Când vine primăvara
încă de copil mă visam un distins
care se impune prin prezența de spirit
și modul de a fi în mijlocul valurilor
ce se grăbesc să răstoarne echilibrul
cei ce mă ascultă nu pentru că mă cunosc
ci pentru că suntem împreună
trăim timpul cu noblețea înțelegerii
a ideilor care ne animă
și nu ne lasă obosiți la umbră
ne despărțim deseori de noi înșine
mergem pe drumuri diferite
și nu ajungem la capătul visat
dar ne oprim la izvorul fermecat
când vine primăvara
ne trezim ca și copacii din somn,
și pornim mai departe în lume
ziua nu ne lasă singuri
iubirea ne cheamă permanent
și nimic nu ne desparte de Dumnezeu
atât cât este al nostru la nesfârșit
niciodată nu mă îndepărtez de oameni
o să mă simtă la nevoie
semănul lor apropiat
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre religie
- poezii despre primăvară
- poezii despre iubire
- poezii despre idei
- poezii despre cunoaștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.