Plânsul cu noduri în gât

Printre dese sughiţuri
plânsul trece
cu noduri în gât
într-un somn ciudat de ademenitor
pentru un copil.

Mângâi cu ochii pe mama,
nu spune nimic,
timpul se-nghesuie-n mine
de uit dintr-o dată totul,
adorm.

Seara fuge pe cărări de munte,
cade în tăceri,
pe nesimţite îmbracă noaptea
în haine de întuneric.

Cresc în somn un făt frumos
şi mai departe
se derulează basmul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul se închide în mine

Urc nestingherit în pomul toamnei,
sunt un copil al fructelor coapte
ce se dă în vânt de atâta miros
şi nu pot să uit că trăiesc printre oameni
într-un loc stăpânit de frumos
unde porţile soarelui sunt deschise
pentru orice flămând.

Privesc luminos cum fuge întunericul,
cerul se închide în mine
şi aştept să răsară luceafărul
ce dă glas cuvântului ales
lăsat de Dumnezeu să mângâie fiinţa
şi s-o ridice din picioare în aer.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul îşi ascultă clipele

Noaptea se stinge pe cărări neştiute,
lumina-şi caută locul sub aripile vieţii,
de la o vreme nimic nu este întâmplător,
tu eşti muza mea serafică
ce nu calcă de două ori într-un loc.

Mă întorc în cuvintele cu vocale de miere,
timpul îşi ascultă clipele
cu urechea lipită de frunzele clătinate,
iubita mă îmbie la umbra sălciilor
pe marginea râului cu valuri şoptitoare.

Razele coboară pieziş în apa limpede
şi peştii se plimbă-n voie
ca într-un sanctuar al libertăţii.

Simt cum fuge din mine golul
inima se umple de trăiri înflorite
pe ramuri de arbuşti cu fructele coapte,
vin îngeri
cu aripi de păsări albe
gata de zbor spre cerul
mai înalt decât piscurile munţilor.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul e încă pe drum

Cade noaptea în pereţii scorojiţi
şi-n odaie niciodată n-a fost singurătate,
n-a fost nici tristeţe
cu lacrimi fără să curgă.

Dar ce nelinişte apasă în genunchi
de nimic nu mai contează
înrourând inima pietrei.

Doamne, fiorul lăuntric
trăirea în afară...

rupe din mine bucăţi colţuroase
pe care nu vrau să le pierd.

Noaptea fuge, scapă din capcana
pe care timpul mi-o lasă mie
şi tu-mi şopteşti
sfârşitul e încă pe drum.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Busuioc uscat

noaptea lăcrimează şi norii se agită
la o casă se închid ferestrele
şi se citesc mai departe stelele

vântul se trezeşte din somn şi flutură
satul deschide un ochi
nu merită mai mult zăpuşeala

mirosul de busuioc uscat
pătrunde prin odăile cu icoane
nu pot să dorm
ce frumos este să simţi aerul
cum te ridică-n cuvinte

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să mergi pe urme şterse

Nu mai e nimic de făcut situaţiei,
timpul trece şi nu se leagă de prezent,
mândria abia se ridică din genunchi
pe când seva înverzeşe în muguri.

Cum să mergi pe urme şterse
cu paşii prinzând creasta munţilor
pe cărări înzăpezite de somn
spre lăcaşul unui suflet stingher
ce a învăţat să respire aerul
din ceaţa de pe vârful brazilor falnici.

Asculti foşnetul sălbatic al pădurilor,
noaptea alunecă în văile abrupte
odată cu întunericul destrămat
şi pune în loc lumina dimineţii reci.

Privirea o pierd în plasa verde a dimineţii,
cum arde magneziul din clipele vieţii
cu albe sclipiri orbitoare.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi pe cărări de vânt

De întunericul mă încolţeşte
mă salvează lumina
cu miezul în gânduri,

noaptea mă înveleşte-n mătase.

Paşi pe cărări de vânt
cu iarba coaptă şi uscată
lasă un foşnet abia perceput

şi nimeni nu-mi face cu mâna.

Pe drumul cald, luminii
pietre vorbitoare
îi povestesc,

orizontul se-ascunde-n ceaţă.

Cu inima prinsă de somn
sălaş caut pentru popas.

Pe când înrudite cu odihna
apele murmură
dimineaţa limpede aşteaptă,

printr-o plasă de aur raze pulsând.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună, puişor!

Un vulpoi şi o vulpiţă
Au aflat că un arici
Spune, seara, la fetiţă,
O poveste din bunici.

Iar fetiţa, (cum se poate?)
E cuminte, stă în pat,
Nu mai vrea la "animate"
Când e timpul de culcat.

S-au gândit, s-au tot gândit:
Cum să fure ei poveşti?
Şi, spre seară, au pândit
La arici pe la fereşti.

