Perdanți
Își țese moartea pânza în juru-acestei lumi
Iar îngerii se pierd, cu aripile arse,
Tribut plătit hidoasei cu lacrimile-n pumni
Când semnul neputinței ni s-a-nfierat în oase...
Și mușcă ura-n carne și sângerăm blestem
Și ochii nu mai văd lumina bunătății,
Din întuneric ies fantasme și mă tem
Că suntem prizonieri în slujba "libertății"...
Cuvântul nu-i un scut, e sabia ce taie
În sufletele surde urechi de elefant
Dar surd e cel ce spatele de bună voie-ndoaie
Și refuzând să vadă rămâne un "perdant"...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nostalgiile cuvintelor (5)
Mă întreb când a făcut Dumnezeu
Moartea
Viața pare doar un popas
în lunga călătorie
în care-i suntem însoțitori...
Sau poate Moartea
a fost mai întâi
iar viața e doar un capriciu al
Creatorului
ca o evadare din monotonie...
Ca o vizită la Grădina zoologică
în care noi suntem cei
din spatele gratiilor
și ne primim zilele în rații
sau ca la o piesă de teatru
în care Moartea e regizorul
ce poate modifica
oricând
scenariu după starea-i de spirit.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veste
În minunat-a raiului grădină
Au înflorit cireșii, dragul meu,
Când îngerii se joacă în lumină
L-auzi râzând pe bunul Dumnezeu.
În bucuria lor nestăvilită
Își scutură aripile spre noi
Și dintr-o toamnă sumbră, ruginită
Încep să ningă flori în loc de ploi!
Și tot pământul intră-n sărbătoare
Chiar de e iarnă afară și e ger
Se-mbracă brazii în omăt de floare
Pe uliță răsună lerui ler
Iar îngerii cântând încep să zboare
Căci Domnu-a coborât la noi din cer!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Silabisind litanii
O ții-ntre pleoape vis de noapte bună
Și o-nvelești în gândul nerostit
O rugăciune cerului să spună
Ce în tăceri, ascuns, stă osândit!
Și inima în palmele hulpave
I-o modelezi după cuvântul tău
Silabisind litanii din ceasloave
În dialog perfect cu Dumnezeu
Ca în lumina crudă-a zorilor de zi
Să recompui aevea din cerneală
Cu măiestrie -vers în poezii-
Ca o răsplată pentru osteneală-
Eteric trup, femeie deopotrivă,
O parteneră a nopților pustii,
Acestei lumi găsind alternativă
Ca-n zborul ei tu aripa să-i fii!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ană, Ană
Ană, Ană, țipăt dulce,
Curgi în mine ca un râu
Ce-ar vrea mâna să-mi usuce...
Cărămida-i pân' la brâu.
Ană mor și eu cu tine,
Mor în mine-s blestemat!
Cărămida-n gât îți vine
Zidul nu s-a surupat.
Ană, Ană cerul plânge,
Sufletul și pruncul meu,
Plânge zidul și te strânge
Surd rămâne Dumnezeu...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uniți
Tu ești cuvântul, eu baladă.
Suntem un tot când ne rostim.
Dar stelele când stau să cadă
Iubirea nouă ne-o înnoadă
În veci să nu ne despărțim.
Tu crești în mine jumătate
Ca greul să nu-mi fie greu.
Lumina ta când mă străbate
În tine-mi duce-o bună parte:
Trăim ca doi dar "tu" ești "eu"!
Știu, lumea rău a fost făcută
Dacă tu taci, voi plânge eu
Căci sunt rostirea ta tăcută
Cu-o lacrimă neîncepută
Pe suflet îți scriu dorul meu.
Mă nasc din tine prin cuvânt
Dar "eu" sunt "tu" când mă reciți
Goniți din ceruri pe pământ
Trăim ca doi sub legământ
Într-un poem pe veci uniți!
poezie de Gabriela-Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai lasă-mă!
Mai lasă-mă să cred în Iepuraș,
În zâne bune și în feți frumoși,
În Moș Craciun, în Cupidon poznaș,
În ochii tăi cei mari și luminoși.
Mai lasă-mă să cred, încă,-n povești,
Că stelele se-aprind doar pentru mine,
Că florile prind glas când le șoptești
Și-ți dau răspuns parfumul de suspine...
Să cred ca dimineața îmi zâmbește,
Că Luna mie-mi zice noapte bună,
Că-n ochii tăi speranța înflorește
Și dragostea nicicând n-o să apună.
Să cred că îngerii coboară pe pământ,
Că ochii lor nu mă privesc absent,
Mai lasă-mă să te cred pe cuvânt
Că-n viața mea ai să răspunzi prezent!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
Azi râde soarele către pământ,
E sărbătoare mare în grădină;
Ne bucurăm că floarea din cuvânt
Ne umple sufletele de lumină!
Înmugurind mlădițele zâmbesc
Înviorând speranțele în noi
În verde crud iubirile vorbesc
Cu mierlele ce cânta în zăvoi
Copilăria-n suflet se trezește
Și bucuria inima cuprinde
Cuvântul prinde aripi și țâșnește
Când primăvara brațele-și-ntinde!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă ochilor căprui
Iubita mea cu ochi de căprioară,
Parcă acum te văd întâia oară!
Parcă acum te văd cât ești tu de frumoasă,
Iubita mea cu ochii de brazdă-ntoarsă.
Iubita mea cu ochii căprii,
Castane-n mână de copii,
Așa frumoși cum sunt acum
Ochii tăi n-au fost nicicând!
Lumina lor când m-o-nveli,
Văd toamna coborând în vii
Cum face frunze ruginii...
La fel ca ochii tăi căprii.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fațete
Fiecare oraș are două jumătăți.
Bunăstarea dintr-una se ridică dansând,
pe tocuri de 13,
trece cu geamurile deschise
și muzica bubuind în boxe,
cu 120/oră pe străzile luminate feeric.
În cealaltă, coboară deznădejdea, și întunericul, frica zilei de mâine
mustește în găurile din pantofi,
glasul foamei chiorăie
în spatele zidurilor netencuite.
Miroase a igrasie și-a frică.
Până și ceața ocolește jumătatea "bună",
fumul centralelor
și lumina albă a neoanelor
o ține la distanță,
și zăbrelele de fier ale porților cu telecomandă.
În jumătate cealaltă ard vise
ce nu vor încălzi niciodată
disperarea cuibărită
în cutiile de chibrite,
doar ceața,
umedă și parșivă,
își întinde mâinile
spre ferestrele murdare,
se lipește de ochii de stânga
să nu-i vadă pe cei de dreapta,
dezbinând.
Din loc în loc, câte un bec pâlpâie galben,
semn că aici stăpânește neputința,
și orice urmă de noroc
s-a pierdut la ultima aruncare de zar...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te pierd
Te-ndepărtezi, încet, pe zi ce trece.
Te simt tot mai pierdut, tot mai străin
Și văd cum te înghite noaptea rece
A celor ce-au plecat și nu mai vin.
E-atâta abandon în mersul tău
Și-atâta renunțare în privire
Că nu mai știu de bunul Dumnezeu
Sau diavolul sculptează-n a ta fire.
Te strig dar nu auzi ca altădată,
Ți-e gândul îndreptat spre alte lumi.
Vorbești cu cei plecati și, Doamne, iată
Cum dai cu flit când spun să te-aduni.
Ți-e glasul stins, vorbești mai mult cu tine
Iar ochii tăi nu mai privesc în jur
Ci doar, pierdut, spre lumile divine
Ce-absorb în ele sufletul tău pur.
Te-ndepărtezi puțin câte puțin.
Alegi cu moartea să te însoțești
Chiar de-i amară cupa cu venin,
Senin o bei și nu te-mpotrivești.
Te pierd... și nu știu cum să te opresc
Să mai rămâi un timp în lumea mea
Să pot să-ti spun că încă te iubesc
Și să-ți arat ce-nseamnă dragostea!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Jocuri de imagini,
jocuri de oglinzi,
chipuri ce se pierd
în lumina prinsă
într-un ciob de viață...
Cântecul căderii
aziului spre ieri,
printre degetele triste
ale sufletului obosit de așteptare,
se stinge în unda ochiului.
Efemerul clipei - parcursul dintre a fi și ai fost...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrei?
Vrei să-mpărțim lumina amândoi
Strivind în palmă, din azur, cerneală?
Robiți de patimi să-ncetăm, apoi,
Iubirii să-i mai cerem socoteală...
Să toarcem firul gândului în vers
Când zbatul vieții țese cu-ndârjire,
Poem de vis acestui univers
Bolnav de-atâta ură și-nvrăjbire.
Cu mâini de rugă slobode-n cuvânt,
Să nălucim avântul și simțirea
Și, mântuită, carne-n templu sfânt,
Din rai să plângă peste noi iubirea!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
Privește cerul trist către pământ
Prin nouri de amar și suferință...
Ți-e pusă azi credința în cuvânt
Cuvântul însă-ți cere stăruință,
Supunere, și-ți dă un chin cumplit,
Cu tine Moartea e-n duel mereu!
Că-n lutul literelor, vers cioplit
E o creație de Prometeu.
Iar viața însăși un poem ce-i scris
De un poet cu sufletul amar
Și-orice cuvânt de tine s-a dezis
Când moartea-ți joacă rima pe un zar!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Osândă
Se sparge-un mugur de lumină
Când ceru-și desfășoară foaia
Iar peste tufa de glicină
Din vorba ta se pune ploaia...
Și parcă însuși Dumnezeu
Mă ceartă-n ochii tăi verzui,
Că din ce sunt îl pierd pe "eu"...
De nu-s a ta,-s a nimănui!
Și-ți scriu cu mâna tremurândă
Pe-albastrul cerului un vers,
Iubește-mă, nu-mi da osândă
Tu-mi ești întregul univers!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret
Am vrut să fiu frunză...
Am vrut să fiu zbor...
Am vrut să fiu carte...
Sunt doar cuvântul ce-a trecut prin ele...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestem venerat
vreau să scobesc munții de zgură din sufletul meu
să scot totul din mine,
să nu mai simt acest blestem venerat, numit iubire,
vreau să opresc tornada gândurilor mele
să fie liniște senină,
să spulber chipul tău de înger trădător,
moartea s-o înving cu chin și dor...
să te alung vreau chiar și din oase,
să rup din carne acolo unde doare,
urechile să le astup să nu mai sune
acele șoapte lungi cu dulci suspine,
tălpile-mi de fier să le topesc
să n-am cum să ajung la tine
și ochii mei să-mi chinuiesc,
cu întuneric ruginit pe o vecie!
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Efemeride (17)
Tai timpul
adunându-l crâmpeie
în poala sufletului
Tic tac
Tic tac
Mi-e sete...
o sete viscerală
de absolut
iar cuvântul tău tace...
Pereții camerei
sunt reci
și gri
ca o indiferență
ce s-a așezat
între noi
Îmi sângerez palmele
și încerc
să-i încălzesc
cu roșul sângelui meu
Și scriu...
Îmi golesc ochii
de culoare
implorând zorii
să-ți zâmbească
Vorbește-mi...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pânza ta
dedicație artistului plastic Noni Mogoșeanu
Draga Noni, pânza ta e lumina soarelui,
Ce inundă ochii iubitei
Iubitori de artă, noi ne lăsăm conduși în lumea ta.
Fantasticul ne proiectează acolo,
Cu greu reușim apoi să vedem realitatea.
Am fi rămas captivi în lumea ta, pare mai bună,
Mai puternică, primitoare, mai bună
De ieri sunt tot mai captivată,
Prin ochii tăi văd sufletul unui copil rebel
Ce este grijuliu cu ființele dragi din viața-i
Continuă să umezesti sufletele noastre...
Cu pensula nemuririi!
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sculptorul de cuvinte
Și îngerii în rai s-au răzvrătit
Când încolțea în versul tău femeia,
Invidioși că din cuvânt ai plămădit
Sublimul ce-l purta în ea ideea!
Și-au coborât cu toții pe pământ,
Albastrul cerului vărsând în tine,
Când valuri de lumină în cuvânt
Au mângâiat un șold sculptat în rime!
Și-atunci ai ridicat spre cer a slava
Aripi maiestre unduind albastru.
Viori cântau în inima bolnavă
Ce sta captivă-n trupul de sihastru...
Și te-au blagoslovit cu neuitarea
Căci tu sculptezi cuvântul cu ideea
De rimelor le-a tremurat suflarea
Când răsări din versul tău femeia!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie
Când trec cocorii către țări străine
Prin sufletele triste de poeți,
O teamă de-ntuneric cade-n mine,
Cu nostalgia-acestei dimineți.
Pe frunze cerul plânge ruginiu
Prin ochii tăi trec umbre către mâine
De mine mi-este foame și nu știu
De ce mănânc cuvintele pe pâine...
Suspină vântu-n versuri nerostite
E ca o rană vie, poezia,
Septembrie-i cu visele ciuntite
Și-și varsă amară-n lume frenezia...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!