Tu singură

Din toată lumea de-amintiri
Ce-mi bat în poarta minţii,
Se stinge, — parcă n-a mai fost, -
Povestea suferinţii.

Tot răul ce m-a zbuciumat
Nopţi triste de veghere,
În valul luptelor de-acum
Se-ntunecă şi piere.

Tu singură-mi rămâi în gând,
Aceeaşi ca-nainte,
Icoană gingaşă, ce-n veci
N-ai să-mi dispari din minte.

Mă urmăresc ne-ndurători
Frumoşii tăi ochi galeşi,
Ce-mi vor luci nestrămutaţi
Eterni şi scumpi tovarăşi...
............................

Închide ochii cât de mult,
Fă-n minte noapte-adâncă:
O rază care te-a orbit
Te luminează încă!

poezie celebră de Anton Bacalbaşa
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când tu eşti binele din rău

Ce-mi trebuie un cer cu stele... când lângă mine-s ochii tăi,
Ce-mi trebuie o lună blândă, când lângă mine-i chipul tău,
Ce-mi trebuie bolta cu astre... când tu-mi dai inimii... bătăi,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu eşti binele din rău?
*
Ce-mi trebuie o îndoială... când tu-mi eşti vers neprefăcut,
Ce-mi trebuie o galaxie, când tu-mi eşti steaua cea divină,
Ce-mi trebuie cale de lapte, când tu eşti drumul cunoscut,
Ce-mi trebuie soare pe cer, când ochii tăi îmi sunt lumină?
*
Ce-mi trebuie un alt odor... când tu eşti floarea parfumată,
Ce-mi trebuie ceva amar... când gustul tău îmi e ca mierea,
Ce-mi trebuie un vis de praf, când am un vis de nestemată,
Ce-mi trebuie spre vindecare, când tu mi-ai lecuit durerea?
*
Ce-mi trebuie vreo altă rugă, când peste tot e nimbul tău,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu eşti binele din rău?

poezie de Ion Apostu (18 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se agaţă

de ultimul stâlp în drumul lui impetuos
spre casa confort sporit fără lumină
încălzirea globală tăiată subtil
dar de tot i-a rămas numai în gând
tot răul e adunat în el şi stropit cu bere
neagră în tumultul luptelor din cap
priveşte lung la cele două becuri
aprinse în vârful stâlpului suspect
pentru noua ordine instalată scump
îl îmbrăţişează în noaptea tristă
jură că stă de veghe lângă ochii galeşi
care lucesc în poarta conştiinţei lui

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire şi pe canalul ăsta

Dar unde eşti Monşer

parcă te-a luat valul

şi te-a izbit de cer

când ai sărit iar calul

Parcă te-a luat valul

te-a hărţuit săracul

ci inima-i pumnalul

să nu dai de dracu

Te-a hărţuit săracul

ce te-a izbit de cer

impecabil fracul

unde mergi Monşer

Doar unde duce valul

n-ai schimbat canalul

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (8 februarie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaşteri

De câte ori ani voi renaşte,
Voi trece totul în replay;
Ca timp, ce vrea uitat să caşte,
Să nu-mi ia nici uşori, nici grei...

Să-mi refac pline amintiri;
Să le-am bagaj de zile negre,
Când vor diminua priviri...
Şi gândurile or fi tenebre.

De câte ori mă voi renaşte,
Voi preţui umanitate;
Cu ştiinţa, misticism de moaşte,
Mă voi ruga în pietate...

... Să mi se lase încă loc,
Un timp, pe crusta înflorită;
S-o simt sub talpă, să mă joc
De-a viaţa, încă neoprită!

De câte ori mă voi renaşte,
O să plâng tot ce-a dispărut;
Că nici Crăciun, An Nou, nici Paşte,
Nu mai m-au... Toate s-au trecut!

Să-mi fac, oricum ar fi, senin
Din zile, nopţi să am cu vise!
Plecat, să fiu un pelerin,
Să mă reîntorc prin uşi închise.

De câte ori mă voi renaşte
Voi sta cu mine, tot mai mult,
Atât de drag, de-a mă cunoaşte;
Doar eu cu gândul, ce-mi ascult...

Să-mi pun din inimă pe jar,
Să-i gust vechile sentimente
Şi din pupile să fac far;
Sa-mi dea lumini... incandescente.

... De atâtea ori, mă voi renaşte
Ca să văd suflete întâlnite;
Ce-n minte, ascunse, mă vor paşte
Pe veci... Şi-n oasele împietrite...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solare

Oricât de mult s-ar fi epuizat păreri pe temă,
Mi-e gând, la fel de cald, la pielea ce-mi dogoare,
Mă îmbăind pe-un scaun undeva, sclipind de-un soare
Doar cât o bilă de popice... un diamant topit în cremă...

... Ce-mi mângâie dintr-o imensitate corpul, gând,
E mai mult de putere, minţii, globu-aprins de lavă;
Îmi luminează vise, câmp, păduri, oceane purtând navă...
Şi nu de azi, de ieri... de când mă ştiu la coada vieţii, rând.

Şi pe egipteni îi înţeleg, chiar de-i tardiv, cuprinşi în veneraţie,
E atât prezent în ce-i, că de-l ignor parcă mă doare.
Deci lor mă închin la cât din timp şi-au dat pentru visări solare
Şi încerc să mă răscumpăr, când şi când... înspre sursa-mi de inspiraţie.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te-ntâlnesc

În vii culori de curcubeu mi-e zugrăvită viaţa,
Pe cer îmi stă plutind, mereu, iubirea dimineaţa -
Un nor pufos, mai alb, mai gri ce-mi picură în gene,
Iar pace-n gândul c-o să vii, uşor mi se aşterne.

Alerg ades, imaginar, de splina stă să-mi crape
Să-ţi dau o inimă în dar, în piept de îţi încape ;
În visu-acesta mă strecor în nopţi dar şj în zile,
Deja îmi sângerează dor din tălpile umile.

Un zbucium fără fus orar şi fără de cuvinte...
Fiece zi din calendar mi te coboară-n minte ;
Mai ieri, în ea eram doar eu, dar azi îmi stai în poală
Şi gura-ţi e tributul meu şi ochii tăi de smoală.

Alerg să te-ntâlnesc mereu în prag de curcubee
Să-ţi fiu în toate numai eu, tu unica-mi femeie.
Pe-o rază te coboară lin, zâmbindu-mi în amiază,
O viaţă doar să îţi închin, iar tu o luminează

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (16 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea ta

Mintea ta-i transcendentală
De-o valoare necuprinsă,
Dar partea fundamentală
Nu-i deloc, deloc cuprinsă
În socoteala ta mintală,
Ce-n Eden a fost învinsă...

Mintea ta depinde în sine
De Esenţa existenţei
Care te-a creat pe tine.
Şi tot spectrul frumuseţei
Este aici şi de-aici vine
Să-ţi dea mugurii Esenţei.

Îţi predai întreaga minte
Minţii din veci Creatoare
Şi de aicea înainte
Devine conlucrătoare
Celor mai măreţe ţinte
De viaţă dătătoare,

De splendoare şi lumină
Din Lumina veşniciei
Ce din veci în veci culmină
Pe-un enorm al bucuriei
Ce deplin ţi se destină
Să fii rodul Măreţiei!

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Dani Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu ştii?

De ce-mi apari încă în vise,
tu nu ştii că uşile-s cu lanţ închise?
că o rază de lumină
se mai zbate pe podină
şi sărută răni adânci
părăsite de pe atunci
când îngeri au obosit
când aripi s-au veştejit?
De ce-mi arunci săgeţi de dor,
tu nu ştii că încă dor
răni ce stau pe la fereşti
aşteptând să mă găseşti
în a trupului închisoare
în a timpului ninsoare?
De ce-mi eşti drag de atâta timp,
tu nu ştii că al iernii anotimp
n-a mai plecat de atunci din mine
transformându-mă-n ruine?
Ceasul a uitat să bată.
La a sufletului poartă.
Visele pe pierd în vânt,
Rând pe rând şi gând cu gând.

poezie de Adriana Monica Burtea (7 martie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-mi pierd uneori?

De ce-mi pierd uneori iubirea
şi-mi plânge inima uscată,
— ori am nevoie iar de sete,
să nu uit apa niciodată?

De ce-mi pierd uneori credinţa
şi zac învins în întristare,
— ori am nevoie de înfrângeri,
să pot să mă ridic mai tare?

De ce-mi pierd uneori seninul
şi plâng cu zarea sfâşiată,
— ori am nevoie de-ntuneric,
să caut lumina mai curată?

