Istorie de neam statornic
Drumețule.. sau cine ești, oricine...
Să afli, dacă vrei, că din adânc venim,
Noi suntem una cu pământul, țara
E ce-a zidit al nostru statornic mare neam,
Istoria... e pilda cea mai vie,
Și munții de-ar vorbi, dar nu doar ei,
Ci orice brad, ori râu, un șes, o ie,
Poartă-n secret strămoși, părinți de-ai mei.
Răscruce de istorii, de drumuri, după glorii
Ne-a procurat dușmanii pe puncte cardinale,
Dar nu... să știe lumea, drapelul glorios,
N-a coborât de acolo, bătălia s-a dat jos...
Supreme jertfe, de frunți de fii și soți,
Au lunecat sub brazde, s-au stins lumini în gene...
Un Horia, drapelul întruchipat de moți,
A încins tărie în ape, în stânci, păduri, poene...
....................
... Și iată curcubeul, Arhanghel ce sărută,
Cojocul sfânt al țării și armia călare,
Porni în zbor ca șoimul, el ȘTEFAN și cu țara.
Și brațul lui și pieptul și-l pune la hotare.
................
N-a fost pământul undeva mai sus...
Și nici păstrat sub cheie în casele de bani,
L-a apărat mulțimea, români care s-au dus,
Deși cum vine vorba, au fost mai mulți țărani.
...............
poezie de Constantin Păun (1979)
Adăugat de Constantin Păunc
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.