Renașteri
De câte ori ani voi renaște,
Voi trece totul în replay;
Ca timp, ce vrea uitat să caște,
Să nu-mi ia nici ușori, nici grei...
Să-mi refac pline amintiri;
Să le-am bagaj de zile negre,
Când vor diminua priviri...
Și gândurile or fi tenebre.
De câte ori mă voi renaște,
Voi prețui umanitate;
Cu știința, misticism de moaște,
Mă voi ruga în pietate...
... Să mi se lase încă loc,
Un timp, pe crusta înflorită;
S-o simt sub talpă, să mă joc
De-a viața, încă neoprită!
De câte ori mă voi renaște,
O să plâng tot ce-a dispărut;
Că nici Crăciun, An Nou, nici Paște,
Nu mai m-au... Toate s-au trecut!
Să-mi fac, oricum ar fi, senin
Din zile, nopți să am cu vise!
Plecat, să fiu un pelerin,
Să mă reîntorc prin uși închise.
De câte ori mă voi renaște
Voi sta cu mine, tot mai mult,
Atât de drag, de-a mă cunoaște;
Doar eu cu gândul, ce-mi ascult...
Să-mi pun din inimă pe jar,
Să-i gust vechile sentimente
Și din pupile să fac far;
Sa-mi dea lumini... incandescente.
... De atâtea ori, mă voi renaște
Ca să văd suflete întâlnite;
Ce-n minte, ascunse, mă vor paște
Pe veci... Și-n oasele împietrite...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre gânduri
- poezii despre știință
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre pelerinaj
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.