Chipul blestemului

Iau copacii munţii-n spate
Şi se duc, se duc departe

Cătând loc de-nchinăciune...
Nici ei nu ştiu-anume unde

Rădăcina să-şi îngroape,
Să le fie Domnu-aproape...

Tânguiri de frunze-n dungă,
Clopote cu limba lungă,

Plâns de ape-strunga morii,
Zboruri frânte-n umbra ciorii,

Blestem slobozât din frâu --
Omul cu săcurea-n brâu!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba mea

Limba mea e-o limbă sfântă
Ea îmi este căpătâiul!
Bucuria - când îmi cântă
Gungurit de prunc - întâiul...

Când mă ninge, când mă plouă
Şi-n dureri n-am o zi bună,
Când mă frânge doru-n două
Tac în limba mea străbună...

Când mă ard cuvinte-n strune
Acordându-mă-n furtună,
Torc din doinele străbune
Plâns în limba mea română.

Şi când rănile îmi sânger
Roşul macilor în grâne,
Cântul meu e zbor de înger
Limba mea e rugăciune...

De tăcerea m-o răpune
Şi cuvântul mi l-o frânge,
Din baladele străbune
Mioriţa mă va plânge.

Însă... somnul mi-e veghere,
Sub Luceafăr l-oi începe.
Limba mea va fi tăcere
Dar cu toţi o vor pricepe!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Protest

Ne-au ars greşelile în spate
Sub ochi de cer neiertator
Cuvintele-au plecat departe
Să plângă într-un alt decor.

Înghesuite-ntre acuze
Sub umbra binelui de ieri
Cuvintele ne mor pe buze
Cu ochii umezi de poveri.

Mai ţipă jalnic o chemare-n
Al buciumului glas molcom
Cuvinte plâng în disperare
Condiţiunea de-a fi om.

Mai trec speranţele deşarte
În pas de orologiu spart
Cuvinte tac mergând spre moarte
Când fraţii sângele-şi împart.

Oglinzile-s întunecate
Şi ne privesc cu ochii goi
În ţara plină de păcate
Ne vrem cuvintele-napoi!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ană, Ană

Ană, Ană, ţipăt dulce,
Curgi în mine ca un râu
Ce-ar vrea mâna să-mi usuce...
Cărămida-i pân' la brâu.

Ană mor şi eu cu tine,
Mor în mine-s blestemat!
Cărămida-n gât îţi vine
Zidul nu s-a surupat.

Ană, Ană cerul plânge,
Sufletul şi pruncul meu,
Plânge zidul şi te strânge
Surd rămâne Dumnezeu...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miroase-a toamnă

Miroase-a toamnă răzvrătită
A ploaie rece şi-astfalt ud,
Când frunzele vântul le-agită
Copacii vrând să-i vadă "nud".

Miroase-a pârg, a fructe coapte
Miroase-a toamnă şi-a gogoşi
Când cu ghiozdanele în spate
Spre şcoală trec copii sfioşi.

Miroase-a toamnă când grăbit
Pe stradă alearg-un trecător
Căci ceasul său deşteptător
În zori de zi nu l-a trezit...

Miroase-a toamnă cu umor
Ce umbrele şi le-a lungit.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Lasă, Doamne, ploile să curgă
Peste lumea plină de păcate,
Cu gângănii mici şi îngâmfate
Gurile să-şi umple, şi să smulgă
Iarba rea din inimi, şi s-ajungă
Să redea lumina ce răzbate
Către om dinspre divinitate!

rugăciune de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti?

Pe ce coadă de cometă
ai încalecat sprinţară
Şi fără nici un regret
ai plecat să văduveşti
Alte plaiuri neumblate,
de frumoasa primăvară,
Să le laşi înlăcrimate
că nu le mai locuieşti?

Că nu le mai baţi cu pasul
după ce în iarba moale
Aşternut ca de mătase
Trupul alb ţi-ai odihnit
Şi-ntinzându-te lascivă
În cristalul apei sale
De sărutul stelelor
negrul păr ţi l-ai clătit

Unde eşti? Pe ce meleaguri
umbra dulce ţi-ai ascuns
Şi-ai lăsat pustiu-n urmă
Bucuria s-o alunge
Soarele de-atunci te cheamă
Înroşind ceru-n apus
Flăcari aruncând pe cale
Pasul doar ţi l-o ajunge...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucând x şi 0 cu viaţa (12)

câinele începuse să latre
îşi arunca spre noi
colţii liberi de lanţ
cu balele încrederii
atârnându-i până la asfalt

se credea liber
de orice constrângeri
dar libertatea se plăteşte
şi pâinea din nopţile reci
şi carnea din zilele de sărbătoare
chiar şi preşul de dormit
are un preţ!

sub roţile maşinii ce-a trecut
sângele cald şi-a pierdut glasul
şi nici măcar norii nu l-au plâns...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajută-mă, o, moarte, să adorm

Ajută-mă, o, moarte, să adorm
În tihnă şi în pace,
Îngăduie truditului meu suflet
cu lipsa-i de vină să se împace.
Bateţi, voi, clopote în dungă;
Jalea-acestei morţi inimi să străpungă;
Lugubra veste peste tot ajungă;
Moartea-i deja aici,
Leac de vindecare nu există.

