Se agață
de ultimul stâlp în drumul lui impetuos
spre casa confort sporit fără lumină
încălzirea globală tăiată subtil
dar de tot i-a rămas numai în gând
tot răul e adunat în el și stropit cu bere
neagră în tumultul luptelor din cap
privește lung la cele două becuri
aprinse în vârful stâlpului suspect
pentru noua ordine instalată scump
îl îmbrățișează în noaptea tristă
jură că stă de veghe lângă ochii galeși
care lucesc în poarta conștiinței lui
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Noaptea nu am
somn aproape deloc
oftez patru ore după iubire
mă plâng. mă-ntreb de ce
noaptea? și noaptea vine
cu iubirea neadormită
mai mult de un veac
este insomnia
îndrăgostitului cu o cicatrice
în suflet am o sabie care taie
noaptea tristă de veghe
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hotărât
să beau țuica și să plec
după căpri
oare
nu sunt prea amețit (?!)
una e cu sânii la vedere
două
sau mai multe căprioare mi-au tăiat
drumul făcut târâș
cum face ori
ce combatant apt pentru ser
viciu militar cu ordine interioare
la exterior se vede că sunt beat
vinul limpezește ultima sclipire
de luciditate c
am cât o fărâmă
înec cu bere bere bere
o fi a unsprezecea poruncă
să interzică femeii să ne lipsească
de băutură și de căpri
oare nu cer prea mult (?!)
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu singură
Din toată lumea de-amintiri
Ce-mi bat în poarta minții,
Se stinge, parcă n-a mai fost, -
Povestea suferinții.
Tot răul ce m-a zbuciumat
Nopți triste de veghere,
În valul luptelor de-acum
Se-ntunecă și piere.
Tu singură-mi rămâi în gând,
Aceeași ca-nainte,
Icoană gingașă, ce-n veci
N-ai să-mi dispari din minte.
Mă urmăresc ne-ndurători
Frumoșii tăi ochi galeși,
Ce-mi vor luci nestrămutați
Eterni și scumpi tovarăși...
............................
Închide ochii cât de mult,
Fă-n minte noapte-adâncă:
O rază care te-a orbit
Te luminează încă!
poezie celebră de Anton Bacalbașa
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Mos Teaca" de Anton Bacalbașa este disponibilă pentru comandă online la numai 12.99 lei.Stau sprijinit
în stiloul cu cerneală albastră
aproape uscată în rezerva
confort sporit pentru poetul
neinspirat astăzi
sufăr de o stare de slăbiciune
poetică netratabilă cu mijloace
obișnuite pentru acest început
de secol fără scris de mână
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei demimondene
Ochii tăi mari sunt două stele
Aprinse pe un cer feeric:
De oboseală se-nchid ziua,
Lucesc doar noaptea... pe-ntuneric.
epigramă de Aurel Sterescu-Orel din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasăre
ce cânți întruna moartea
stai în fața spitalului
și cobești în frunzișul rar
te-a trimis doamna-n negru
ochii tăi lucesc ca două
lumânări aprinse
ai venit să strângi sufletele
chinuite de altă suferință
îi aștepți să devină duhuri
în lumina din ceruri
totul se dezintegrează
particulă cu particulă
vezi cum a coborât infernul
ambulanțele stau la coadă
alături de pompieri
și oamenii mor cu zile
terapia intensivă e distrusă
din cauza cântecului tău
pasăre ce prevestești moartea
privește ce haos s-a produs
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare din noi
cu morile sale de vânt
fiecare cu ipotetica
lui dulcinee
eu cu imaginea ei în gând
tot călărind
pe închipuita rosinantă
trecând majestuos
în derâderea lumii
spre alte tărâmuri
spre altă așteptare
noi, eu, drumul
trecutul și umbra
trecând luptând
cu închipuirea
lovind porțile
ferecatei cetăți
acolo unde doarme
o altă idee
sub armură
nici un gând
înainte o lumină
surâsul lunii torcând
și pașii mei obosiți
trecând
scutierul care mă însoțea
el poate să știe
că drumul meu
e inutil de lung
de aceea m-a părăsit
scutierul meu, sufletul meu
rămas departe în urmă
poezie de Vasile Gavrilescu din Starea de fapt (1996)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tresare
și privește spre copaci
se aude un foșnet se aude
un pârâit
are un auz extra
ordinar
pârâie altă cracă
și-a scos cuțitul și pistolul
un grup de fantome albe
pe schiuri
ochii iscoditori se rotesc
de sub capi
șoanele albe
caută ina
micul soldat strânge pumnalul
schiurile foșnesc pe zăpada în
tărită - ochii le lucesc
ca la vârcolaci - demonii albi
s-ar îngropa în zăpadă
de frică de frig de oboseală
trec pe lângă el
-ce fericire! ce șansă! o
raritate (!?) -
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inegalitatea este nemuritoare. Pe lângă groapa comună există și cavouri confort sporit.
aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Te-aș iubi
ca un tânăr cu lacrimi și cu rime
mi-au rămas în urmă durerile
furiile le-am încuiat în sipet azi
să fiu iute ca norii o clipă trec
te-aș iubi prin beznă întotdeauna
ce îmbrățișează noaptea luna
o să-mi fii prințesa din visul otrăvit
vibrând în mai multe feluri
te-aș iubi în fel și chip
te-aș iubi sub fiecare boare
te-aș iubi până
apucăm să ne trezim plângând
ținându-ne de mână pe drumul
ce lung ne așteaptă întotdeauna
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul obișnuit
mănâncă parizer pe capota
mașinii ford prăfuită cu nisip
saharian adus pe vasele luxoase
taie felii subțiri felia groasă
de două degete murdare
cu ulei de motor și mușcă
după ce-l apasă în borcanul
plin ochi cu muștar iute
rupe pâinea omul banal
privește scaieții plimbați de vânt
trage un gât de bere neagră
râgâie omul obișnuit și se uită
la fotografia femeii dezbrăcate
îi lăcrimează ochii de la firele
de nisip primite în față
taie felii de parizer cu briceagul
chinezesc după toate probabilitățile
omul obișnuit fumează marijuana
să calmeze iuțeala muștarului
termină sticla de bere neagră
și se trântește pe nisip la umbra
bătrânului său ford hodorogit
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce încălzirea globală este o greșeală... globală? Am folosit resursele Pământului fără a prețui Viața - a mea, a familiei și a celor din jur. Am dat frumusețea Vieții pe succesul de o clipă.
Cătălin Dupu în Actualități din trecut și viitor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă lumea
în urmă și urcă în bentley
așa beat cum ești
cu baxul cu beri amstel
la cutie vine starea
de euforie exagerată
pleci din casa iubitei tale
după ce o închizi în garderoba
unde ai pus un cadou
conduci mașina din stâlp în stâlp
ești vedeta care-și permite
să moară la volan pentru o stare
de ebrietate avansată
încă crezi că ești nemuritor
dai cu bentley-ul tău
în mașina de poliție din care ies
doi în uniforme albastre
toată poliția din lume are
uniforma albastră și pistolul
la brâu în teacă lângă cătușe
accelerezi fără să știi ce intenții au
lași lumea în urmă și urci
în bentley-ul scump cât
o viață de om irosită
după ce-ai fost o vedetă
jucai fotbal la echipe celebre
ședința de autografe putea ține
săptămâni în șir te închideai
cu femei și băutură
în case conspirative deconspirate
de hienele din mass-media
care te fac celebru
sau te distrug în câteva zile
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un răsărit fără apus
In memoriam Ana Podaru, plecată prea devreme printre stele. Bun rămas și drum bun în Lumină, Ana!
Cu glasul stins în șoaptă ca un urlet,
Ne-am mai rugat instanțelor celeste,
Împodobiți cu răni pe cord și suflet
Să ne-o mai poarte-o vreme prin poveste,
Dar basmul s-a sfârșit și... asta este.
Când ultimul omagiu i-am adus
Ne-am adunat ca să privim în gol
Un ultim răsărit fără apus
Și-al doamnei de cuvinte ultim rol
Și alte leacuri decât lacrimi... nu-s.
Sentința din clepsidră i s-a scurs,
Doar glasul i-a rămas trudit pe foi,
Ea nu mai are chip ci doar surâs
Și-un înger a luat-o dintre noi,
Dar ne-a rămas Cuvântul ce l-a spus.
Același chip cu altă-nfățișare
Printr-o sclipire ne va da un semn
De pe o stea lucind în depărtare
Și peste umeri crucilor solemn,
Vom plânge apoi că ne e dor și... doare.
Cu bine dar, lumină călătoare!
E o zi de toamnă foarte tristă azi,
Din pomul vieții a mai căzut o floare
Cu gând pios aprind o lumânare
Și-o lacrimă-mi coboară pe obraz.
Un ultim omagiu, Ovidiu Vasile - Cluj
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încălzirea globală nu trebuie să ne sperie, pentru că scade teribil temperatura spirituală a lumii.
aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului vol. II (2015)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Casa sufletului
Voi construi o casă a sufletului
Cu flori nemuritoare de pe câmp
Acoperisul la înălțimea cerului
La colț din inimă voi pune stâlp
Geamuri ochii privirea spre cer
Lampadare cu stele aurii aprinse
Usă sărutul cald al Lunii efemer
Acoperisul stele polare aprinse
Suflet pereche linistea mă cuprinde
Fărâme de stele formează zidaria
Casa unde vom locuii de aici înainte
Visul în casa sufletul va fi dantelaria
Eterna iubire locul de masă în casă
Gândul loc de cinste aezat pe sofa
Icoană raza soarelui în urmă rămasă
Intră usa i descuiata dorul pe sofa
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Termoficarea e vraiște! Gata cu încălzirea centrală! Singura noastră șansă este încălzirea globală!
aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2019)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Stăm la poarta
sărutului fără să ne sărutăm azi
reținuți de o complicată problemă
existențială cu rezolvare empirică
ne privim îndrăgostiți de picăturile
de ploaie care se rostogolesc
pe caldarâm cu frunzele ce plâng
pentru nesărutul nostru
farurile bat în ochii noștri albaștri
se preling pe lângă poartă ocolind
copacii crescuți din borduri
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încălzirea global și politica
Vremea a uitat măsura,
Încălzirea e globală,
I-a înnebunit căldura,
Toți... se iau la păruială.
epigramă de Mariana Dobrin din Țara lui Papură-Vodă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Haiku
Noua Ordine -
păpușile de cârpă
deschid coloana
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!