâta timp l-au maltratat!

Dar e umil și rezistent
Și ce vremuri o să vină...
Dar cel mai sadic oponent,
Îi e omul cel cu vină!

Oamenii nu se potolesc...
Dar se miră toată lumea
Când unele dealuri pornesc
Și vin la vale aiurea!

Când se-nfurie pământul
Ne-amintim de-a lui candoare,
Cutremurul, apa și vântul,
Schimbă a vieții culoare!

Inocența e furată!
De ce lipsesc cei șapte ani?
Moralitate-a e uitată,
Și transformăm totul în bani!

Când soarele ne-ndrumă,
Pământul ne dă bucate...
Dar unii prea mult consumă,
Deși ne dă pe săturate!

poezie de
Adăugat de GalaxySemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chiciura...

Și-au pudrat perucile, dealurile,
luncile,
Munții înalți, legați ca frați,
Timpul, ce nu are saț
Și tot schimbă anotimpuri,
Ca lumina de pe chipuri,
Chiciură, albești și mituri.

(30 noiembrie 2020)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Când bate soarele în geamuri,
Trezind totul din visare,
Lumea se-agită ca un furnicar,
Iar Dumnezeu mai pune în păr o floare.

catren de (18 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Liniștea din stânci

tăcerea stâncilor relaxează pământul
să nu se prăbușească în vulcani de foc
în tăria lor se-ntremează cuvântul
în lumea cunoașterii să găsească un loc.

vântul sculptează stânci - artist de seamă
le dă chip abstract și forme grăitoare
de la ele învăț sa nu mai am teamă
când planeta se cutremură sub soare.

pe fermitatea stâncilor se reazemă cerul
pe a lor coloane munții s-au format
precum niște magi dezleagă misterul
rezistenței planetei în nebulos climat.

în pieptul setos a răsărit izvorul
scrâșnete de stânci în susur s-au calmat.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Secvență Tanka

Ploile toamnei-
Pe umerii pământului
frunze moarte.
Vântul mătură grăbit
printre ecouri triste.

tanka de (30 septembrie 2020)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plouă apatic peste toate,
Destinele sunt slab sculptate,
Viața merge, fără roate...
Dumnezeu e prea departe,
Să ne apere de moarte.

(18 noiembrie 2020)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nopți albe iar,
Sub teii înfloriți.
Răsare luna,
Scăldând iar vise noi,
Greierașii au muțit.

tanka de (26 mai 2017)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unde se aude liniștea, Dumnezeu mângâie singurătatea, munții și miriștea...

aforism de (28 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Sărută copile

Când vine vara și pâinea-n câmp dospește,
Cireșele se coc și soare dogorește,
Tu copile, cerul senin îl privește
Și celui de sus, din suflet mulțumește.

Când te scoli în fiecare dimineață
Sărută părinții! Că ei ți-au dat viață.

Sărută pământul care te hrănește,
Sărută apa că setea-ți potolește.
Sărută lumina care te-ncăzește,
Sărută și vântul când te răcorește.
Sărută copacul care te umbrește,
Sărută și floarea care înflorește.
Sărută chiar ploaia când te limpezește.
Sărută copile! Sărută copilărește.

poezie de (12 mai 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Pe harfele timpului cântă destinele omului!

(noiembrie 2012)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Ciocolată amară

Femeie, cine te sărută pe frunte și pe inimă?
Doar vântul? Și soarele când nu te-ascunzi de el?
Și ploaia, uneori, sau neaua. Dar de iubit cu patimă?
Nu-i cine. Doar în vise mă cuprinde și m- alintă ușurel,

Un tânăr ce miroase-a maci, cu ochi de ciocolată amară.
Mi-e drag, dar tare-i încruntat și mai mult mânios îl știu.
Îmi face nopțile frumoase și... poate-l păcălesc la vară,
Îi descrețesc fruntea și mintea. Aș vrea să simt dacă e viu.

O fi, că doar nu umblă mort pe drum, sau.... poate.
Dar dacă-i mort ce-o fi pățit? Vreo boală? Sau iubirea?
De-aceea nu mai vrea plăceri să aibă. Nici păcate.
De înviat nu l-oi putea. Doar Dumnezeu, c-a lui este menirea.

poezie de
Adăugat de Magdalena RusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ar trebui să fim ca și munții... ei vorbesc cu înălțimile, au grijă de adâncuri, se luptă cu vântul, se topesc sub soare, se sărută cu luna, adună lacrimile norilor... și niciodată nu se plâng.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Țenche

Pietre de moară

Au murit brazii de pe stânci,
Trăiesc doar butoaiele de lemn.
Lumea lor nu are soare,
Doar păianjeni ce sunt eroi ai nimănui.
Oamenii râd, oamenii uită, oamenii nu simt...
Perdele de fum desenate în noapte
Și șoapte rostite ultima oară,
Aș fi vrut să rămâi mereu aproape
Dar și despărțirea poate fi o comoară.
Cu sticle de plastic păstrez amintiri,
Lemnul mă ceartă dar știe și el
Că munții suspină când nimeni n-are
Nici o vină.
Au venit zilele cu praful gri,
Cuiele ruginite se-ndoaie în timp,
Păstrez același lacăt,
Deschid aceleași uși,
Ascult aceeași liniște.
În lumea care nu mai este a ta
Eu am venit cu lumea mea,
Să stau acolo?
Nu știu cât
Și nici nu știu dacă e bine.
Voi reuși?
Poate nu vreau,
Oare mai sunt alții ca mine?
Las întrebări în rumeguș
Să se usuce, să dispară.
Pășesc acum, pământul gol,
Am reușit, pietre de moară!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Apune soarele între maluri,
Vise între visuri se petrec în valuri,
Dar toate sfârșesc în mormânt.

(2 aprilie 2021)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răsărit

Răsare soarele din mare ca o minge,
Roșu aprins, ieșit din al iubirilor furnal,
Luceafărul de dimineață încet se stinge,
Trecându-și încă o noapte albă în jurnal.

Îmbujorat, pe valuri el sărută marea,
Printre corăbii albe ce navighează-n larg,
Cu razele întinse îmbrățișează zarea,
Arborând zorii zilei pe vârfuri de catarg.

Când răsăritul frânge a visului aripă,
Pe cerul blând și roșu din fină catifea,
În zori, cu sete, chiar din prima clipă,
Te-aș soarbe ca pe o picătură de cafea.

poezie de din Vara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana IordachescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook