Femeie pictată
pentru Adriana
Stau și îmi ascut creionul
într-o pată a lunii
Și cu-n vârf de cărbune
penetrez un ciob de hârtie
Dând naștere unui gând...
așa cum dă naștere o femeie.
Tu o fantomă mai ieri închisă
în sufletul meu
vei avea libertatea să trăiești
și să călătorești în lumea mea cea vie.
Crini albi înfloresc în ochii tăi blânzi
Și valul iubirii mă cuprinde
Văzând comete ce țâșnesc din sânii tăi
sub atingerile petalelor mele ce-mi curg din mâini
Și plouă cu sfârcurile gândurilor tale valurile mării de stele...
Doar focul iubirii poate stinge
sângele ce-mi arde în vene!
Trăiește prin mine femeie aici pe pământ, pe lună...
sau pe această mică bucată de hârtie!
Dă-mi voie să te re aduc la viață, femeie!
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.