Cu urechile ciulite
La povestea ce s-a zis,
Au căzut, pe nesimţite,
Într-un somn, direct în vis.

Se făcea că sunt acasă
Şi că spun la puiul lor
O poveste-aşa frumoasă...
Noapte bună, somn uşor!

poezie pentru copii de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare normală

printre picături
timpul fuge
fără să se ude
pe drumul dintre anotimpuri
dragostea şi ura
se fluieră

moartea intâmplătoare şi viaţa
trec printre degete

sunt trist
de-mi lăcrimează norii

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (11 octombrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când râde în somn copilul

Legănându-l pe picioare
Mama îşi culcă copilul.
E fericită că-l are,
Că şi-a împlinit destinul.

Cu glas duios îi alină
Somnul dulce de copil.
Cheamă somnul ca să vină
Şi se bucură din plin.

Cu drag pruncul îşi priveşte,
Gânguritul îi ascultă.
Când în somn puiul zâmbeşte
De necazuri mama uită.

Când râde în somn copilul
Soarele din nori apare.
Aleargă repede timpul
Să crească copilul mare.

Când în somn râde copilul
Mai uşor mama zâmbeşte.
Râsul lui este mobilul
Care o întinereşte.

Mereu vor râde-n somn copiii,
Mereu vor înflori, ca trandafirii.

poezie de Dumitru Delcă (19 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea copilăriei

Nu ademeniţi noaptea cu păduri adormite,
ori râuri cu peştişori de aur
când mamele îşi culcă copiii cu poveşti
şi-n ochii lor somnul e sub gene,
ca un freamăt care te acoperă cu frunze
de-ţi înfăşoară liniştea după trup
şi sufletul cade ascuns
în simfonia dragostei.

Noaptea asta mi-e o mamă iubitoare
îmbrăcată-n straie pe care razele lunii
o fac mai frumoasă decât o zână
şi nu pot să adorm decât privind-o
ca un bărbat uitat
în copilărie.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicul copil

îmi cumpăr o poveste de adormit copiii
şi le-o citesc în fiecare seară
dar ei nu adorm
aşteaptă să adorm eu şi se distrează.

îi rog să fie atenţi şi spun că sunt
adun lângă mine toate jucăriile
prea multă preocupare pentru ceva fără efect
aşa că mai bine îi obosesc
şi adorm singuri.

important e să nu-i las deloc în voia lor
îi zoresc să depună mereu efort
împart sarcini şi-i asmut asupra lor
să şi le dorească.

mă retrag apoi şi verific situaţia
fiecare vrea să iese-n faţă victorios
dar sunt prea obosiţi de atâta preocupare
şi adorm liniştiţi.

demult am fost şi eu copil

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare definitivă

Noaptea mă mai consolează încă,
împart cu tine inima să nu ajungă în beznă,
iertarea din suflet este definitivă
ca şi timpul care trece nepăsător
prin ochii tăi trişti în oglindă.

Mă rotunjesc în cercurile lumii
încerc să-mi ocrotesc lumina
şi-mi caut locul
în dragostea care m-a rostuit de la început
dincolo de cuvinte,
crezul meu este din ce în ce mai viu,
sunt ca o pasăre care-şi hrăneşte puii
dintr-un zbor fără prihană.

Şi când totul e destinat sfârşitului
cresc din mine alte aripi
fără frângeri,
doar viaţa şi un poem dăruit ei
cu iubirea mereu apropiată de suflet
mă străbate.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine primăvara

Mi se spune, vine primăvara,
în fiecare dimineaţă privesc peste dealuri
şi nici un semn sau poate unul foarte mic,
nişte flori grăbite au început să-şi scoată colţul
chiar la mine-n grădină.

Şi iarba parcă ar da semne,
numai ghioceii aplecaţi zâmbesc
ca după un somn lung şi odihnitor,
noaptea-mi trimite frig şi îngheţ
şi cuvinte bolovănoase la şlefuit.
Primăvara asta are caii împiedicaţi
şi dimineţile cu genele stufoase pe ochi.

Se va trezi un anotimp sublim,
îl voi simţi cum urcă prin mine
şi voi aştepta tăcut,
prin somn mă străbat încă iernile
şi lupii flămânzi
care-mi urlă-n urechi
dragostea rămasă departe.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă s-ar spune adevărul

Dacă s-ar spune adevărul
n-am fi atât de creduli,
îmi pare că alergăm după himere
şi devenim atât de trişti şi irascibili,
efortul şi credinţa noastră sunt uitate,
degeaba ne zbatem şi ne îmbrăcăm în haine de sărbătoare
că promisiunile trec pe lângă noi.