De ce-mi laşi uneori prea goală
divina inimii-ncăpere,
— ori am nevoie iar de-o moarte,
să gust mai dulce-o înviere?

De ce cad uneori sub lespezi
de apăsare şi tristeţe,
— ori am nevoie-aşa să-Ţi caut,
mai dulci ale luminii Feţe?

De ce-mi pleci uneori, Isuse,
şi parcă-mi piere viaţa-n mine,
— ori am nevoie să-mi văd astfel,
ce gol şi mort sunt fără Tine?

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te înghesui

Te înghesui în fiecare seară
prin colţuri diferite de minte,
mi-am zis că dacă te rătăcesc dispari
ca şi cum nu ai fi fost vreodată.
O avertizare mi-a scrijelit inima
ridicându-i pulsul,
bucăţele de gând îndrăgostit le-am risipit atunci
în sensuri diferite,
unele cioburi s-au înfipt aproape de prag.
A doua oară şi a treia oară am schimbat
faţa de pernă inundată de urme verzi
ce-mi micşora somnul
mişcând respiraţia aerului şi urmărind fuga orelor
fără odihnă.
Zbaterea de cuvinte
se întindea de la uşă pân' la pat.
Au rămas litere disponibile
care încă pot scrie cuvinte trimise-n albastru
făcându-şi sălaş pe drumul din zare.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea

Minte, minte ce mă minte,
Jurăminte pe morminte,
Minte, minte ce mă minţi,
Cu uitare de părinţi.

Şi mă plimbi prin cea stihie,
Pe cap fără pălărie,
Mereu faci câte-un ocol,
Te dă numele de gol.

Îmi tulburi simţirea toată,
Inima o faci uitată,
De mă duce cal în trap,
Fără căciulă pe cap.

Minte eşti trebuincioasă,
Ochiul minţii când te-apasă,
Să îmi duci pasul pe loc,
Cu izvor şi cu noroc.

Altfel eşti o tulburare
Şi mereu amăgitoare,
Doar magia din descânt,
Mă coboară pe pământ.

Tu mă judeci că un jude,
Pe drum de duhuri zălude,
Minte, minte, hoaţă rea,
Ai gonit iubirea mea.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog liric

Şi-acum mă-ntreb eu: simţirea adâncă
Cum de se naşte pentru un portret?
Căci nu văzusem ochii tăi încă,
Ştiam atâta că eşti poet!

De-aş putea întrupa iubirea
Ce simţesc eu pentru tine,
Timpul şi nemărginirea
Dânsa le-ar cuprinde-n sine…

Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta
Încetul la o parte şuviţele le-aş da,
Senină să rămâie, curată ca un crin,
Icoană de iubire la care să mă-nchin.

Dar tu ca un luceafăr departe străluceşti
Abea câte o clipă în cale-mi te iveşti,
Apoi dispari; – şi-n urmă rămâi în gândul meu
Vedenie iubită la care mă-nchin eu.

Şi-n ora cea de pace, de sfântă liniştire,
Fiinţă mult iubită, ce-n lume te-ntâlnesc
Decât oricând atuncea mai mult eu te slăvesc…
La tine se îndreaptă cu drag a mea gândire.

Şi a cerurilor taină adâncă şi divină,
Ce-n mintea-mi mărginită îmi pare c-o cuprind -
Ca s-o-nţeleg mai bine eu ochii mi-i închid -
Şi-atunci văd că de tine e inima mea plină.

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia care a zis că o să-mi taie capul

Ai zis capul c-o să-mi tai,
Probabil că minte n-ai,
Cred că ai un vis fierbinte:
Să-ţi faci un transplant de... minte!

epigramă de Igor N. Costiuc din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie pictată

pentru Adriana

Stau şi îmi ascut creionul
într-o pată a lunii
Şi cu-n vârf de cărbune
penetrez un ciob de hârtie
Dând naştere unui gând...
aşa cum dă naştere o femeie.
Tu o fantomă mai ieri închisă
în sufletul meu
vei avea libertatea să trăieşti
şi să călătoreşti în lumea mea cea vie.
Crini albi înfloresc în ochii tăi blânzi
Şi valul iubirii mă cuprinde
Văzând comete ce ţâşnesc din sânii tăi
sub atingerile petalelor mele ce-mi curg din mâini
Şi plouă cu sfârcurile gândurilor tale valurile mării de stele...
Doar focul iubirii poate stinge
sângele ce-mi arde în vene!
Trăieşte prin mine femeie aici pe pământ, pe lună...
sau pe această mică bucată de hârtie!
Dă-mi voie să te re aduc la viaţă, femeie!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăpân...

