* * *
Umblă gândul ca și vântul,
Cutreierând disperat pământul.
Luna și cu soarele învârtesc destinele,
Împodobind cu ele nopțile și zilele.
Ploile și mările în valuri coboară urcușul,
Speriind pe stânci stinghere lumea vie, pescărușul.
Munții înalți cu vârfuri albe sărută tandri văzduhul,
Oamenii își provoacă tot mai mult destinul,
Dumnezeu cu mila ne rabdă veninul.
poezie de Valeria Mahok (20 iulie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.