Cum să exprim asemenea durere?
Atât de vie, de profundă,
Încât n-aş suferi puterile divine
Să-mi prelungească viaţa c-o secundă.
Bateţi, o, clopote în dungă;
Jalea-acestei morţi inimi să străpungă;
Lugubra veste peste tot ajungă;
Moartea-i deja aici,
Leac de vindecare nu există.

Singură-n închisoare, fără teamă,
Aştept să-mi împlinesc destinul.
Blestem acestei crude zile-n care,
Va trebui să-i golesc cupei tot veninul!
Bateţi, o, clopote în dungă;
Jalea-acestei morţi inimi să străpungă;
Lugubra veste peste tot ajungă;
Moartea-i deja aici,
Leac de vindecare nu există.

Adio, clipe fericite din trecut,
Bine-aţi venit, dureri şi nenoroc!
Îmi simt chinul crescând atât de mult
Încât pentru viaţă nu mai rămâne loc.
Curmaţi, o, clopote, bătaia lungă;
Vestea a plecat la drum, inimi să străpungă;
Lugubra veste-a ajuns unde trebuia s-ajungă;
Moartea-i deja aici,
Leac de vindecare nu există.

poezie atribuită lui Anne Boleyn, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne folosim de oameni şi-apoi îi aruncăm, fără să ne pese că şi ei au, totuşi, suflet...

aforism de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doruri de iarnă

S-au troienit zăpezile în parcuri
Şi băncile s-au zgribulit de frig,
Copacii par că stau închişi în ţarcuri
Şi nu-mi răspund şoptind dacă îi strig.

Şi nu-mi răspunde nici măcar ecoul
Atâtor primăveri înmiresmate,
Ascuns între tăceri şi-a pus zăvorul
Şi amintiri - le-a luat cu el pe toate!

Colind oftând aleile tăcute,
Mă însoţeşte vântul răzvrătit.
Mi-e dor de toate clipele trecute
Când te ţineam de mână-ndrăgostit.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furie

Mă cert c-un greiere pe-o coardă de chitară,
Pe doina unei frunze-n asfinţit,
Cu valul ce molatec desfăşoară
Pe maluri vechi nisipul mărunţit.

Mă cert cu umbra ce m-a părăsit,
Cu lacrima ce şi-a secat izvorul;
Mă cert cu timpul ăsta prea zgârcit
Ce-atâtor "duşi" mă face să duc dorul.

Mă cert cu primăvara ce grăbită
Se aruncă în a-l grâului talaz,
Din valuri să re-nvie aurită
Cu macii roşi, vară, pe obraz!

Mă cert cu soarta crudă ce mi-a dat
Din câte daruri duce-n buzunare
Numai tristeţe, lacrimi şi oftat,
Şi un ocean întreg de supărare!

Că mi-e-mbibată carnea cu amar
Iar furia-mi sclipeşte în privire
De-am spart oglinda asta ce-n zadar
Mă amăgeşte cu iarăşi cu iubire!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt dureri ce strând inima-n pumn închizând cuvintele-n ea... şi-i atât de greu să le înveţi din nou să murmure...

citat din Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înlănţuiţi

Îmbătrânim... copaci cu frunza rară
Într-o iubire veche-ncarceraţi,
Cu rănile râzând la subţioară
Şi ochii de nevoi încercănaţi.

Ce gânduri trece timpul printre noi...
Îngemănate ca într-un sărut
Timide-mbrăţişări cu braţe moi
Din umeri resemnate au căzut.

Şi iarăşi vine seara, obosită
te-apleci peste-ntrebări şi-ai vrea să ştii,
Din câte grele-i viaţa rânduită
Şi câte aripi frânte vor mai fi...

Dar nu e nicio o pasăre să treacă
Şi-n zborul ei să lapede-un răspuns,
Doar umbra unui dor ce-n suflet seacă
Şi-nsingurarea ce trupul ne-a pătruns...

Ca două zboruri ce iubesc căderea
Ne dezbrăcăm de noi, şi prăduiţi,
Din seva gândului ne luăm puterea
De-a-mbătrâni în mers înlănţuiţi...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga unei şoapte triste

Vino, mamă, când se crapă
ziua-n dungă aspr-a zării,
Să-mpărţim o mângâiere,
Rid săpat de urma sării.

Să-mi las dorul să colinde
Cărărui din palma ta,
Să-mi adun copilăria
Rătăcită pe-undeva...

C-o să-i fac pripon de şoapte
Timpului fără habar
Ca din nesfârşita noapte
Să te-ntorn la viaţă iar.

Să-mi mai dai, măicuţă, (una)
- Pe-a mea frunte - sărutarea
Când ţi-adoarme-n palme Luna
Şi mi-e somnu-adânc ca marea...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efemeride (42)

Îşi tăcea cuvintele
albastru
în privirile
ce-mi scriau versuri
pe umeri
pe obraji
pe buze
aducând poezia în ochii mei
şi nici o mângâiere
nu avea moliciunea gândului
în care mă învelea

Privindu-l
am învăţat literele
unui alfabet al tăcerilor
deschizătoare de vise.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În jocul umbrelor

Cădea o umbră peste-un ochi de geam
Făcând deodată muzica să tacă,
Şi din pereţi străini ieşind vedeam
Ce nu păreau dispuşi să mă şi placă...
Şi fricile se deşteptau străine,
Şi nimeni nu era să le adoarmă;
Cu degetele răscolea în mine
Blestem ce cobora bătrân din carmă...

De dincolo de-ncremenirea morţii,
Dintr-un tablou râzând privea o damă,
Mă şi vedea căzând la mâna sorţii
Purtând pe umeri, ca şi ea, o ramă...
Numai că azi sunt tare supărată
Şi nu mai vreau să fac paşi înapoi,
Nu vreau să mă mai tem de nici o soartă,
Şi nici de viaţa plină de nevoi!

Şi mă ridic cum se ridică apa
Împinsă-n sus de undele de şoc,
Aprind, de-odat', cu mâna stângă lampa
Şi în lumină toate-s iar la loc...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire fără anotimp

te iubeam aproape copilăreşte
cu bucuria primei jucării
primite-n dar
şi nu era Crăciunul...
de fapt nici iarnă nu era
nici primăvară
cineva încurcase anotimpurile

adormeam cu tine în gând
şi mă trezeam
cu numele tău pe buze
soarele cădea într-o dungă
pe cartea ce veghea noptiera
şi visele mele
obişnuiam să mă ascund între file proiectându-te în fiecare personaj îndrăgit

cădeau ghiocei...
legasem şnurul alb-roşu
la fereastră
iarna râdea în pumni
primăvara nu mă găsea
nici tu
rătăciserăţi drumul...

marginea lumii îşi aşezase linia
dincolo de gard
până şi albul lăptos al ceţii
se sprijinea leneş
de ziua ce abia începea

sub puful zăpezii
gemeau mugurii
lacrimile primăverii scânteiau
la streaşină
numai eu rămânsesem prinsă
într-o poveste ce nici nu trecea
nici nu venea
copilărind o iubire fără anotimp

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspin

Hergheliile de dor
Şi-au pierdut potcoavele-n
Stepa arsă-a viselor,
C-au secat izvoarele
De iubire şi lumină
Sub dogoarea vorbelor
Şi-n zorii de zi senină
Îngeri fără aripi mor...
Plâng cireşii pe coline
Că nu-ţi mai bat inimă,
Sunt doar dor ce dor în tine
Arzând ochii-n lacrimă.
Umbra mea nu-ţi mai e umbră
Şi nici soare nu-ţi mai sunt,
Clipa trece tot mai sumbră
Peste părul tău cărunt...
Agăţat de-o amintire
Cu mirosul de verbină
Scuturi cerul de safire...
Sufletul când îţi suspină...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perdanţi

Îşi ţese moartea pânza în juru-acestei lumi
Iar îngerii se pierd, cu aripile arse,
Tribut plătit hidoasei cu lacrimile-n pumni
Când semnul neputinţei ni s-a-nfierat în oase...
Şi muşcă ura-n carne şi sângerăm blestem
Şi ochii nu mai văd lumina bunătăţii,
Din întuneric ies fantasme şi mă tem
Că suntem prizonieri în slujba "libertăţii"...
Cuvântul nu-i un scut, e sabia ce taie
În sufletele surde urechi de elefant
Dar surd e cel ce spatele de bună voie-ndoaie
Şi refuzând să vadă rămâne un "perdant"...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret

Am vrut să fiu frunză...
Am vrut să fiu zbor...
Am vrut să fiu carte...
Sunt doar cuvântul ce-a trecut prin ele...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!