Stăpân eram pe trei hectare
De timp liber cuvenit...
Ce-a zburat de sub picioare
În clipita aceia în care
Vestea rea a survenit
Şi mă întreb iar de ce oare
Doamne n-Ai intervenit...

Mă linişteşte o cântare
Şi-un Chip se dăltuie în minte,
Un Chip zdrobit de apăsare,
Ce-mi spune tot, fără cuvinte...
E-o dragoste nespus de mare
Cu forma voii Sale sfinte
Încoronând orice încercare...

Privirea Ta e veşnic trează,
Slăvit să fii în veci Părinte!
Şi mâna Ta în veci lucrează
În scopuri nepătruns de sfinte,
Ce-adesea, greu ne întristează
Dar pentru veci pun înainte
O slavă ce ne încununează...

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii, diverse
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirajul clipei

Si dacă mâine o să pierd puterea-n gând şi în mişcare,
Vreau Dumnezeu să-mi dea lumină si să-mi aducă impăcare!

Nimic mai mult nu iau cu mine
De a fost rău sau a fost bine
Doar frunza codrului va şti
Ea singură va povesti
La timp trecut povestea mea
Desprinsă parcă dintr-o stea
In nopţi târzii şi zile reci
Pe-ntunecatele poteci
Ce-au fost create în amurg
De mâna unui Demiurg.
Iar dimineaţa-n răsărit
Voi fi un vers ce a murit
Aprins de dor, pătruns de jale,
Mirajul clipei trecătoare....

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ţi sunt? Ce-ţi cer?

Ce-ţi sunt? -Iubită
Ce-mi eşti? -Ursită
Ce-ţi cer? -Iubire
Ce-mi dai? -Cârtire
Ce-ţi sunt? -Nu ştiu
Ce-mi eşti? -Pustiu
Ce-ţi cer? -Mici daruri
Ce-mi dai? -Amaruri
Ce-ţi sunt? -O coastă
Ce-mi eşti? -Năpastă
Ce-ţi cer? -Plăcere
Ce-mi dai? -Durere
Ce-ţi sunt? -Izvorul
Ce-mi eşti? -Ulciorul
Ce-ţi cer? -Blândeţe
Ce-mi dai? -Tristeţe
Ce-ţi sunt? -Femeie
Ce-mi eşti? -Scânteie
Ce-ţi cer? -Sărutul
Ce-mi dai? -Născutul

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zic si eu...

Noi daci am fost şi suntem încă
Şi vom fi neam de neamul nost,
Pe veci aici precum o stâncă,
Căci neamul ăsta n-are cost;

Că nu mai suntem ca-nainte
Cu-acelaşi spirit de-avanpost,
Aşa o fi şi-o spun cuminte,
C-am adoptat un regim prost!...

Sunt conştient de lumea asta,
Care nu crede cum am fost,
Nici eu nu cred treaba cu coasta
Din ea făcându-ne un rost...

Totuşi prefer să-mi apăr ţeasta,
C-am devenit puţin anost,
Susţin răzbit, cu asta-basta,
Că ţara mea mi-e adăpost!...

A fost un stih cu politeţe,
Nu doar m-am jucat cu rima,
Şi zic şi eu, cu-acurateţe
Tu ţara mea, ai toată stima!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (28 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ce-mi mai spui

hei, inima mea,
tu ce-mi mai spui despre mine?
mă mai învie nopţi albe?
îmi mai sorb nectarul albine?

dar tu, inimă a lui,
pe unde-ţi mai umblă paşii
care cer străveziu
îşi îneacă pântec în tine?

tu ce-mi mai spui inimă nouă?
- mac sărutându-i aurie -
luceafăr rupt de azur să-mi plouă
senină noaptea praful de păpădie

ţi se vor tăia, inimo, aripile
şi-mi vei cădea în iarbă
îşi vor creşte pruncii în noi, luminile,
inimă, oarbo

volbură sub ie

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia este răul necesar, ce-mi luminează nopţile, întunecându-mi zilele.

aforism de Aculin Levitzki din Flori de spirit (2015)
Adăugat de Aculin Levitzki
Comentează! | Votează! | Copiază!