Cuvintele rostite pentru înduplecarea naivilor
la întâlnirile organizate din interes
uneori dau roadele scontate,
mulţi semnează contractul scris cu litere mici
şi angajamente mari şi sunătoare
de parcă timpul trecut nu l-am şti
şi ne îmbătăm iar cu apa scoasă din fântâni secate
lăsate în ruină.

De fiecare dată spunem că învăţăm ceva
şi nu se prinde aproape nimic,
boala e veche
în recidivă,
fără ea am fi sănătoşi la minte
şi nu ne-ar duce capul pe cărări bătătorite
pe care sforarii le ştiu.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara are caii împiedicaţi

Mi se spune, vine primăvara,
în fiecare dimineaţă privesc peste dealuri
şi nici un semn sau poate unul foarte mic,
nişte flori grăbite au început să-şi scoată colţul
chiar la mine-n grădină.

Şi iarba parcă ar da semne,
numai ghioceii aplecaţi zâmbesc
ca după un somn lung şi odihnitor,
noaptea-mi trimite frig şi îngheţ
şi cuvinte bolovănoase la şlefuit.
Primăvara are caii împiedicaţi
şi dimineţile cu genele stufoase pe ochi.

Se va trezi un anotimp sublim,
îl voi simţi cum urcă prin mine
şi voi aştepta tăcut,
prin somn mă străbat încă iernile
şi lupii flămânzi
care-mi urlă-n urechi
dragostea rămasă departe.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vine primăvara

încă de copil mă visam un distins
care se impune prin prezenţa de spirit
şi modul de a fi în mijlocul valurilor
ce se grăbesc să răstoarne echilibrul

cei ce mă ascultă nu pentru că mă cunosc
ci pentru că suntem împreună
trăim timpul cu nobleţea înţelegerii
a ideilor care ne animă
şi nu ne lasă obosiţi la umbră

ne despărţim deseori de noi înşine
mergem pe drumuri diferite
şi nu ajungem la capătul visat
dar ne oprim la izvorul fermecat

când vine primăvara
ne trezim ca şi copacii din somn,
şi pornim mai departe în lume

ziua nu ne lasă singuri
iubirea ne cheamă permanent
şi nimic nu ne desparte de Dumnezeu
atât cât este al nostru la nesfârşit

niciodată nu mă îndepărtez de oameni
o să mă simtă la nevoie
semănul lor apropiat

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caii dimineţii

Înrtr-o noapte stăpânită de sfetnici
şi mai departe de somn,
semnele venite din vise
îi lasă luminii calea liberă.

În memorie se coagulează idei
şi ochii văd ce trebuie făcut,
mâinile prind aripi nemaivăzute.

Caii dimineţii se adapă
din ape mai limpezi decât cleştarul
lângă porţile răsăritului,

ca o platină strălucind risipea raze
prin aerul care fluiera în oase de pasăre.

Nu mai lăsa loc
de trecut printre noi
şi caii au plecaţi vinovaţi de iubire.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea tăcerii

Noaptea tăcerii albastre
nu are trup,
se topeşte prin întunericul
străpuns de stele aprinse.

Noaptea tăcerii surde
voce nu are,
se disipează în aer
lipsită de umbre.

Noaptea tăceru sublime
dezbrăcată complet,
se pierde pe sine
în braţele apelor mari.

Noaptea tăcerii mirate
nu are picioare,
dar fuge speriată
de lumina dimineţii.

Noaptea tăcerii fără iubire
e un întuneric absurd
prin care trec visele
pe malul celălalt al dragostei.

Noaptea tăcerii de foc
e un fulger prin inimă
ce-i luminează adâncul
fântânii din sufletul durerii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn uşor

Noaptea se joacă printre stele,
Visele pândesc tăcute după somn,
Gândurile se aşază ordonate
În liniştea întunericului.

Amintiri, dorinţe,
Tristeţi, împliniri,
Aşteptări, temeri,
Iubiri, dezamăgiri,
Speranţe, iluzii,
Toate aliniate
În aşteptarea zorilor.

Acum totul e atât de uşor;
Somn uşor!

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuga din faţă

Ochii nopţii dau fiinţă femeii de ploaie,
o îmbracă în haina furtunii
şi vântul îi dezveleşte picioarele lungi,
pe coapsele ei cărnoase alunecă picurii mari
şi ea fuge din faţa tristeţii.

Când se vor deschide porţile dimineţii
franjurii răsăritului se desprin de cer,
lumina se dilată şi curge
deasupra verdelui crud pândit de altă culoare.

Cu gustul vinului din adormitele pivniţe
aştept strălucirea din amiezi însetate
în neatingerea femeii înspicată de pofte,
seară rămasă în descântec de crepuscul,
să nu se deoache de întuneric
pruncul ce va veni ţipând
şi timpul poartă pe braţe bucuria
în care mă simt întreg ca un ou pe soclu.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!